Hipnagogia
Coșmarul lui Henry Fuseli (1781) este considerat a fi o descriere a paraliziei somnului percepută ca o viziune demonică. Wikipedia.

Mecanismul hipnagogiei declanşează traseele  chakrelor superioare de la nivelul capului, astfel încât ne putem conecta în mod conştient la alte spaţii dimensionale, precum cei care practică channeling.

De când ne trezim dimineaţa şi până seara când mergem să ne odihnim, fiecare dintre noi parcurge o serie întreagă de stări ale conştiinţei. De la starea de veghe maximă ale undelor Beta până la starea de somnolenţă a undelor Theta. Acestea survin deseori în a doua parte a zilei, în intervalul orar 13.00 – 15.00 când creierul se află deja în stadiul controlului procesului digestiv. Deci consumă multă energie pentru a coordona digestia. Ca urmare, în funcţie de nivelul propriu al metabolismului, individul uman poate să intre în starea de somnolenţă sau să rămână activ. Dacă are o rată metabolică scăzută, respectiv fază catabolică, atunci creierul va cere o decuplare temporară de la realitatea înconjurătoare şi el dă comanda către toate organele de simț să se închidă pentru o scurtă perioadă de timp.

Uneori datorită şi vârstei înaintate, o asemenea stare de somnolenţă, datorată alimentelor ingerate, este provocată de radicalii liberi existenţi în procesul digestiv. Sau cum se mai spune pe româneşte „burta plină trage la somn”. Când ni se întâmplă aşa ceva acasă, dacă suntem în fotoliu şi ne uităm la televizor, la un moment dat se instalează această stare de somnolenţă. Aceasta se manifestă iniţial printr-o senzaţie de toropeală, starea de conştienţă oscilând între cea de veghe şi cea de somn, timp în care deseori se întâmplă să percepem pe ecranul minţii scene din alte locuri. Altfel spus, avem vise scurte, dar acestea nu sunt vise, ci o transportare a conştiinţei către alte locuri sau planuri dimensionale. Şi uneori între două scurte treziri şi picoteală, reuşim să memorăm vizual secvenţele văzute în starea aceasta, deşi după ce ne revenim, nu ne mai amintim ce am văzut. Aşa ceva se petrece pe fondul unei oboseli de moment.

Altceva este când hipnagogia se instalează în scurt timp, atunci când suntem ocupaţi cu ceva sau fiind într-o stare optimă vizionând ceva la televizor, momente în care creierul se decuplează parţial de la starea de veghe. Asemenea momente reprezintă decuplări controlate ale creierului, deoarece are nevoie să obţină informaţii dintr-un alt spaţiu dimensional, ca răspuns la o problemă pe care persoana trebuie s-o rezolve. Intervine de asemenea aşa zisa stare de somnolenţă, în realitate fiind vorba de trecerea conştiinţei pe un alt nivel de conştienţă. În astfel de momente gradul nostru de conştienţă, în starea respectivă, poate înregistra alunecarea către un alt spaţiu dimensional, şi între veghe şi somnolenţă percepem acele tresăriri ale corpului, datorită unor descărcări bioelectrice pe traseele nervoase. Dacă putem realiza o asemenea trecere către alte spaţii dimensionale într-o stare de hiperluciditate, decuplându-ne de realitatea acestei lumi fizice, atunci intră în funcţiune alte trasee ale structurii cerebrale. Putem percepe că trecem dintr-un loc în altul, că avem altă greutate, ori că plutim pe deasupra oraşului sau de multe ori putem percepe că alunecăm undeva în gol, deşi noi în realitate, fiind în acest plan fizic, stăm pe scaum sau în fotoliu.

De exemplu în acest sens psihologul Thore Nelsen de la Spitalul Sacre-Coeur din Montreal, Canada, a vrut să experimenteze pe el însuşi această stare hipnagogică, pentru a aduna mai multe date despre ea. Ca urmare s-a antrenat pentru a adormi la calculator. Intenţia sa era de a înregistra imediat fiecare alunecare către starea hipnagogică. În acest fel el a reuşit să înregistreze 240 de asemenea momente, în care cele mai multe dintre ele implicau mişcarea. Aşa cum a declarat ulterior mişcarea care s-a repetat cel mai des în timpul stărilor hipnagogice a fost cea de păşire sau căderea în spaţiu. Ca să vedeţi cum lucrează această stare de percepţie, Nelsen era de fiecare dată, în timpul acestui experiment, în postura de a-şi pierde tonusul muscular şi de a cădea de pe scaun, datorită faptului că adormea în faţa calculatorului. În celălalt plan de conştienţă, adică dincolo de realitatea fizică, Nelsen percepea această aşa zisă posibilă cădere de pe scaun ca pe cădere în spaţiu, cum s-ar zice un fel de cădere în gol. Iată că în mod oarecum sincron, creierul său dar şi conştiinţa percepeau două acţiuni în două faze distincte, pe două planuri diferite – lumea fizică şi spaţiul dimensional.

Undeva între starea de veghe şi de somn există un moment de o fracţiune de secundă, în care putem realiza că ceva se întâmplă, ca şi când cu corpurile subtile alunecăm din corpul fizic spre un spaţiu dimensional. Dacă am putea experimenta aşa ceva într-o stare de hiperluciditate, adică dirijat şi controlat, am constata că mecanismul hipnagogiei declanşează trasee ale chakrelor superioare de la nivelul capului, astfel încât ne putem conecta în mod conştient la alte spaţii dimensionale, de unde putem prelua informaţii necesare pentru propria evoluţie. Este ceea ce se întâmplă în cazul mediumilor şi a celor care fac channeling cu entităţi evoluate din alte lumi.

Se deschid centri psihici ce au conexiuni cu nivelele dimensionale 6D şi 7D şi am beneficia de toată cunoaşterea necesară unei vieţi împlinite. Iar atunci când suntem în faza de a adormi, dacă avem o tresărire între veghe şi somn cu senzaţia de cădere în gol, este ceea ce se numeşte spasm hipnagogic. Acesta este un foarte scurt fragment de început de vis şi dacă vom cunoaşte cum funcţionează, putem să ne controlăm conştient visele. Dar despre asta, în numărul următor…

Următorul episod<< Hipnagogia – Un alt fel de conştienţă (I)Hipnagogia – Starea de reverie (IV) >>
Acest articol face parte 3 din 12 seria Hipnagogia, o stare de conștiință
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile