Indiferent dacă alegi înhumare sau incinerare este bine să știi că ambele dăunează sufletului celui plecat dacă nu sunt efectuate corect.
În fiecare zi au loc aproximativ 170.000 de decese. Asta înseamnă 7.000 de decese pe oră și 120 pe minut. După cum vedeți, această planetă este un fel de aeroport galactic, unde sufletele vin și pleacă la fel ca într-o gară. Știți cu toții deja că planeta Terra este considerată o școală accelerată a sufletelor pentru a învăța să stăpânească, mai ales, trecerile dintre viață și moarte, dintre planul terestru și planurile astrale. Învățăm să ne naștem (corect) și învățăm să murim (corect). În acest articol vom vorbi despre trecerea “dincolo” a sufletelor, mai ales că modalitățile prin care tratăm această Trecere o facem într-un mod extrem de superficial și fără să avem o cunoaștere adecvată despre ceea ce se întâmplă cu adevărat, în momentul în care sufletul se eliberează de trupul muritor.
De ce este relevantă problema incinerării versus înmormântare?
Uneori, oamenii cântăresc avantajele și dezavantajele diferitelor forme de rituri funerare pe baza impactului asupra mediului și-a credințelor religioase preluate de mintea oamenilor într-un mod inconștient. Cu toate acestea, atunci când un ritual funerar este realizat incorect, cele mai multe daune au loc în mediul spiritual, devenind astfel dăunător atât pentru cei apropiați, cât și pentru sufletul celui decedat.
Cele două forme principale de rituri funerare adoptate de majoritatea sunt fie incinerarea, fie înmormântarea. Când o persoană moare, doar corpul fizic este lăsat în urmă, în schimb, corpul subtil format din minte, intelect și ego, care conține dorințele, aspirațiile și impresiile sufletului, continuă să existe. Mintea, intelectul și ego-ul subtil formează personalitatea omului atunci când este întrupat. Aceste trăsături de personalitate esențiale rămân nemodificate și după moartea fizică, deși nu sunt atât de amprentante ca atunci când omul trăiește în trup. Sufletul simte, vede și comunică extrasenzorial, chiar și de pe Lumea Cealaltă. De aceea imediat după moartea unei persoane dragi îi puteți percepe în continuare prezența, o anumită semnătură energetică specifică acelui suflet care tocmai a părăsit planul fizic.
Cum afectează funeraliile sufletul celui decedat
Când o persoană moare, ea nu este familiarizată cu toate experiențele Vieții de Apoi și durează până când se obișnuiește cu noua stare de conștiință fără de trup. Astfel, datorită obișnuinței, se agață de ceea ce îi este familiar și de lumea din care a venit, chiar dacă este… mort. Acest lucru se amplifică și mai mult atunci când corpul este păstrat cât mai intact, așa cum se întâmplă în cazul îmbălsămării sau este păstrat pentru o înmormântare întârziată. Sufletul se asociază cu partea sa grosieră și, prin urmare, i se pare mult mai dificil să se desprindă și să-și continue călătoria, deoarece nu-și poate părăsi „casa” anterioară – trupul din carne (Sthūladēha).
Nu toate sufletele știu să moară corect (să recunoască Lumina Hristică) și nu toate sufletele sunt atât de avansate încât să recunoască imediat că tocmai au trecut prin procesul morții (poate să dureze până când sunt preluați de ghizii lor spirituali adevărați), de aceea pentru a nu rătăci, au nevoie și de ajutorul celor din planul fizic al Pământului. Cei care pleacă “dincolo” au nevoie de ajutor! Felul în care ne descotorosim de corpurile decedate poate contribui la atenuarea suferinței sufletești, sau, din contră, la creșterea suferinței, inclusiv a celor care rămân în planul fizic și continuă să jelească “mortul”.
Emanațiile din jurul cadavrului care atrag frecvențele nefaste
În momentul părăsirii corpului, gazele excretoare emanate în urma procesului de putrefacție sunt expulzate în aer de trupul în descompunere. Deoarece sunt gaze care ies dintr-un corp în descompunere, frecvențele și vibrațiile lor sunt de natură “joasă” și, conțin, conform științei ayurvedice, componente tamasice asociate cu stările de rău, nebenefice. Entitățile fantomatice (demoni, diavoli, energii negative etc.) sunt atrase de aceste emanații care poluează mediul înconjurător (nu doar fizic, ci și subtil) din jurul persoane decedate, asemănătoare unui fum cenușiu și greoi care poate fi perceput de persoanele senzitive sau cu clarvedere.
