Afectivitatea este o superputere

Afectivitatea este o capacitate spirituală elevată, care transcende emoțiile de bază universal valabile întâlnite și recunoscute la toți oamenii.

Am fost rugat de un prieten bun să-l ajut cu niște idei despre un referat în Psihologia Educației al cărui subiect să fie despre AFECTIVITATE.

Afectivitatea, în domeniul psihologiei, cuprinde lumea complexă și dinamică a emoțiilor, sentimentelor și impactul acestora asupra comportamentului uman.

În acest articol vom localiza afectivitatea pe mai multe planuri ale Ființei, de ce O SUPERPUTERE și mai ales, CUM POATE EA FI REPRODUSĂ la nivel fiziologic, adică nu doar la nivel abstract ci și în corpul fizic…

Iată o definiție de pe site-ul sociology.plus care mi se destul de potrivită:

Afectivitatea descrie situații în care viața emoțională este exprimată în mod deschis, c-o restricție minimă. Talcott Parsons a recunoscut-o ca fiind una dintre variabilele tiparului legate de societățile culturale tradiționale.

Haideți acum să plecăm de la definițiile unor “surse oficiale”, precum DEX-ul și Wikipedia, ca să putem avea o premisă și un contrast intelectual pe care îl putem dezvolta în folosul Omului:

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.

1. Totalitatea proceselor afective.
2. Comportare emotivă.

AFÉCT s.n. Reacție emotivă puternică și scurtă. ♦ Denumire generică pentru stările sau reacțiile afective; totalitatea stărilor psihice de natură…

Wikipedia: Afectivitatea este o componentă fundamentală a psihicului uman, la fel de prezentă în comportamentul și activitatea oamenilor ca și cogniția. (sursa)

Affectus este un termen latin care înseamnă „sentiment de afecțiune” sau „acțiune afectuoasă”. Este adesea folosit în contexte filozofice sau religioase pentru a descrie acțiuni motivate de iubire sau bunătate, cum ar fi acte de caritate sau bunătate față de ceilalți. În uzul modern, se poate referi și la orice emoție sau sentiment, inclusiv dragoste, ură, frică sau bucurie.

Cu alte cuvinte, afectivitatea reprezintă totalitatea trăirilor și simiților, care te <<AFECT-ează>>, adică au impact și efect asupra ta (fizic, emoțional, mental, psihologic, psihic și spiritual).

STOP!

Aici, deja trebuie să facem deja o distincție clară între <<a afecta>> și <<afectivitate>>. Putem spune de cineva care suferă de psihopatie, sociopatie sau narcisism că este o persoană afectivă? Poate doar în sensul că există un anumit aefect (îmi place jocul de cuvinte dintre efect și afect) ca și atitudine și comportament, dar asta nu înseamnă că persoana este conștientă 100% de impactul pe care-l produce în exterior (sau cel puțin nu-i pasă). Înțelegeți unde vreau să bat?

Cu siguranță că stările noastre emoționale (bune sau rele) au impact asupra oamenilor (deși se crede că emoțiile sunt izolate în corp) dar asta nu înseamnă neapărat c-o persoană emotivă (sau lipsită de emoții) este automat și afectivă, adică grijulie, înțelegătoare, disponibilă sau comunicativă.

Înainte de a merge mai departe cu explicațiile, este important să menționăm că în spiritualitate și ezoterism există o diferență clară între emoție și sentiment, ca fiind două tipuri de vibrație specifice asociate unor corpuri de materie mult mai fină decât corpul fizic, dar interconectate la un nivel intim și subtil, încât cele două tipuri de stimuli/senzații/trăiri (emoțiile și sentimentele) par unul și același lucru. Și chiar dac-ar fi unul și același lucru, ele se desfășoară în diferite regiuni și structuri ale sistemului limbic din creier (cortexul prefrontal, amigdala, talamusul, hipocampul) după cum arată tomografiile și RMN-ul, ceea ce înseamnă că există diferite nuanțe, manifestări și grade.

Emoțiile sunt mult mai aproape de instinct, pe când sentimentele sunt mult mai aproape de rațiune. Un animal este afectiv pentru că asta simte la nivel instinctual, are grijă de puii săi până când aceștia devin suficient de capabili să se descurce singuri, pe când omul poate rămâne afectiv cu copiii săi toată viața, din motive net superioare animalului. Putem rămâne afectivi indiferent de emoțiile noastre? O mamă își poate folosi temporar o anumită emoție pentru a-și dojeni copilul năzdrăvan, dar afectivitatea ei rămâne cumva neschimbată. De asemenea, poți rămâne afectiv/ă și fără să fii implicat/ă din punct de vedere sexual. Din acest motiv tind să cred că afectivitatea este o capacitate spirituală elevată, un dar, care transcende emoțiile de bază universal valabile întâlnite și recunoscute la toți oamenii (bucurie, tristețe, furie, frică, surpriză și dezgust):

Poți identifica afectivitatea într-una dintre aceste emoții universale?

Emoțiile vin și pleacă, afectivitatea, grija, înțelegerea, comunicarea, acceptarea celuilalt așa cum este, de-obicei rămân mult timp, pentru unii chiar toată viața, ceea ce înseamnă că aceste trăiri sunt superioare emoțiilor și s-ar încadra la categoria sentimente. Dar sentimentele se exprimă adeseori prin emoții, iar emoțiile ne afectează viața sentimentală, deși în mod ideal nu ar trebui. Din această cauză afectivitatea poate fi și restrictivă, în funcție de starea de spirit de moment (dacă un om la care ții te face să suferi, afectivitatea devine restrictivă). Afectivitatea nu este negativă, însă poate fi bruiată de tonalitatea emoțiilor (mai ales de emoțiile neplăcute). Deci afectivitatea are grade de manifestare, n-o manifestă toată lumea în mod identic și se produce în diferite zone ale creierului în funcție de cum este resmțită și ce organe afectează (în primul rând pancreasul, în al doilea rând ficatul și în al treilea rând inima)!

Dacă ar fi să exprimăm afectivitatea prin intermediul unei emoții aceasta se poate exprima cel mai bine prin intermediul EMPATIEI (a se vedea raportul de mai sus obținut cu Biospecter, coloana nr. 9 de la dreapta la stânga). Vorbim aici despre empatia afectiva (simțită), nu despre empatia cognitivă (gândită) (sursă). Se poate vedea că persoana testată folosește destul de mult din Empatie, comparativ cu Autocontrolul și Capacitatea de concentrare. Empatia ar putea fi comparată cu afectivitatea, deoarece ne permite să simțim ceea ce simte o altă persoană. Când observăm o anumită acțiune, neuronii oglindă se activează și ne permit să simțim o parte din ceea ce simte persoana respectivă și astfel apare adevărata înțelegere. Acest mecanism este important pentru dezvoltarea afectivității din punct de vedere relațional și social.

Afectivitatea este atât de importantă încât are efecte clare asupra fiziologiei și chimiei corpului, influențând felul cum viitorul copil/adult se va dezvolta. Oxitocina este eliberată în timpul interacțiunilor sociale pozitive, precum atingerea fizică și îmbrățișările. Ea contribuie la crearea unei stări de bine și la consolidarea legăturilor afective. Studiile au arătat că oxitocina poate influența comportamentul social, îmbunătățind empatia, încrederea și conectarea emoțională între oameni. S-a constatat că oxitocina poate juca un rol în reducerea anxietății și a stresului, contribuind la inducerea unei stări de calm și relaxare. Aceasta poate fi explicată prin capacitatea sa de a modula activitatea sistemului nervos și de a influența eliberarea altor substanțe chimice asociate cu starea de bine. Oxitocina este supranumită și „hormonul îmbrățișării”, ceea ce ne arată că afectivitatea autentică (nu cea mimată și disimulată) este cât se poate de fizică, de concretă, de simțită și trăită, căci implică ATINGERE! Așa că dacă ți se spune vreodată „Oh, ce s-a întâmplat, nu mă mai atingi ca altădată” sau „Nu mă atingi așa cum o făcea celălalt iubit al meu”, nu te impacienta, căci dacă exersezi suficient, poți chiar dobândi calificarea de „expert al atingerilor afective”!

Academicianul care a investigat din punct de vedere geometric cum să atingem corect, se numește Manfred Clynes. Primele sale cărți pe această temă se numesc Sentics și Muzică, minte și creier. Lucrarea sa despre formele de undă cunoscute pentru exprimarea emoțiilor, în calitate de violonist de concert, a fost prezentată și în seria Nova, „What is Music”. Practic, pe baza descoperirilor sale, Manfred a dezvoltat o aplicație în care subiecții foloseau atingerea pentru a exprima o secvență de emoții – neutralitate, furie, ură, durere, dragoste, dorință sexuală, bucurie și reverență – prin apăsarea degetelor cu scopul de a optimiza SENTIMENTUL emoției dorite (sursă). Iată că muzica, emoțiile și sentimentele nu sunt ceva abstract, ci călătoresc și influențează planul fizic prin intermediul undelor de formă și a vibrațiilor. Să ne aducem aminte că sunetul este în realitate o undă de reverberație a aerului (termenul de “călătorie a sunetului” sau “emisie a sunetului” este impropriu), ceea ce înseamnă cu urechile noastre captează și decodifică vibrațiile aerului (urechea umană este un instrument de percuție), iar asta ne duce cu gândul la următoarea concluzie: AFECTIVITATEA ESTE KINESTEZICĂ.

