Dacă am urmat ideologia binelui și observăm că atrocitățile în lume nu se schimbă, s-ar putea să picăm în extrema opusă și să urmăm ideologia răului, considerând că putem exciza răul tot cu rău.
Oare există extrema perfectă, aceea unde totul este miere și lapte și nimic nu se schimbă vreodată? O utopie splendidă, perfectă, unde extrema opusă nu are niciodată loc oare am putea crea? Sunt multe, foarte multe păcăleli în dualitate, aceasta pare a fi una dintre cele mai mari, extrema perfectă.
Utopia extremei potrivite nu poate fi realizată în dualitate, a urma ideologia acesteia ne duce doar către dezamăgiri repetate și nu de puține ori în extrema opusă celei de unde am pornit. Să îți dau un exemplu, dacă am urmat ideologia binelui și observăm că atrocitățile în lume nu se schimbă, că oamenii în continuare sunt violenți și câteodată chiar cruzi, s-ar putea să picăm în extrema opusă și să urmăm ideologia răului, considerând că putem exciza răul tot cu rău.
Perfecțiunea presupune coexistența extremelor, deci împreună alcătuiesc perfecțiunea, niciodată separat.
Luciditatea ne poate ajuta să observăm când picăm în capcana extremei perfecte și/sau când jucăm în răsturnarea de situație menționată anterior, însă luciditatea vine cu un preț. Pentru mulți oameni acest preț este unul mult prea mare și nu doresc să îl plătească. Cum să renunțe aceștia la propriile credințe de care s-au atașat atât de mult încât identitatea lor se confundă cu acestea?
Omul gelos poate renunța la a-și confirma dorința de a fi gelos? Omul care votează un politician pentru a săpa groapa unui alt politician poate renunța la dorința de răzbunare?
După cum scriam mai sus, prețul este mare și câteodată e posibil ca omul modern chiar să nu și-l permită. Este foarte posibil să nu fi dezvoltat abilitățile necesare pentru a fi în centrul ființei sale, a fi între extreme și astfel a fi în rol de creator. Creatorul folosește extremele și nu de puține ori creatorul, dacă dorește să creeze, spre exemplu, un război, va fi susținut de cei care aderă la extrema potrivită pentru ca acel război să se întâmple.
Chinezii au un concept interesant denumit Wu Wei, arta de a face nimic până vine momentul în care acțiunea se face de la sine, fără efort. Pentru a fi creatori cu adevărat în viața noastră, avem nevoie să împrumutăm acest concept și să îl aplicăm în viața noastră pentru a nu cădea în fund la fiecare fentă a sforarilor. Dacă orice chestie măruntă ne scoate din centrul nostru, alții vor crea realitatea pe care și-o doresc și o vor face cu ajutorul nostru. Nu asta ar fi problema ci faptul că rolul pe care ni-l oferă este unul care nu ne este benefic.
Fiecare dintre noi avem un mecanism defensiv natural, un fel de protecție naturală cu care ne naștem, un fel de detector de minciuni și totodată o busolă care ne ghidează. Acest mecanism defensiv natural ne oferă informații valoroase despre interacțiunile noastre cu exteriorul și ne protejează atunci când exteriorul ne este cu adevărat ostil.
Pentru că în cele mai multe situații omul modern nu este susținut de mic să aibă încredere în acest mecanism defensiv natural, acesta își creează un mecanism defensiv artificial care îl blochează în extrema considerată ideală cu ajutorul ideii că exteriorul este în permanență ostil. Când extrema aleasă nu dă rezultatele dorite, mecanismul defensiv artificial va schimba extrema și tot așa. Aceasta e o viață trăită ca o minge de ping pong…
Pentru a face nimic atunci când exteriorul ne provoacă, este esențial să nu fim conduși de mecanismul defensiv artificial, ci să avem luciditate. Luciditatea cere un nivel înalt al conștiinței, însă chiar dacă nu ne-am stabilizat acolo, putem învăța să o accesăm. Luciditatea apare atunci când condițiile interioare sunt potrivite și nu este afectată în mod permanent de condițiile exterioare.
Un instrument excelent pentru a exersa luciditatea este Cheile Genelor, autorul Richard Rudd invitându-ne la a lua pauză pentru a simți, pentru a ne simți. Pauza alături de informația din Cheile Genelor ne ajută să ne evaluăm comportamentul nostru dar și al celor din jur și astfel să fim din ce în ce mai greu de mișcat din centrul nostru de comandă și luciditatea să devină un stil de viață. Sunt probabil și alte instrumente dar acesta, pentru mine, este cel care m-a ajutat cel mai mult.
CURAJ!
