Andrew Basiago, principalul comunicator al acestei conspirații, a susținut că a participat la proiectul Pegasus al DARPA

A stăpâni călătoria în timp și coordonatele cuantice ale deplasării în spațiu, necesită mai mult decât teorii complete, necesită înțelegerea profundă a dimensiunilor.

Iată un subiect „fierbinte” sau cum i-ar spune americanul – „hot” – despre care am mai scris, dar de data asta-i acordăm un spațiu mai generos. Și desigur că și pe viitor vom mai scrie, deoarece chestiunea călătoriei în timp este vastă, cu nebănuite complicații, și cine știe poate în viitorul apropiat vom avea parte de noi descoperiri… poate de-a dreptul șocante!

Prin anii 60-70 scriitori de literatură SF abordau de-o manieră îndrăzneață ideea călătoriei în timp, împingând barierele fanteziei, așa cum spunea Jean Luc-Picard în serialul de succes „Star Trek – Generația următoare”, acolo unde nimeni nu a mai ajuns vreodată. Desigur că toate acele romane SF i-au inspirat pe unii cercetători, astfel încât de exemplu celebrul astrofizician american Carl Sagan a și realizat împreună cu echipa sa un serial numit ”Cosmos”, difuzat și de televiziunea română în 1980, înainte de a se strica treaba între noi și americani.

Am putea spune că ideea aceasta, bizară la început, de călătorie în timp, nu a fost neapărat descoperită de oameni în vreun laborator de cercetare. Ideea a fost indusă de către reprezentanții altor lumi extraterestre, pentru ca știința noastră pământeană să facă pașii necesari în dezvoltarea sa în înțelegerea universului cu vastele sale mecanisme. În anii 30-40 Einstein pusese problema călătoriei în timp sub forma paradoxului gemenilor: Unul dintre frați se îmbarcă pe o navă spațială și călătorește timp de 10 sau 15 ani prin cosmos, cu viteză cât mai mare posibil, în timp ce celălalt rămâne pe Pământ. Datorită sistemului de referință care este Pământul, cel rămas aici va număra anii conform timpului de rotație al planetei, care are o viteză limitată, la care se adaugă deplasarea planetei prin spațiu cu o anumită viteză. În schimb, cel care zboară prin univers nu are la ce se raporta ca sistem de referință, și ca urmare, timpul său biologic se va scurge altfel. La întoarcere el va arăta poate cu doar 4-5 ani mai în vârstă, în timp ce fratele său rămas pe Pământ va fi deja bătrân.

Dar dacă ne gândim la faptul că amândoi se deplasează prin spațiu, unul odată cu nava spațială, și celălalt odată cu pământul, vom înțelege că în ambele cazuri este vorba de viteza de deplasare. Teoria relativității spune că viteza cu cât este mai mare, cu atât mai mult se comprimă timpul. Deși în ultimii ani cercetătorii au descoperit ciudățenii ale unor mecanisme cuantice care se abat de la principiul Teoriei Relativității. Dar să nu divagăm spre alte aspecte. Cert este că primul factor care are legătură cu călătoria în timp este viteza. Cu cât te deplasezi cu viteză mai mare, cu atât timpul pentru tine se comprimă. Și asta mai ales în raport c-o sursă care are o viteză de deplasare mai mică decât a ta. Este logic atunci ca timpul să se deruleze diferit în două spații care au mișcări diferite.

Cercetările pentru a construi o mașină a timpului, inspirată mai ales din romanul cu același nume al lui H.G. Wells, au fost minuțioase, și astrofizicienii au înțeles că teoretic se poate călători în timp, însă mai rămâne de rezolvat partea tehnologică a unei astfel de chestiuni. Căci după calculele cercetătorilor, ca să deschizi măcar portalul spațio-temporal îți trebuie o cantitate foarte mare de energie, cam cât consumă vreo 10 metropole moderne timp de un an de zile. Mult mai târziu a fost perfecționată la nivel teoretic formula lui Einstein prin formula Einstein-Rosen, care descrie așa numita „gaură de vierme”. Dar dacă ne întoarcem puțin în mitologiile antichității, vom descoperi că unele personaje din anumite legende puteau călători în timp fără prea mare dificultate. Uneori doar cu un mic dispozitiv sau alteori doar deschizând prin folosirea magiei un portal prin care treceau spre alt loc. Până la urmă, asta este călătoria în timp, să ajungi instantaneu în alt loc, trecând printr-un portal sau o gaură de vierme.

Însă după ce au descoperit la nivel teoretic asta, cercetătorii au făcut greșeala să considere că te poți deplasa înspre trecut și înspre viitor. Chestiunea călătoriei în timp este ceva relativ, însă mintea umană are nevoie de coordonate, pentru a putea înțelege cum se manifestă această realitate cuantică. Așa cum susține Știința Spirituală, în realitate nu există trecut și viitor, ci doar Acum-ul. Oriunde te-ai deplasa mergând prin timp, este tot în momentul Acum, deși mintea umană de exemplu l-ar considera o incursiune în trecut. Și apropo de călătoria în trecut, de acest aspect este legat și „paradoxul bunicului”. Această chestiune se bazează pe ideea că dacă te întorci în trecut să-ți cunoști bunicul, dacă nu ai știut cine e și nu l-ai văzut niciodată, să nu intri în contact cu el deoarece vei schimba inevitabil linia viitorului său, iar tu este foarte posibil să nu te mai naști. Și în momentul în care ai luat contact cu el, în foarte scurt timp tu ca persoană dispari, pentru că genealogia care ducea prin timp la nașterea ta s-a modificat. Rețineți! Fiecare dintre noi s-a născut așa cum s-a născut, deoarece nu și-a cunoscut bunicul decât poate la vârsta de adult matur, în unele cazuri nici măcar atât. Deci fără intervenție în tinerețea bunicului!

Mai departe…

CONȚINUT RESTRICȚIONAT

 

Articol dedicat abonaților

Abonament expirat? Prelungește-l aici!

0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile