Această poveste creată în jurul mitului Moș Crăciun provine dintr-o credință a limitării și o disfuncție mentală care este perpetuată în mod continuu de la o generație la alta.
Pentru cine a experimentat magia din spatele Crăciunului, își aduce aminte cu drag momentele pline de mister ale venirii lui. Știu că unii n-au putut fi păcăliți nici măcar copii fiind, dar dincolo de forma sa literală, acest mit tinde să se manifeste la un nivel mult mai profund.
Miturile civilizației umane își au matricea originală în propriul nostru cod ADN și reprezintă cărămizile folosite la construirea culturii și implicit a societății așa cum o cunoaștem în prezent.
Toate miturile, toate poveștile, toate legendele își au originea în infrastructura ADN-ului, de aceea de-a lungul istoriei se nasc continuu aceleași povești și scenarii, indiferent de cultură sau zonă, având formă diferită dar esență identică. Este o scenă pusă la dispoziție de Dumnezeu, unde actorii își schimbă din când în când rolurile.
Fiecare personaj de legendă sau mit ilustrează un aspect al psihicului și toate circumstanțele prin care acesta se manifestă reprezintă propria noastră evoluție genetică și spirituală.
Scopul mitului, ca și cel al lui Moș Crăciun, nu este acela de a materializa personajul în lumea fizică, ci mai degrabă de a elibera vibrațional influența sa în lume ca model arhetipal.
Mitul din spatele personajului Moș Crăciun are ca laitmotiv Legea Atracției.
Trecând dincolo de latura comercială promovată prin acest model al Moșului, observăm că de mici copii suntem pentru prima oara îndrumați să folosim puterea magiei și a intenției, ca apoi, această putere să fie lăsată să se disipe ușor-ușor sub pretextul că nu ar fi reală.
De ce ai sădi în mintea unui copil un adevăr, ca apoi să-l lași la voia entropiei sub același pretext cultural pe care se bazează însăși mitul original?
Această poveste creată în jurul mitului Moș Crăciun provine dintr-o credință a limitării și o disfuncție mentală care este perpetuată în mod continuu de la o generație la alta. Și nu-i nimic rău sau greșit, pentru că acest joc, este pur și simplu menit să ne determine să ne cunoaștem mai bine, așa cum ar fi adevărul uman și nu acel adevăr cosmetizat sau regizat. Adevărul pe care îl recunoaștem în noi și prin noi și care determină interacțiunea umană autentică, precum și recunoașterea laturilor întunecate spre a le ridica la rang de virtuți.
Dacă există sau nu Moș Crăciun este mai puțin relevant. Important este să știm cine este, ce îl motivează și ce fel de exemplu oferă povestea lui altor oameni. Acest mit servește ca mijloc de a accede pe calea adevărului folosind calea neadevărului.
În momentul în care decizi să vorbești despre o ființă capabilă să viziteze milioane de copii într-o singură noapte, în loc să folosești o gândire pre-progamată prin repetiție și fără conștinentizare, încearcă să te eliberezi de condiționări și de îmbâcsirea mentală a fricilor, abordând subiectul cu o minte liberă, imaginativă și exploratoare.
La auzul unei astfel de ființe precum un personaj ca Moș Crăciun, o minte decondiționată ar trebui imediat să te îndemne să pui câteva întrebări esențiale: ce mijloc de deplasare utilizează? Folosește dispozitive tehnologice sau folosește un vehicol de tip Merkaba? Percepe el gravitația și timpul la fel ca și mine? Existența lui se desfășoară conform timpului liniar sau atemporal? Este o ființă multidimensională? Pot și eu să fac aceleași lucruri ca și el?
Odată ce începem să adresăm câteva întrebări bazate pe o structură existentă logică, un personaj mitic, fie el Maestru Ascensionat sau Moș Crăciun, ar putea, deodată, exista.
Aceste structuri existente asemănătoare Matricei, nu sunt altceva decât cadre prin intermediul cărora ceva spontan și nebănuit se poate produce, însă frica de incertitudine ne blochează încrederea în magie și ne ține prizonieri în vechi sisteme de credință și concepte înțepenite.
În final, ceea ce căutăm prin fiecare mit, basm, alegorie sau superstiție populară, este același lucru pe care îl căutăm în lumea realismului. Căutam oameni care servesc drept model și care prin puterea lor reușesc să treacă dincolo de limitările lumii materiale, unde magia se revarsă prin ființa lor fără să existe o cauză anume.
Realismul reprezintă o normă logică de apreciere a magiei. De fapt, realismul implică întotdeauna magie și știință.
La fel cum e vorba aia ” Ne vede D-zeu “…ca si cum D-zeu este un tip misto care are asa multi ochi incat poate vedea o intreaga planeta ….in loc sa ne asezam un pic si sa constientizam ca acel D-zeu este defapt sinele nostru….totul este in noi