E normal să ne fie frică de moarte din moment ce am fost învățați să credem că Dincolo ne așteaptă un vid gol. Cum poți să-ți imaginezi o beznă infinită când în jurul tău e plin de Viață?
Frica de moarte este o condiție mentală a personalității egoului. Este o reacție instinctuală față de non-existență și din anumite puncte de vedere este oarecum firească. Creierul vrea să te țină în viață cu orice preț, pentru că rolul său este să te protejeze de eventualele pericole. Societatea a devenit mult mai complexă în ansamblul ei adăugând tot mai mult mai multe variabile în ceea ce privește supraviețuirea și îndeplinirea nevoilor de bază. Crize economice, conflicte și războaie, știri pesimiste, avertismente la tot pasul și o agresivitate pasivă cronică datorită stilului de viață competitiv dintre oameni. Și uite așa frica naturală instinctuală a devenit o condiție psihologică și un program prin care Sistemul controlează masele mari de oameni.
Frica de moarte poate fi rezolvată cel mai simplu prin realizarea faptului că tu nu ești corpul fizic. Aici intervine practica spirituală, mai ales cea meditativă de non-identificare față de personalitate/ego. De fapt meditația transcendentală este despre a practica moartea la nivel psihologic, cât timp ești în corpul fizic, pentru a elibera energia somatizată în sistemul nervos sub formă de tensiune și stres față de “grija zilei de mâine”. Conștiința conștientă, Observatorul, continuă să existe dincolo de forma fizică limitată în timp și spațiu. Dovada constă în faptul că atunci când îți oprești gândurile continui să exiști și să relaționezi cu realitatea din jurul tău, chiar bine mersi. Există viață între gânduri! Copiii mici n-au nicio treabă cu frica de moarte, deoarece ei încă n-au fost programați să creadă în acest concept.
Pe de altă parte există și o dimensiune ezoterică atunci când practici “Arta de-a muri”. Atunci când studiezi învățăturile spirituale originale, observi că mai există și alte Euri interioare, care nu se limitează doar la CNP-ul din buletin. Fie că-i spui Suflet, Eu Superior, Sine mai înalt, întotdeauna maeștrii spirituali au vorbit despre o altă posibilitate de a exista, dincolo de așa-zisul personaj, de rolul pe care îl interpretăm pe scena vieții. Un actor intră pe scenă, își interpretează rolul, după care pleacă liniștit acasă. Ar fi absurd să continue să-și facă griji despre personajul pe care tocmai l-a interpretat. De ce? Pentru că știe că este doar un rol! Culmea e că de-abia atunci când îți conștientizezi rolul cu adevărat devii un om autentic, căci realizezi că totul este un joc de măști și n-ai de ce să te mai prefaci! Pentru ce tot acest efort obositor?
De aici încolo încep foarte multe posibilități de evoluție și progres spiritual. Pentru că personalitatea/egoul se dau la o parte din calea ta, primești acces direct către gnoză și adevăr, pentru că accesezi realitatea așa cum este, nu conform așteptărilor, bias-urilor, părtinirilor, brainwashingului educațional, dogmelor religioase și filtrelor distorsionate de așa-zisele slăbiciuni umane. Începi și-ți dai seama ce este de fapt Liberul Arbitru și cum se potrivește cu Facă-se voia Ta. Această Voie este fapt a Sinelui Spiritual, aceeași putere invizibilă care are grijă să respiri și să-ți bată inima când dormi și vizionezi alte filme și participi în alte roluri. Și ca să nu ne mai lungim, meditați mai des la Sinele Spiritual. Sforarul, cum îi mai spun eu.
E foarte greu să mori dacă Sinele tău mai înalt nu vrea asta. Dacă El decide să te țină aici, te va ține, indiferent câte atacuri de panică ai! Gândește-te la acest lucru când simți frică în corp. Frica aparține corpului fizic. În loc să spui îmi este frică, spui experimentez frica. Este o chestiune de raport și percepție. Vedeți că nu-i chiar așa ușor să mori la comandă. Inclusiv ca să te sinucizi ai nevoie de o cantitate foarte mare de voință personală. Și atunci, de ce atâta stres? Facă-se Voia Ta (a Sinelui mai înalt), căci dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit! Vorba aia, dacă exiști, înseamnă că cineva te vrea, aici și acum. De aceea este atât de importantă Menirea, pentru că te ține ocupat/ă. Da, la un moment dat vom pleca cu toții din lumea formelor, dar până atunci mai avem treabă! Deci, de ce ți-e frică mai exact?
