Este atât de important să ne îndreptăm atenția către străvechea înțelepciune a proverbelor noastre, deoarece 95% dintre ele reflectă experiența milenară a strămoșilor noștri.
Încă un proverb din bogăția populară a zicătorilor noastre strămoșești… Desigur, așa cum am mai spus de multe ori, aceste zicători sunt valabile și în epoca modernă, pentru că hainele și decorurile se schimbă de-a lungul vremurilor, însă năravurile oamenilor rămân aceleași…
Ce vrea să spună acest proverb…? Este evident că nu tot omul are haine scumpe, deci nu se poate spune că se referă la întreaga societate. Aici putem înțelege că proverbul are un tâlc mai profund, cu trimitere către cei care bineînțeles ajung să poarte la un moment dat haine scumpe.
Este posibil ca un om care poartă haine ieftine, să ajungă la un moment dat să poarte haine mai scumpe? Da și nu. În cazul în care muncește cinstit și-și plătește toate dările către stat, nu prea va avea cum să strângă bani mulți. Și atunci va purta haine obișnuite. Dar cel care pornind de jos, chiar cinstit muncind la început, dacă râvnește de felul său să trăiască pe picior mare, și dacă în mintea lui consideră că e în stare să facă orice pentru asta, atunci un asemenea om va face pasul greșit. Și va accepta să se murdărească moral, doar pentru a purta la un moment dat haine scumpe.
Daaaar… de ce haine scumpe în spinare, bagă omu-n lipsă mare…? Păi să vedem… e destul de simplu… Avem două explicații, una cu trimitere în plan personal și alta cu trimitere către chestiuni sociale, colective de anvergură…
