Ce putem face este să susținem autenticitatea celorlalți și astfel să creăm un mediu potrivit unde oamenii să aibă curaj să fie cu adevărat?
Dacă ai întreba oamenii pe stradă cum îl percep pe Dumnezeu, cel mai probabil vei obține o mulțime de răspunsuri diferite, fiecare om având propria sa percepție despre Dumnezeu. Așa este și cu autenticitatea…
Autenticitatea este cel mai personal aspect pe care îl avem în această viață. Autenticitatea presupune o adaptare totală la momentul prezent, ceea ce înseamnă că identitatea omului „se infuzează” în contextul pe care îl trăiește.
Autenticitatea presupune o adaptare totală la momentul prezent
Ne putem vizualiza pe noi ca fiind un pliculeț de ceai, iar manifestarea autenticității ca fiind momentul introducerii pliculețului într-o cană cu apă fierbinte. Conținutul nostru rămâne, însă contextul este transformat total de „aroma” noastră.
Pentru ca un om să aleagă autenticitatea este important să oprească procesul gândirii și să se lase purtat de moment, este o capitulare totală a individualității, ceea ce, paradoxal, va împuternici individualitatea acestuia.
Dacă un om trăiește în frică, va încerca să controleze tot timpul exteriorul, să îl transforme, să fie sigur, docil. Această transformare este o iluzie, nu are cum să se manifeste conform doleanțelor, motivul fiind faptul că omul nu ține cont de complexitatea sistemului din care face parte contextul în care se află. Realitatea este incredibil de complexă, a încerca să creăm realitatea conform unor planuri, unor strategii, e ca și cum am încerca să ne controlăm sistemul nervos pe termen lung. Va fi o tortură continuă care va duce la eșecuri repetate.
Autenticitatea nu ține cont de planuri ori de strategii, ci ține cont întotdeauna de Întreg, de sistem, de viață. De aceea manifestarea autentică nu este dogmatică, acum poate spune NU ca peste o zi să spună DA la aceeași cerință. Autenticitatea ține de direcție, de busola care ne arată unde, când și cum să se manifeste.
Într-o lume ideală nu ar exista altceva decât autenticitate, însă este important să înțelegem că nu suntem (încă) acolo. Ce putem face este să susținem autenticitatea celorlalți și astfel să creăm un mediu potrivit unde oamenii să aibă curaj să fie cu adevărat.
Nu de puține ori autenticitatea nu este dorită în relații (de orice fel) pentru că acolo se joacă niște scene cu personaje prestabilite care au replicile prestabilite. Nu de puține ori copiem comportamentul părinților sau al figurilor autoritare din trecutul nostru considerând că așa ne putem adapta mai ușor. Descoperim astfel că dezamăgirea este destinația acestei așa-zise adaptări.
Pe vremea când lucram în resurse umane (ciudată denumire, știu…) era o vorbă că 90% dintre oameni sunt copiatori și doar 10% sunt creatori. A fi copiator presupune a urma o strategie prestabilită. Prin urmare, rolul / arhetipul pe care îl jucăm este cel care influențează realitatea. A fi creator presupune capitularea menționată anterior. Prin urmare, individualitatea noastră influențează realitatea. Când se urmează strategii prestabilite, umanitatea parcă dispare, nevoile umane dispar, pentru că nu umanitatea este cea care s-a „infuzat” în context, ci doar un scenariu rece jucat de un actor care are obiceiul să se piardă în rol.
Autenticitatea nu este o cerință ușoară pentru omul din societatea modernă, cei mai mulți dintre noi am fost educați să fim copiatori, nu am fost încurajați să ne manifestăm autenticitatea, să ne lăsăm Geniul să iasă la suprafață. Mă amuză paradoxul care ne arată că școala ne pedepsea dacă eram prinși cu copiuța, dar pe cealaltă parte ne transforma încet, pe cei mai mulți dintre noi, în copiatori.
Autenticitatea presupune rebeliune împotriva unui sistem artificial ce promovează copiatul.
Nu uita că manifestarea autentică a unui om duce la infuzarea umanității acelui om în contextul trăit. Rebeliunea nu este făcută voit, ci indirect și, astfel, omul care își manifestă autenticitatea, Geniul, devine periculos pentru status quo.
Autenticitatea împuternicește autenticitatea celorlalți, este contagioasă. Observă unde autenticitatea este blocată, unde oameni „binevoitori” cer să devii copiator pentru a le mulțumi ego-ul sau a-i proteja pe ei de rănile care îi afectează. Este responsabilitatea ta să îți manifești autenticitatea, să te adaptezi, însă nu uita că autenticitatea nu are un plan, o strategie, nu este răzbunare și nici reacție emoțională.
Autenticitatea este viață!
