Experienţele la limita morţii – clişeu colectiv sau realitate obiectivă?
Moarte clinică… stare de conştiinţă alterată… „s-a întors din morţi”… „a văzut moartea cu ochii” sunt doar câteva expresii şi termeni, prin care noi încercăm să ne dăm seama de anumite realităţi, care se manifestă dincolo de limitele celor cinci simţuri fizice de care ne servim zilnic.
Chestiunea aceasta a morţii are la bază un paradox. Şi anume că deşi o cercetăm ca fenomen şi vrem să ştim tot ce se poate despre ea, în acelaşi timp ştiind că într-o zi în viitor s-ar putea să ne încetăm existenţa, ideea de a muri este poate chiar cea mai respinsă de toată lumea.
Cu toate că viaţa este un proces continuu, dincolo de existenţa noastră limitată în corpuri umane, se poate spune că uneori intervine ceva în viaţa noastră uneori şi se produce ceea ce numim moarte clinică. Aceasta presupune încetinirea temporară a funcţiilor organismului fizic până aproape de zero, cum se spune, deşi încă este o enigmă modul în care se produce şi mai ales în care se manifestă. Datorită acestui aspect medicina modernă a fost nevoită să clasifice foarte clar trei categorii din acest punct de vedere.
