Pentru cine urmărește de exemplu rețelele noastre de servicii digitale din România, acestea încă lasă mult de dorit, deși se investesc milioane de euro anual!
În următorii 30 de ani omenirea s-ar putea îndrepta într-o direcție către o tranziție globală, în care plățile digitale, inteligența artificială și inegalitățile de dezvoltare vor remodela statele mari și mici; unele economii vor rămâne parțial analogice, altele vor concentra putere economică prin monede și infrastructuri digitale, și fiecare individ va trebui să se adapteze joburilor viitorului. Competențele personale și conștiința spirituală a fiecăruia vor conta foarte mult pentru a transforma această digitalizare fie într-o formă de dominație, fie într-un catalizator de bine comun. Și dacă unora nu le place faptul că civilizația umană trebuie să tindă spre globalizare, le spunem că în orice lume din acest univers globalizarea adică unificarea părților unei civilizații este un proces firesc, spre o unitate de principii, valori și conștiință care să fie pentru binele tuturor.
Impactul tehnologiei asupra societății
Am văzut cu toții că în ultimii 10 ani tehnologia a accelarat fenomenul digitalizării. Tehnologia îţi schimbă locul de muncă, modul de relaţionare şi accesul la servicii: Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică estimează că aproximativ 14% din joburi sunt puternic automatizabile şi încă 32% vor suferi modificări semnificative; Shoshana Zuboff avertizează asupra capitalismului de supraveghere; de exemplu pandemia a accelerat telemunca şi telemedicina, ceea ce face ca presiunea proceselor de recalificare profesională să fie tot mai mare. În acelaşi timp, platformele online au crescut eficienţa administrativă şi incluziunea financiară, dar au şi concentrat date şi putere în mâinile unor actorii privați şi de stat. Pentru cine urmărește de exemplu rețelele noastre de servicii digitale din România, acestea încă lasă mult de dorit, deși se investesc milioane de euro anual!
Exemple de digitalizare globală
Exemple concrete: China a popularizat plăţi mobile (Alipay, WeChat Pay) şi pilotează yuan-ul digital pe piața asiatică încă din 2020, India a scalat UPI pentru plăţi instant şi biometria Aadhaar a facilitat accesul la servicii, Kenya a revoluţionat finanţarea incluzivă prin M‑Pesa (zeci de milioane de utilizatori), iar Estonia oferă e‑guvernare cu peste 99% din serviciile publice accesibile online. Iar noi, România, suntem deocamdată codași la multe servicii similare oferite chipurile online! Să luăm de exemplu faptul că majoritatea pensionarilor din România nu au internet pentru a plăti în mod facil taxele, impozitele și facturile!
Mai mult, observi diferenţe strategice: statele digitale care își permit să achiziționeze elemente de tehnolgie performantă îşi consolidează interoperabilitatea şi standardele, iar CBDC‑urile şi platformele de identitate digitală devin instrumente geopolitice de influență pe piața internațională. Astfel putem estima că statele care vor deține interoperabilitatea tehnologică şi iniţiativele regionale au oportunități de a influența cine controlează fluxurile de date şi valoare în următorii 30 de ani în mari regiuni ale lumii, inclusiv în Europa. Fă un simplu exercițiu de anticipație: Orange-ul franțuzesc domină acum piața europeană, dar peste 30 de ani, poate o companie sud-americană sau asiatică va lua locul Orange-ului în Europa!
Transformarea economiei globale
Pe măsură ce trecem în era digitală, putem observa cum reziliența țărilor devine dependentă de infrastructura digitală: peste 100 de jurisdicții cercetează CBDC (BIS), China folosește e-CNY (moneda digitală oficială a Băncii Centrale Chineze), iar India accelerează plățile digitale prin UPI, cu miliarde de tranzacții anual; autorii consacraâi în domeniu precum Yuval Noah Harari, Shoshana Zuboff și Martin Ford avertizează că datele și automatizarea redesenează din mers puterea economică a marilor state dezvoltate, iar noi trebuie să înțelegem atât oportunitățile de incluziune financiară (adică accesul tuturor la produse și servicii), cât și riscurile de concentrare și supraveghere.
Declinul banilor cash
Vedem deja în ultimii ani cum numerarul scade ca procese operaționale în rețelele comerciale: în Suedia plățile cash au coborât sub 2% din valoarea tranzacțiilor, iar demersuri precum demonetizarea Indiei (2016) au accelerat adoparea digitalizării; însă ar trebui luate în calcul efectele asupra economiei informale, de exemplu bătrânii din multe țări ale lumii care nu au acces digital și riscul marginalizării populațiilor rurale, dacă tranziția aceasta nu include politici de protecție și alfabetizare financiară.
Apariția monedei digitale
Cetățenii din state pilot experimentează deja monede digitale emise de bănci centrale – e-CNY în China, Sand Dollar în Bahamas, eNaira în Nigeria – deși chiar dacă aceste instrumente, susținute de BIS și IMF, pot eficientiza plățile și politica monetară, pot ridica totuși întrebări majore despre confidențialitate și control.
Mai în detaliu, apariția monedei digitale implică modele tehnice (cont bancar de bază vs. cont digital unde se folosește autentificarea cu token), „banii ca și cod” cu funcții programabile pentru transferuri țintite sau aplicarea dobânzilor negative și posibilitatea de a reduce costurile tranzacțiilor transfrontaliere; exemple concrete arată beneficii: UPI a facilitat creșterea microplăților pentru IMM-uri în India, iar folosirea e-CNY în China a testat distribuirea ajutoarelor de stat pentru populația nevoiașă. Totuși este necesară evaluarea unor asemenea rețele din perspectiva compromisurilor pe partea de securitate cibernetică, excludere digitală și potențialul de supraveghere centralizată și la nivel de cetățean să fie cerute cadre legale clare, interoperabilitate internațională și garanții asupra drepturilor digitale, pentru ca să nu existe sincope și riscuri majore.
Piața muncii în era digitală
Pe piața muncii s-ar putea să vedem în următorii 30 de ani cum tehnologiile redefinesc multe domenii profesionalei: cei de la Forumul Economic Mondial, care doreau să domine mai departe lumea, estimau că până în 2025 vor fi 85 milioane de joburi eliminate de automatizare, dar și 97 milioane noi locuri de muncă create, deci creșterea depășește puțin pierderile. Astfel se apreciază că 400-800 milioane de lucrători din toată lumea pot fi reconvertiți până în 2030. Exemple concrete apar în fabricile automatizate ale Foxconn, depozitele Amazon (30.000 de angajați înlocuiăi de robotizare și automatizare) și serviciile digitale din China (folosirea e-CNY). Pentru omul de rând impactul este și ar putea fi selectiv: sectoarele cu sarcini repetitive (faci aceeași treabă zilnic) suferă, iar adaptarea la noi domenii în funcție de abilitățile proprii devine astfel esențială.
