Dacă Dumnezeu adică Sinele nostru spiritual ne oferă trandafirul – ca potenţial pe care trebuie să-l folosim, dracul adică mintea noastră vine şi pune ghimpii, ca să ne fie mai greu.
Iată un proverb pe cât de frumos ca trimitere la simbolul trandafirului, pe atât de intrigant referitor la înţelesul său.
Desigur că dacă stăm să ne gândim la lumea florilor, inclusiv ele sunt create de către Dumnezeu Creatorul. Exprimarea din titlu este una figurativă, căci este evident că acest Creator al Vieţii şi Universului a pus la punct aspectul fiecărei flori. Deci inclusiv al trandafirului.
În simbolismul esoteric-spiritual spinii trandafirului reprezintă sacrificiul pe care trebuie să-l facem dacă vrem să obţinem cunoaşterea reprezentată de trandafir. Acesta este considerată o floare iniţiatică datorită aromei sale şi aspectului splendid atunci când se deschide şi înfloreşte.
Dincolo de legendele despre trandafir, este considerată încă din Evul Mediu, mai ales de către Rosa-Crucieni, drept cea mai nobilă floare şi cea mai elegantă în acelaşi timp. Şi aşa este! Cât de superb este de exemplu un trandafir din acela grena imperial catifelat, pe care nu te mai saturi să-l admiri! Dar şi cei roşii, albi, roz, ciclame, galbeni şi portocalii.
Dacă am acorda trandafirului importanţa şi echivalenţa nivelului spiritual, se poate spune că el reprezintă întreaga muncă de evoluţie proprie, căci deşi el ajunge o floare superbă prin asta înţelegându-se încununarea propriilor eforturi în sens spiritual, spinii săi simbolizează paşii anevoioşi pe care i-am făcut către devenirea noastră pe drumul evoluţiei spirituale ca fiinţe divine. Aşa cum ne place trandafirul ca floare, dacă vrem să-l culegem trebuie să-l apucăm de tulpină, şi ca urmare oricât de atenţi vom fi, tot ne vom lovi sau înţepa de un ghimpe de pe tulpină.
În altă ordine de idei simbolismul trandafirului din acest proverb ne arată foarte clar că, din perspectiva vieţii noastre aici pe Pământ, Dumnezeu ne oferă chiar de la început condiţia desăvârşirii – pe care o putem echivala cu frumuseţea petalelor trandafirului. Dar pentru a reuşi acest lucru, adică să ajungem desăvârşiţi, este necesar să parcurgem paşii Căii Spirituale Proprii, simbolizaţi de ghimpii trandafirului.
Dacă Dumnezeu adică Sinele nostru spiritual ne oferă trandafirul – ca potenţial pe care trebuie să-l folosim, dracul adică mintea noastră vine şi pune ghimpii, ca să ne fie mai greu. În acest sens ghimpii îi putem asemui tuturor condiţionărilor mentale, viciilor noastre şi aspectelor urâte din noi înşine, din partea noastră de umbră. Pe de altă parte, trandafirul simbolizat şi creat astfel de Dumnezeu mai indică şi acele situaţii pe care Dumnezeu ni le scoate în cale. Căci Dumnezeu nu ne-a făcut proşti sau incapabili ca să nu putem obţine ceea ce ne trebuie. Dar dracul, simbolizat întotdeauna de oamenii răi şi proşti, vine şi pune ghimpii la trandafir.
Altfel spus deşi avem acces la ceea ce ne oferă atât de simplu Dumnezeu, prin acele oportunităţi ce apar în viaţa noastră, ca să le folosim spre binele nostru şi al semenilor noştri, oamenii răi şi proşti se bagă să ne strice rosturile în privinţa asta. Ca urmare trandafirul simbolizează acele sacrificii pe care trebuie să le facem, pentru a deveni aidoma trandafirului, şi ghimpii pe care-i colectăm de-a lungul existenţei noastre sunt toate acele situaţii şi momente din viaţa noastră, când ni se întâmplă acele lucruri urâte şi le depăşim în cele din urmă.
Din acest punct de vedere ce trebuie înţeles din acest proverb este că deşi Dumnezeu ne oferă toate oportunităţile, în fiecare zi, în toate privinţele, fără aceşti ghimpi nu vom putea înţelege valoarea eforturilor noastre lumeşti şi spirituale. Căci ghimpii sunt fricile noastre pe care trebuie să le învingem, pentru a putea deveni în cele din urmă superbul trandafir – încununarea întregii noastre vieţi…
