De la nivel de familie și până la structurile statului, aproximativ 70% din populație sunt precum cărbunii care se învelesc în cenușă.
Un proverb românesc ce reflectă o mare parte a stării de lucruri nu doar de la noi din România, ci și din alte țări ale lumii. Vedem ce se întâmplă de exemplu în Europa de Vest și în unele orașe mari din Statele Unite ale Americii.
Revenind la proverb, am putea spune că ce treabă are un cărbune cu mersul societății umane în general? Păi are deoarece proverbele sunt de obicei reflexii ale ciclurilor sociale existente în omenire, cicluri în care fiecare generație care se naște, preia și repetă mai mult sau mai puțin identic aceleași tipicării, metehne, tabuuri etc. Drept urmare, este ușor de înțeles că proverbele ne arată de fapt realitatea de dincolo de aparențe.
Dar… dacă ar fi să categorisim oamenii după aspectul și faptele lor, este cert că mulți, nu contează din ce domeniu, sunt precum cărbunele. Și în sens pozitiv, și în sens negativ, și cum în cel pozitiv nu sunt neapărat necesare exemplificările, să ne îndreptăm atenția către latura negativă, căci întotdeauna dinspre aceasta au provenit mereu necazurile oamenilor.
Cum e omul ca și cărbunele? Negru, asta e clar. Tuciuriu, tare dacă-l apeși, dar care totuși dacă-l lovești, clivează adică se desprind destul de ușor straturi din el. Asemenea caracteristici pot fi transpuse la oameni, deoarece la fel ca și cărbunele, și omul se aprinde sau se „aprinde și arde” lăsând în jurul său cenușă, pe măsură ce arde. În această privință putem privi și considera cenușa, pentru că e vorba de oameni, drept zgura pe care o lasă în urma lor sau o împrăștie în jurul lor. Și ca să trăiască, precum cărbunele care continuă să ardă și se învelește în cenușă, la fel face și omul care are interese de tot felul. Pe măsură ce-și urmărește scopurile, omul cu interes arde precum cărbunele, adică el consumă bani, timp și resurse, astfel „cenușa” pe care o lasă în jurul lui este suma acțiunilor și faptelor sale, precum și rezultatul în acest sens. În altă ordine de idei, „cenușa” lăsată în urma sa sau în jurul său reprezintă o zgură compusă din toate intențiile, atitudinile și acțiunile sale, desigur dacă toate acestea au reprezentat lucruri și situații negative în care acea persoană s-a băgat și le-a dat curs implicându-se în ele.
Și ca să poată trăi mai departe, adică pentru a-și duce mai departe acțiunile sale obscure, incorecte, acolo unde are posibilitatea, omul de acest tip se învelește cu „cenușa” acțiunilor sale. Își acoperă acele laturi, acțiuni și situații urâte, negative, în baza cărora a acționat spre a-și atinge scopul în mod necuvenit. Și atenție, nu este deloc bine să dați peste asemenea oameni în viața voastră, sau dacă-i întâlniți chiar și întâmplător, nu este bine să aveți de-a face cu ei. Deoarece sub „cenușa” lor aparentă ei mocnesc, și încă ard, deci vă puteți arde și voi de la ei. Dar o asemenea situație are loc la un nivel mai mare, de anvergură, și mă refer aici la guvernanți și președintele țării.
Toate vorbele, atitudinile și acțiunile lor sunt înconjurate de „cenușă” și vedem săptămânal, atât cât se mai află în aceste funcții pe care le au, că astfel de oameni se acoperă de „cenușa” faptelor lor, pentru a nu li se vedea realitatea proprie – adică exact așa cum sunt ei – de sub stratul de „cenușă”. Desigur că asta este valabil pentru oricare persoane de acest fel, de la vlădică până la opincă, și problema este că la ora actuală, cel puțin în țara noastră, de la nivel de familie și până la structurile statului, aproximativ 70% din populație sunt precum cărbunii care se învelesc în cenușă… Oare de ce o asemenea atitudine…? Cui servește…? Și mai ales… pentru ce e menținută de atâta vreme încât cărbunii-oameni riscă să se stingă sub grosimea propriului strat de cenușă…?
