În vechiul Sumer, civilizația zeilor anunnaki a dat naștere unor războaie ale căror urme au rămas până în zilele noastre.
În vechiul Sumer, civilizația strălucită a zeilor anunnaki, dar bazată pe nedreptate și sclavie (se cunoaște obsesia anunnakilor pentru bogăție și în special pentru aur), a dat naștere unor războaie ale căror urme au rămas până în zilele noastre.
Unul dintre aceste războaie – contestate chiar și azi de unii istorici – deși descoperirile arheologice încep să le cam „decapiteze” opiniile – a fost cel împotriva zeiței Tiamat, „născătoare” de monștri (de fapt produși în laboratoare sau in vitro), în special a unei creaturi a ei, un dragon cu puteri inimaginabile. Împotriva acestuia s-a folosit o armă nucleară inteligentă (cel care o folosea se putea sfătui cu ea – probabil un tip de armă robot gen „terminator” la scară redusă, ca să poată fi purtată). Arma aceea se numea SAROR. Cu ajutorul ei a fost distrus dragonul, dar și tot ce era în jur pe o rază de zeci de kilometri – după cum mi-a arătat piatra Cintamani era similară unui accelerator de particule foarte redus ca mărime cu o ucigașă rază laser. Acesta a fost primul război și prima distrugere masivă. Ulterior zeii au reconstruit totul.
Al doilea război nuclear a distrus cel mai mare oraș sumerian, Ur-ul. Zeilor anunnaki nu le-a mai plăcut bucuria și felul de a fi al oamenilor creați de ei (a nu se confunda creația anunnakilor cu creația Neferu din zona europeană). Dar vorba românească înțelept spune: „Cum este stăpânul, așa este și sluga”. Zeii anunnaki aduseseră cu ei de pe planeta Nibiru de unde debarcaseră (se pare că trece din nou prin dreptul Terrei și nu este un asteroid cum debitează NASA, ci este o planetă de trei ori mai mare decât Pământul) semințe de plante și alte lucruri la nivel genetic pentru a crea hrana de care aveau nevoie.
Dar aceste bogății au adus cu ele și discordia între oameni, în așa hal încât porniți pe propria creație – ce semăna uimitor cu creatorii ei din multe puncte de vedere (și azi sunt în Orientul Mijlociu mulți urmași anunnaki, se văd după comportament și chiar fizic, controlul ADN-ului lor ar putea spune multe dacă nu s-a aflat deja ceva în acest sens). „Zeii extratereștri” au folosit împotriva celui mai mare oraș al lor – Ur, o armă cumplită gen HAARP, dar mult mai sofisticată (ferească Dumnezeu să trăim și noi așa ceva!), provocând din senin taifunuri cu viteze cumplite fulgere ucigătoare, gen arme cu laser, dar lasere gigant ce într-un minut au distrus totul – totul ardea, se topea lăsând asemenea urme încât arheologii au avut ce vedea în zona ruinelor orașului Ur.
Nici nu ne mirăm că în Orientul Mijlociu agricultura nu prea mai are „loc”. Al treilea război al zeilor anunnaki a fost cel ce a dus la distrugerea Sodomei și Gomorei. Era impropriu să spui că Marele Creator a folosit pucioasă și alte substanțe pentru a distruge și pedepsi. Marele Creator este cel Nevăzut și Neștiut – nu i-a văzut nimeni chipul – o energie fantastică, stăpânul tuturor Universurilor și nu numai al nostru. Și să arunci vina pe el pentru ce au făcut „zeii” extratereștri e chiar lată. Că i-a lăsat să facă ce au făcut, asta este altă poveste. Aici s-au încălcat cele șapte legi ale universului, ale căror urmări sunt implacabile și nu pot fi schimbate. Asta voi spune mai târziu.
„Zeii extratereștri” au vrut să-și pedepsească creația (dumnezeul acestei creații era un anunnaki – celebrul Yahve de mai târziu), folosind totuși contrar legile divine. Să nu uităm că li s-a atras atenția prin mesageri divini că nu li se mai permite a folosi energia nucleară ce distruge în primul rând sufletul (atunci pe vremea aia erau suflete tinere abia aduse pe Terra, pentru a se forma și a cunoaște) și aici mai adaug că una din supărările anunnakilor a fost că această creație a lor începuse să devină însetată de cunoaștere.
Și mulți dintre oameni începuseră să-și folosească cunoașterea unii împotriva altora, creând un măr al discordiei. Dar cei mai mulți creaseră din unele dintre semințele aduse un fel de droguri ce-i aduceau în pragul desfrâului și a lenei. Unul singur, Lot pe numele său – mie-mi apare ca un fel de „învățător” al oamenilor – a încercat să-i îndrume arătând că se jucau cu focul la propriu, dar creația care semăna cu creatorii ei nici că l-a ascultat. El și-a luat familia și a fugit, pentru că trăia într-unul din palatele anunnakilor din Sodoma și văzuse în magazii uriașe un tip de „arme” zic eu, dar el le-a văzut ca pe niște construcții metalice montate pe „carele zeilor” (navele lor). Aceste „care” s-au ridicat în văzduh și au lansat asupra acestor cetăți o ploaie de raze laser, proiectile intens radioactive cu o putere cât 50 de bombe nucleare de la Hiroshima.
Iar nava mamă (conducătoare) avea montată o armă a cărei rază lua toată apa din corpuri, transformându-le nu în piatră ci în sare, de aceea Marea Moartă a rămas de atunci fără suficientă apă. Nu știu prin ce reacție chimică (nu sunt chimist, dar nici unul nu cred că ar ști în prezent) și din ce era făurită acea armă, dar sfidează imaginația. Au trecut mii de ani de atunci, dar urmările se văd și azi. Și la noi a fost un război de mărimea celor din Sumer – între civilizația anunnaki cotropitoare și cea Feneru, venită prima pe aceste meleaguri (și care a modulat cu ajutorul tehnologiei inimaginabile pe care o aveau întreaga suprafață a Terrei cu milioane de ani în urmă după fiecare cataclism provocat de „unii și de alții”, și a creat din nou, și din nou, și din nou). Ar fi fost și la sosirea în Sumer dacă ar fi fost ei să recreeze tot ce s-a distrus, deși multe urme au rămas, dar repet nu la nivelul Orientului Mijlociu sau a Indiei și a țărilor din jurul acesteia, după cum voi povesti în continuare.
În India s-au purtat războaie poate mai distrugătoare decât cele din Sumer. „Zeii” reptilieni ai Indiei vechi (spun reptilieni pentru că această rasă extraterestră a fost predominantă în India, toate statuile zeităților lor prezentând mai multe brațe ca labele reptilelor și figuri de șarpe) posedau arme atomice mult mai sofisticate și mai distrugătoare decât ale „zeilor” Sumerului. Toate armele lor purtau denumirea de ASTRAS, la care se adăugau în față particula ce indica numele zeului ce le mânuia.
Brahmastras – era o armă cumplită ce ataca tot ceea ce avea metal. După cum am vizionat (și să știți că este foarte greu a descrie acest tip de arme pentru că nu sunt specialistă în nucleară, fizică cuantică și alte „materii”) deținea un tip de „aparat” să spunem așa, care orienta arma spre tot ce era metalic, apoi ținta era topită fără probleme. Vă dați seama, soldații inamici nu puteau lupta pentru că le erau distruse armele. Apoi mai erau Suriasatras, Indrasatras și Varunasatras, cea de-a treia putând provoca inundații masive asemenea unui potop pornit din cer, de fapt de pe carele (navele) unde arma aceasta era montată. Ce avansați erau pentru acele timpuri, de fapt nici azi nu am văzut așa ceva – poate în filmele SF unele făcute după marile epopei indiene – Epopeea lui Ghilgameș, Mahabharata și atâtea altele. N-ar fi exclus ca potopul cunoscut de noi drept potopul lui Noe să fi fost provocat tot de o astfel de armă – mai ales că Noe era un anunnaki și fusese avertizat despre urgie, ceea ce nu demonstrează că era programat acel potop. Și nu fusese singurul potop, altele trei mai fuseseră după scrierile mediumului Eugen Gâscă în volumele sale.
Amniastras era o altă armă ce propaga focul și care împreună cu Agniastras a distrus absolut totul, încât și astăzi după mii de ani se văr urmările: sol vitrificat, ape contaminate radioactiv, sol pârjolit și neroditor neprimitor cu oamenii, animalele și chiar păsările. Această Agniastras era arma supremă montată pe Vimaana Mamă, nava mamă de unde plecau toate Vimaanele, era ceva colosal montată de jur împrejurul Vimaanei, care se pare că a participat la războaie galactice distrugând planete întregi. Dar aici a fost respinsă. Cum? Asta este altă poveste care-și are originea în Cambodgia și pe care voi încerca s-o dezvolt în următoarele numere ale revistei. Doar atât mai adaug, orașul Harapa a fost distrus distrus în întregime, dar Mohenjo Daro de unde s-au ridicat forțele ce au respins această armă Agniastras, nu în întregime. Voi reveni cu informații.