E normal să ne fie frică de moarte din moment ce am fost învățați să credem că Dincolo ne așteaptă un vid gol. Cum poți să-ți imaginezi o beznă infinită când în jurul tău e plin de Viață? Se spune că nimeni nu s-a întors din morți, dar nici nu poți să te naști de două ori în aceeași viață.
Îți mai aduci aminte ce făceai la un an de zile, la trei ani, la cinci ani, sau ce-ai făcut acum o săptămână? Nu-ți mai aduci aminte și totuși existai. Dacă pierderea conștientei înseamnă moarte, atunci da, sunt de acord. Asta este moartea! Atunci eu te întreb: nu ai vrea să mori conștient/ă?
Noi trebuie să trăim ca și cum suntem eterni, nu muritori! Contează cât de lungă sau cât de scurtă este viața când trăiești în Eternitate? O viață scurtă sau lungă în comparație cu cine? Cu un fluture? Cu Soarele și Pământul? Trebuie să te pregătești în permanență pentru moarte. Este singura cale prin care poți să învingi frica de necunoscut. Căci despre asta e vorba. Nașterea și Moartea sunt două inițieri spirituale cosmice. Sunt momente de transformare și metamorfoză. Sinele se individualizează, ca mai apoi să renască din sursa Mamei Cosmice. Te naști ca să mori și mori ca să te naști. Biserica și spitalul ar trebui să fie una și aceeași clădire. Acesta e adevărul!
Știu, e un subiect delicat. Îl evităm toată viața noastră pentru că ne-am obișnuit să murim în condiții dubioase, fără sacralitate. Să mori cu demnitate a ajuns un privilegiu în ziua de azi. Nu te gândi neapărat ce lași în urma ta. Avere, urmași, chestii intelectuale. Gândește-te dacă lași în urma ta bucurie sau tristețe. Sunt atât de multe lucruri pe care poți să le faci chiar și înaintea unei morți iminente. Poți să ierți de exemplu, în gând, în inima ta. Poți să-ți vindeci tot neamul de traumele ancestrale într-o singură clipită, chiar înainte de plecare. Ține minte că în momentul acela te vei separa de corp. Aura și radianța ta vor fi dezlanțuite în văzduh. Sufletul tău va cunoaște din nou libertatea supremă. Treci dincolo de liniaritatea spațio-temporală. Te reunești cu familia ta din Ceruri, dar în același timp, îi poți veghea și pe cei de pe Pământ. Ba mai mult, îi poți ajuta! Poți participa activ la evoluția lor. Trebuie doar să te predai unei forțe cosmice misterioase mult mai vaste ca eul tău. De fapt, te naști din nou în brațele Mamei Divine.
Acum, pentru că ați avut răbdare să citiți, vă voi spune un secret despre moarte. De multe ori ne preocupă ideea de CUM vom muri, mai degrabă decât DACĂ vom muri. La urma urmei, toată lumea trece prin acest proces natural. Voi muri în chinuri? Voi muri într-un accident stupid? Oare ce mi-a rezervat soarta? Vestea bună este că se pot evita astfel de morți karmice. Cum anume? Prin îndeplinirea destinului! Simplu, nu-i așa? Atunci când îți urmezi simțirea și trăirea la cel mai înalt nivel, Dumnezeu se folosește de tine. Nu te lasă să mori fără să-ți duci treaba la bun sfârșit. Iar treaba ta este să iubești întreaga Creație. De câte ori îți alegi un scop sau un sens mai măreț ca propria ta persoană, cu atât universul are grijă să-ți îndeplinești menirea. Când îți accepți Destinul, nu ai cum să dai greș niciodată. A da greș, a-ți rata viața, înseamnă a te lăsa în voia sorții, iar soarta este haotică, de aceea nu vei știi niciodată când și în ce condiții vei muri. Karma este echivalentă cu Soarta – Dharma este echivalentă cu Destinul. Vei privi moartea în ochi și îi vei spune: “Sunt într-o Misiune acum! Mai târziu!”
Cu cât îți îndeplinești mai mult din Destin, cu atât vei anticipa și momentul retragerii tale. Când ți se încheie rolul, știi că trebuie să părăsești și scena. Atunci este momentul tău de glorie finală!
