Acolo unde adevărurile nu coincid nu este treaba noastră să le facem să coincidă, acolo este un potențial de a crea o punte de comunicare.

Trăim vremuri în care tiparele noastre fixe de gândire sunt treptat distruse, percepția ni se lărgește astfel încât să putem conține frecvențe din ce în ce mai înalte. Unii oameni, însă, își vor apăra cu ardoare propriile opinii, propriile judecăți, propriile fixații, vor încerca să mențină lucrurile la fel sau precum erau în trecut.

Progresismul este una dintre doctrinele care au ieșit din obscuritate datorită acestei schimbări prin care trecem cu toții. Totuși, conceptul a fost pervertit, progresismul doctrinar prezent la nivel mondial este conform percepției limitate a celor care susțin această mișcare. Progresismul autentic ține de schimbarea accelerată prin care trecem ca specie și de importanța adaptării la provocările prin care vom trece împreună. 

Deci, este vorba despre eficiență nu despre incluziune și pronume sau gen. Și acestea sunt importante dar nu ne ajută să fim mai eficienți, ci doar provoacă conflicte suplimentare pentru că vin dintr-o zonă de impunere. Omul ajunge în acceptare în mod natural când frecvența sa este potrivită. În Harta Conștiinței a lui David R. Hawkins, Acceptarea este un nivel constructiv și pentru a ajunge acolo omul are de traversat Rușinea, Vinovăția, Apatia, Suferința emoțională, Frica, Furia, Mândria, Curajul, Neutralitatea și Disponibilitatea.

Dacă impunem ca cei din jur să accepte ceva, îi influențăm pe aceștia să își scadă frecvența (nivelul percepției asupra realității) și astfel efectul este exact invers față de cel așteptat. De ce am menționat toate acestea? Pentru că în dualitate când impunem o extremă, o primim din plin pe cealaltă. Dacă încercăm să ne impunem adevărul, o să fim loviți ca bumerangul de adevărul celorlalți.

Am putea spune că în dualitate toată lumea are dreptate pentru că fiecare poate percepe un context, o situație dintr-un unghi de unde să pară că adevărul este la acesta.

Dacă omul nu înțelege acest lucru va fi dezamăgit de adevărurile celorlalți și astfel nu se va putea deschide față de semenii săi și să descopere adevărul comun, cel care îi leagă. Fiecare dintre noi avem adevăruri, și ce ne leagă, sunt adevărurile comune. Nu există doi oameni care să fie 100% în acord unul cu celălalt, spun asta pentru că nu există omul perfect, fiecare om fiind unic și original.

Pentru a ne apropia de oameni devine esențial a găsi puntea de legătură cu aceștia, adevărurile comune și a le onora.

Nu suntem învățați de mici să facem asta, suntem învățați să aderăm la un adevăr absolut pe care figurile autoritare ni-l prezintă ca apoi să îl apărăm cu înverșunare. Unii oameni observă în timp că adevărul prezentat nu este conform adevărului personal și de aici apare conflictul intern: „Eu pe cine ascult, pe mine sau adevărul pe care ceilalți mi l-au prezentat ca fiind și adevărul meu?”

Dacă trăiam într-o cultură, într-o societate care onora unicitatea celuilalt, adevărul celuilalt, nu aveam atâtea probleme să conviețuim cu semenii noștri. Nu mai conta cine e deștept și cine e prost, pentru că fiecare este unic în felul său cu potențiale diferite care pot fi folosite în domenii diferite. 

Se spune că omul este construit să urască diferențele, să îi urască pe cei care nu arată și nu gândesc ca acesta. Probabil acesta este efectul conflictelor dintre oameni și este de înțeles. Totuși, orice condiționare, orice program poate fi rescris. Epigenetica ne arată că mediul este cel care activează sau dezactivează o predispoziție genetică. Ce avem de făcut împreună este să creăm medii potrivite pentru umanitate, fără a ne impune, fără a ne forța ci a colabora și a ne bucura de viață.

Societatea pe care ne-am construit-o este una a chinului, a supraviețuirii însă omul a prosperat când a existat colaborare, nu competiție acerbă. De aceea, haideți să găsim adevărurile comune și să construim cât mai multe punți de comunicare. Acolo unde adevărurile nu coincid nu este treaba noastră să le facem să coincidă, acolo este un potențial de a crea o punte de comunicare alături de o altă persoană.

Conexiunea, comunicarea nu trebuie să fie perfecte, ci doar să existe. Adevărul comun ne aduce împreună!

CURAJ!

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile