© Pixabay

Doar felul în care vedem și trăim relația cu noi înșine, cu propria divinitate, ne poate face să înaintăm sau să stagnăm în evoluția noastră.

Cu toții simțim mai lent sau mai accelerat creșterea vibratorie a Pământului. Pe de altă parte, viața trepidantă prezentă în special în marile orașe pare a fi în totală opoziție cu această ascensiune și avem sentimentul că suntem uneori asemenea unei haine de care două forțe trag în același timp.

Pe de-o parte mintea, rațiunea, logica ne spun să urmăm o anumită cale, în vreme ce inima, intuiția, vocea interioară ne cheamă din ce în ce mai mult spre alte tărâmuri de explorat. Înțelegem din ce în ce mai mult inutilitatea unor lucruri pe care le avem de făcut „pentru a rămâne în rândul oamenilor”. Acest carusel nesfârșit de sarcini și îndatoriri, care nu au ca finalitate decât obținerea unor foloase materiale și a unei fericiri exterioare, duce în timp la stări de singurătate, inadecvare, neîmplinire, gol sufletesc.

În cazuri mai severe poate conduce un individ spre depresie și o profundă neîmplinire la nivel de trăire sufletească. Uneori, dacă observăm cât mai detașați ceea ce se întâmplă cu oamenii într-un oraș, într-o zi obișnuită, avem impresia că suntem un fel de zombi, de roboței care aleargă de colo, colo, în tentativa de a duce la bun sfârșit noile sarcini și trebuințe care sunt de rezolvat. Bolile nu mai pot fi înțelese si tratate decât printr-o răstălmăcire cât mai atentă și corectă a acestor semne ale contrarietății și luptei dintr-o ființă. Pe de-o parte, ea dorește să fie cât mai aproape de un model al societății în care trăiește, pe de altă parte simte că ceea ce o împlinește cu adevărat cere mult mai puțin decât această exigență de a fi cel mai bun, mai competitiv, mai informat.

Deși pare greu de crezut, cea mai mare parte a omenirii trăiește încă sub frica teribilă de „a rămâne fără hrană, sau fără un adăpost deasupra capului”. Această frică este inoculată constant de cei care conduc sistemele și de o profundă umbră interioară de care cei mai mulți dintre noi nu se pot debarasa. Această umbră ascunde o frică imensă de a pierde controlul asupra vieții și legăturii cu ceilalți, de a nu mai fi competitiv, de a rămâne singur într-o lume care ea însăși s-a izolat prin felul ei de a fi de o trăire autentică și naturală a sufletului și spiritului. În aceste condiții, nu este de mirare că avem o grămadă de psihologi care se ocupă cu tratarea simptomelor acestei frici teribile a vremurilor noastre: singurătatea fiecărui individ față de propriul sine divin.

Cei care au curajul în prezent să pășească dincolo de acest cunoscut al fricilor și încorsetărilor de tot felul au avut de trecut, de regulă, prin diferite experiențe mai mult sau mai puțin dureroase pe care viața le-a pus în fața lor. Aceste experiențe de viață au avut rolul de a arăta incompatibilitatea cu alți oameni, considerați până mai ieri prieteni și apropiați, cu mediul de lucru, cu rigiditatea sistemelor, inclusiv cel care vorbește despre relația „liberă” cu Dumnezeu, chiar și cu propria familie.

Au fost cazuri în care împingerea pe noua cale a avut nevoie de un imbold din partea vieții, un fel de șut în fund care a făcut ceea ce respectiva persoană se temea să facă din cauza vechilor sisteme de gândire și a comodității de a trăi într-un mediu călduț. În cazuri extreme, o boală sau un accident au făcut într-un mod mai radical ceea ce o ființă nu a putut face prin propriile conștientizări.

Situația generală a multor ființe care trăiesc în societatea noastră este cea în care mintea, rațiunea și considerentele relaționale, sociale cer o anumită conduită de viață, în vreme ce partea subtilă, spirituală, își face simțită prezența și are nevoie de o cu totul altă direcționare și de o energie care să o împingă înainte.

Este important să înțelegem că această desprindere nu se poate face forțat, existând riscul ca rădăcinile noastre să se rupă, la fel ca atunci când mutăm o floare dintr-un ghiveci în altul. Noi nu trebuie să privim ceea ce considerăm a fi vechi și inutil cu resentiment și frustrare. Ceea ce a fost vechi a dus la ceea ce acum este nou și fiecare experiență și om întâlnit au avut rolul lor în viața noastră. Știm deja cu convingere că avem de făcut un alt drum dictat de noile cerințe, dar nu ne răzvrătim și nu osândim ceea ce credem că ne ține pe loc: anumiți oameni, anumite relații, conjunctura socială, modul în care văd lucrurile cei din familia noastră. În realitate, doar felul în care vedem și trăim relația cu noi înșine, cu propria divinitate, ne poate face să înaintăm sau să stagnăm în evoluția noastră.

Acceptând și iubind ceea ce este pus în jurul nostru noi ne desprindem de ceea ce ne îngreunează mișcările și putem vedea mai limpede noile orizonturi care apar. Mișcarea de desprindere necesită multă răbdare și bunăvoință, dar și fermitate. Ceea ce ne învață noua cale a fost și este în noi de la începutul veacurilor. Unii dintre noi au șansa ca încă din această viață să cunoască mai bine o spiritualitate autentică, care are la bază trăirea inimii, autenticitatea, simplitatea, naturalețea, relaționarea directă cu propriul for divin. Cumva, acestea ne apar într-o altă lumină cu ceea ce ni s-a spus că „este bine și că trebuie să urmăm pentru a fi fericiți”. Depinde de noi cum ne debarasăm de ceea ce nu ne mai este de folos și cum pășim pe calea pe care inerent o vom apuca, într-o perioadă a existenței noastre spirituale.

În prezent există metode, tehnici, meditații, căi spirituale care ne călăuzesc spre această nouă cale, sau cel puțin așa se afirmă. Multe dintre ele prezintă doar scurtături care creează noi iluzii, deci și alte obstacole de trecut. În realitate, fiecare om are de făcut în el o lucrare pe care o recunoaște cu adevărat doar cel care are curajul să trăiască această viață a spiritului în primul rând ca un trăitor. Înțelegem astfel acele cuvinte proorocite că „mulți suntem chemați, dar puțini aleși”. Alegerea căii de urmat aparține fiecăruia dintre noi.

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile