Acum când vedem că de cel puțin 20 de ani țara e invadată și cârmuită de vulpi, unde sunt lupii?
Un alt proverb românesc ce merită tâlcuit este cel din titlu, pentru că în afara faptului că într-adevăr așa se petrec lucrurile acolo departe prin păduri, o asemenea realitate se reflectă și în societatea umană.
Dacă e să ne gândim la cum erau considerați strămoșii noștri în vechime, adică pe vremea dacilor, și urmașii acestora, se cunoaște simbolul lupului în folclorul mitologic românesc. Este o noțiune arhaică ce are legătură cu specificul acestui animal, un prădător de altfel, care trăiește în zonele de deal și de munte. Desigur nu este un prădător care exagerează în sensul că vânează mai mult decât mănâncă. Prea puțini știu că lupul are un rol relativ ecologic în menținerea echilibrului ecosistemului, nu numai la noi ci și în alte locuri din lume…
Mesajul acestui proverb poate fi transpus destul de ușor la nivelul societății umane, îndeosebi al celei românești, unde după 1989 foarte mulți au devenit „vulpi” șirete care și-au văzut doar propriul interes sau interesul de grup. Simbolul acestui animal – vulpea – îl regăsim prin multe povești românești, în care coana vulpe, foarte șireată, trage pe sfoară multe animale cu care se întâlnește. Avem și celebra poveste „Ursul păcălit de vulpe”, în care Moș Martin își pierde coada fiind indus în eroare de vulpea cea invidioasă pe coada lui.
Dincolo de aspectele poveștilor, îi putem considera ca fiind vulpi pe acei semeni ai noștri care la ascunzișul minții lor ticluiesc tot felul de chestii ce le servesc interesului personal. Și pe dinafară se arată vezi Doamne, persoane respectabile, cărora nici prin cap nu le trece „ferească Dumnezeu!” să facă rău cuiva. Foarte mulți dintre noi am avut de-a face măcar o dată în viață cu asemenea persoane, și știm ce înseamnă asta. Vulpea de felul ei promite multe, și face pe mieroasa, zice că-ți este prieten dar pe la spate își umple sacii, și după ce-și vede treaba făcută, își ia tălpășița și-ți întoarce spatele fără nici o remușcare.
Dar ce se întâmplă când apare lupul?
Acesta poate fi simbolul omului corect, curajos, care știe ce vrea și realizează multe lucruri bune. Lupul prin natura sa este loial, drept, se bazează pe experiența proprie acumulată, și putem transpune simbolul său la acea categorie de persoane care manifestă asemenea caracteristici. De aceea atunci când lupul apare, vulpile se ascund în vizuină. Asta înseamnă că în mediul social pot exista multe vulpi, în multe locuri, și chiar în funcții importante, unde fură, înșeală, ticluiesc diferite chestii, și asta până apare lupul – omul corect și cu responsabilitate. Aceștia din urmă sunt foarte corecți și știu să găsească neregulile făcute de vulpi și să le repare. Omul – lup este patriotul, este cel care poate pune la loc lucrurile stricate de către omul – vulpe, dar vulpea se ascunde în vizuina sa pentru că știe că lupul este foarte experimentat și nu-l poate păcăli. Și decât să dea nas în nas cu el se ascunde. Și ea șireata așteaptă următoarea ocazie când va putea ieși din vizuină să-și facă din nou mendrele pe unde știe ea că poate. Iar asta înseamnă ca lupul să fie plecat sau să fie absent o perioadă.
Și o întrebare foarte interesantă în acest sens, acum când vedem că de cel puțin 20 de ani țara e invadată și cârmuită de vulpi (asta apropo de zicătoarea „vulpea paznic la găini”), unde sunt lupii? Lupul fiind simbolul corectitudinii și adevărului, atunci când mai mulți lupi vor apărea în România, vom știi asta deoarece vulpile de acum se vor face nevăzute, care încotro către ascunzătoarea sa.
Atunci putem întreba, unde sunt acești lupi și când vor apărea, pentru ca vulpile să se ascundă, poate odată pentru totdeauna?