Tibetanii înfățișează moartea corpului fizic prin procesul de disoluție treptată (în cazul unei morți pe care o putem numi obișnuită) a elementelor primordiale, care asigură viața pe Pământ.
La trecerea pe teritoriul astral se observă cel mai bine efectul faptelor și sentimentelor noastre. Cunoaștem mai rapid că cel ce a semănat vânt pe Pământ aici culege furtuna, că cel ce a desconsiderat legile moral divine este învățat în astralul inferior (iadul) importanța legilor divine. Dacă am fost semințe cu rod, am înțeles cuvântul divin si ne-am înmulțit talanții, sau darurile, vom ajunge în planurile mai înalte ale conștiinței spirituale universale.
Foarte probabil vom primi alte lucrări individuale și colective pentru răspândirea învățămintelor și legilor divine. Este de o mare importanță acest efect de propagare și înregistrare al conduitei și faptelor noastre. O faptă imorală pe Pământ poate că nu este pedepsită de către oameni, dar ea este cu siguranță înregistrată în complexa bază de date a universului. În acest registru avem scris tot ceea ce generăm și producem ca energie (vibrație).
În funcție de acest aspect și de ceea ce avem de învățat primim destinul și destinația ulterioară a noastră ca spirite întrupate.
Momentul trecerii
Tibetanii consideră foarte important nu numai modul în care un om a trăit pe Pământ, ci și momentul trecerii, unul în care este mare nevoie de luciditate, seninătate și discernământ în alegerea căii și viitoarei destinații.
Mulți dintre cei care au practicat meditația conștientă și o conduită plină de compasiune în timpul vieții aleg un maestru potrivit, care să îi asiste în delicatul și importantul moment al desprinderii de corp. Rugăciunile, gândurile pline de compasiune și luciditatea unei ființe care practică onest o cale spirituală pot ajuta foarte mult un suflet să răzbată prin labirinturile destul de încâlcite ale stărilor bardo.
Tibetanii înfățișează moartea corpului fizic prin procesul de disoluție treptată (în cazul unei morți pe care o putem numi obișnuită) a elementelor primordiale, care asigură viața pe Pământ. Aceste elemente sunt pământul, apa, focul, aerul și vidul, sau spațiul.
Pământul (vitalitatea) este primul element care ne părăsește, ne simțim astfel goliți de energie și putere pe măsură ce se apropie moartea organică. Apoi apa (fluidele) se scurge din noi, urmează focul (căldura corpului) și aerul (respirația).
Apare apoi acel „minut de aur”, în care toată viața ni se derulează cu o rapiditate uluitoare pentru simțurile obișnuite. Vedem aievea experiențe, scene și întâmplări din viața noastră, care sunt derulate asemenea unui film pe un monitor.
Privind chipul unui muribund putem observa un zâmbet larg pe față, sau o grimasă plină de durere și tristețe. În fața lui se parcurg cel mai probabil scene ale vieții sale, vede chipuri ale unor persoane dragi sau ale celor pe care le-a urât și le-a calomniat. Vede cu ochii minții o familie mai extinsă a unor suflete care îl cheamă și îl așteaptă din planul astral.
Din acel moment începe procesul ascensiunii sufletului spre nivelurile mai înalte, dar aici intervine un aspect foarte important al luminozității și vitalității sale, care contribuie la acest proces. Vitalitatea și puterea unui suflet sunt date doar de virtuțile dobândite în timpul vieții, de conduita moral divină urmată.
De asemenea, contează foarte mult gradul de evoluție al respectivei ființe, cerul (dimensiunea) din care acesta provine, calitatea spirituală a ghizilor săi.
Persoanele care nu s-au delimitat de dependențe, iluzii, minciuni, atașamente se desprind cu mare greutate din stratul grosier al Pământului. Cei mai atașați de Pământ prin lăcomie, trufie, violență și alte resentimente exercită o influență negativă și după momentul morții corpului. Despre ei se spune că sunt acei strigoi și acele suflete neliniștite, neîmpăcate, care bântuie Pământul.
Ceea ce numim „draci” sunt de multe ori aceste entități care rămân prinse în astralul inferior și caută de acolo răzbunare și căutarea vechilor plăceri.
Pe de altă parte, ființele care au avut grijă pe Pământ să ducă o viață cât mai apropiată de legile divine și și-au apropiat astfel sufletul de spirit, ajung în astralul superior, pentru o inventariere a faptelor lor. Călătoria lor va continua apoi în dimensiunile potrivite nivelului lor de vibrație și conștiință.
Treceri succesive
În cartea „Viața dincolo de mormânt” scrisă de Scarlat Demetrescu se vorbește despre trei morți prin care trecem, cea a corpului fizic, a corpului eteric (emoțional) și a celui mental (gândurile). Specificația este că senzația diferă de la un caz la altul. În vreme ce moartea fizică poate fi un proces dureros, cea a corpului astral și a celui mental sunt treceri aproape inconștiente de la o stare de constiință la o alta, superioară.
Prin purificarea acestor corpuri într-un timp variabil, diferit de la ființă la ființă, este stocată o cantitate de informație (memorie) extrem de valoroasă, un fel de esență culeasă din ceea ce a fost pozitiv și nobil într-un om care a trăit pe Pământ.
Această esență sau aur spiritual, este transmisă corpului cauzal, care mai este numit și cunoscut ca suflet. Acesta este singurul care supraviețuiește morților succesive ale celor trei corpuri inferioare și se apropie apoi de straturile din ce în ce mai subtile, mai rarefiate ale Creației, spre Spiritul Etern al Creatorului Vieții.
Plecăm astfel de pe Pământ doar cu esența gândurilor, sentimentelor și faptelor noastre altruiste, pline de compasiune și iubitoare.
Doar ele supraviețuiesc trecerilor succesive prin vămi, sau praguri, ale lumii astrale. Ceea ce este impur nu se pierde nici el, servește la crearea unei lumi pe care o considerăm inferioară, întunecată, dar care și ea contribuie la echilibrul acestei Creații pe care o putem încă înțelege doar dintr-o perspectivă limitată.
Cu cât vom cunoaște mai mult, cu atât ne vom supune mai ușor și cu infinit mai multă bucurie și recunoștință lucrării divine, știind atunci că nu există decât o singură Cale si un singur Adevăr pentru noi toți.
