Când starea de conștiință este schimbată prin hipnoză, regresie sau substanțe psihoactive, percepția temporală se desface…
Mecanisme psihologice ale percepției timpului
În cortexul nostru prefrontal și în hipocamp, procesele de memorie episodică și anticipare modelează continuitatea temporală; cazul H.M. (Scoville & Milner, 1957) arată că leziunile la nivelul hipocampusului pot fragmenta „firul” temporal. Cercetători ca Antonio Damasio explică cum construcția sinelui – egoul sau personalitatea din 3D – susține impresia de prezent continuu, iar Marc Wittmann a demonstrat că mindfulness-ul și activitatea rețelei DMN – Rețeaua Modului Implicit care este un grup de zone cerebrale interconectate – modifică duratele subiective, transformând modul în care percepem trecutul, prezentul și viitorul…