În istorie, se vorbește despre un experiment faimos și controversat realizat fie de Frederic al II-lea fie de Carol cel Mare, nu se știe exact. Se pare că un grup de bebeluși a fost dat în grija unor asistente, iar acestea aveau ca instrucțiuni să nu manifeste nicio formă afecțiune, nicio emoție, nicio atingere, să nu audă vreun cuvânt și să fie izolați de lumea exterioară, doar să-i hrănească, să-i curețe și să-i îmbrace. Se pare că experimentul a fost un dezastru, deoarece toți copiii au murit. Dacă acest experiment a fost adevărat sau nu, să ne aducem aminte de copiii părăsiți sau crescuți în orfelinate, care suferă de sindromul abandonului, acel legănat în bătaia vântului. Priviți-le chipul, trăsăturile, gesturile. Puteți recunoște diferențele? Afectivitatea și gradul de empatie și simțire din voi vă permite să faceți acest lucru. Înțelegeți de ce afectivitatea este o superputere? Înțelegeți de e o ființă fără afectivitate se ofilește și se atrofiază? De ce primii ani în dezvoltarea unui copil sunt atât de importanți? De ce o mamă traumatizată, care n-a descoperit încă iubirea și care încă nu și-a vindecat rănile emoționale ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte să aibă un copil? Copiii se hrănesc și cu emoții și sentimente, nu doar cu mâncare!

În concluzie, AFECTIVITATEA APARȚINE SUFLETULUI (chiar dacă se exprimă prin emoții și atingere) deoarece este de durată, produce creștere, dezvoltare și menținere. Sfântul Augustin ne spune că sufletul uman este pe deplin actualizat în afectivitate doar atunci când se află în rai. Sufletul a fost făcut pentru a fi în acea stare: „Le vei da să bea din torentul plăcerilor tale. Trebuie să ne însetăm după înțelepciune și dreptate. Nu vom potoli acea sete… până când această viață se va termina. Deci, pentru ce ar trebui să ne rugăm? … Cere, ca bucuria ta să fie deplină; adică pentru a fi mulțumit în permanență, nu doar pentru a te bucura o vreme.”

Haideți acum să vădem cum putem dobândi [mai multă] afecitivitate:

• În primul rând prin creșterea oxitocinei. Socializările autentice, lumina solară, exercițiile fizice, anumite genuri de muzică, torsul pisicilor. De exemplu gravidele și mamele care alăptează au un nivelul de oxitocină de trei ori mai mari ca la un om normal.
• Afectivitatea crește prin exercițiu. DĂ-ȚI VOIE SĂ SIMȚI de la nivel sentimental și mai puțin de la nivel emoțional. Ai grijă să nu confunzi sau să amesteci gelozia (emoție) cu afectivitatea (sentiment), căci cele două sunt antagonice. Dacă ai norocul să te iubească cineva la modul sincer așa cum ești, învață de la acel om! Aici e nevoie de o anumită vulnerabilitate psihologică, deoarece afectivitatea implică intimitate și expunere. Oferă-ți timp!
• Lucrează pe vindecarea rănilor tale emoționale (abandon, respingere, umilință, nedreptate și trădare). Cere ajutor de specialitate!
• Aici vorbim de o parte mai controversată, dar n-am cum să n-o menționez doarece este reală și folosită în cadrul unor centre de terapie din străinătate încă din anii 60. Folosirea unor substanțe pshihedelice precum MDMA-ul sau psilocibina prezintă un potențial enorm în tratarea unor probleme care țin de afectivitate, PTSD, anxietate sau depresie. Vă rugăm să consultați un specialist în acest domeniu, mai ales că aceste substanțe sunt considerate ilegale în România și nu vrem să aveți probleme!!!
• O modalitate de a crește Indicele de Afectivitate pe cale naturală este prin dobândirea unor tehnici de respirație ritmică și lentă pentru a calma sistemul nervos și pentru a da comandă creierului și corpului să se liniștească, pentru un mai bun echilibru fiziologic în așa fel încât să se declanșeze coerența cardiacă. Studiile HeartMath susțin că prin coerența inimii apar sentimente de compasiune și de conexiune cu mediul înconjurător și asta ne face mai afectivi cu noi înșine și cu semenii noștri pentru a putea trăi în pace și armonie.
• Poate următoare chestie ți se pare cumva ciudată, dar ai nevoie să ÎNVEȚI SĂ ATINGI. Studiile arată că atingerea poate fi măsurată (mulțumim Dan Winter). Îmbrățișarea care TRANSMITE IUBIRE, este cea în care punctul de presiune maximă este de aproximativ 0.618 respectând proporțiile Numărului de Aur, pe durata îmbrățișării sau a strângerii. Atingerea afectiv-amoroasă este cumva… temperată, aproape tantrică. Cu alte cuvinte nu te arunci către o atingere prea energică și nici prea flască, ci o lași să crească în timp (cca. 2-3 secunde). Sună amuzant sau uimitor?
• Acestea fiind spuse, poate ar trebui să facem cursuri de atingere! Ce ziceți de asta?