Entitățile și formele gând de frecvență joasă sunt atrase de fluidele în descompunere care emană în aura individului decedat. De aceea există și acea regulă de 3 zile, pentru a permite desprinderea completa a sufletului de corp. Dublul eteric (sau corpul vital), care reprezintă structura electromagnetică a corpului fizic, intră într-un proces de alchimizare și transformare și poate fi perceput ca un fum negru, asociat de multe ori cu energia neagră/întunecată (kali shakti). Da, există entități (printre care și oameni) care se hrănesc efectiv cu suferința altora, dându-le astfel un boost de adrenalină. Un exemplu în lumea fizică, grosieră, ar fi larvele, unele specii de insecte și paraziți. Același principii se aplică și în dimensiunea subtilă a realității. Cei mai mulți dintre noi nu vedem aceste lucruri, dar dacă suntem atenți, vom simți!
După ce entitățile/fantomele (māntriks) capătă control asupra corpului vital (dublul eteric), își îndreaptă atenția spre corpul astral al persoanei, care este un corp subtil mai rafinat și care conține toate dorințele și poftele lumești, ținând persoana atașată de planul terestru prin toate experiențe neîmplinite. Sufletul persoanei devine astfel confuz, captiv și fragmentat, la fel ca și atunci cineva ar “trage” de tine, secându-te de vitalitate. Pentru cei cu darul vederii în duh, aceste atacuri asupra persoanei decedate se observă ca nișe vârtejuri de energie neagră și gri care sunt atașate de chakrele persoanei, în special de plexul solar. Este o formă de “asfixiere” și paralizie pe care o experimentează sufletul, rămânând astfel prins între lumi (cum se mai spune la noi), atras către astralul inferior (Iadul), fantomatic, bântuind apoi ca o nălucă încercând să ceară cu disperare un ajutor nesperat de la cei rămași în lumea Pământului.
Din punct de vedere spiritual, scopul principal al unui ritual de înmormântare ar trebui să realizeze următoarele:
- Reduce atacul/posesia spiritelor rele
- Ajută sufletul să se desprindă de corpurile inferioare (fizic, vital, astral)
- Oferă protecție și Lumină Divină sufletului în călătoria sa din Lumea de Apoi
Beneficiile spirituale ale incinerării în riturile funerare
Incinerarea este practica de eliminare a unui cadavru prin ardere.
La început, este important să rețineți că incinerarea trebuie făcută cel mai devreme și, de preferință, înainte de apusul soarelui și neapărat în NATURĂ!!! Legea la noi nu permite incinerarea în aer liber ca în alte culturi, de aceea este bine să știți că arderea în crematoriu nu este deloc grozavă! Crematoriile sunt impregnate cu energii foarte joase, la fel ca și cimitirele! Plus că este un foc obținut artificial, la “cuptor”, deci corpul decedatului nu beneficiază de procesele naturale de descompunere. Cu toate acestea, dacă optați pentru incinerare, urmăriți ordinea etapelor de mai jos pentru a ajuta cât mai mult sufletul să treacă dincolo și pentru a se reuni cât mai repede cu familia sa de suflete.
Ordinea secvențelor în cazul incinerării/arderii:
- În timpul incinerării, se va folosi Principiului Focului Absolut (Tējtattva sau Focul Sacru de care vorbeau sacerdoții zamolxieni) împreună cu recitarea unor mantre sau rugăciuni specifice (pot fi recitate și în gând, cu intenție), în timp ce energiile subvitale și gazele excretoare din cadavru sunt expulzate și dezintegrate în atmosferă.
- Imaginați-vă și proiectați în mintea voastră o Flacără Vie, roșie-aurie, care purifică trupul persoanei și vizualizați cum sufletul se înalță într-o Lumină Hristică, iubitoare și caldă, eliberând sufletul de orice poveri, griji și nemulțumiri.
- Pe măsură ce corpul arde, se formează un înveliș subtil în jurul corpului datorită Principiului Focului Absolut, a mantrelor și a rugăciunilor, protejând sufletul de orice atac și parazitism astral.
- Pe măsură ce corpurile și învelișurile inferioare ale sufletului se dezintegrează, legăturile cu planurile dense al Pământului se rup, permițând astfel sufletului să se înalțe mai repede în Ceruri fără să fie acaparat de alte entități discutabile.
Pericolele spirituale ascunse ale practicilor funerare
În cazul înmormântărilor lucrurile stau și mai prost. Sicriele conțin tot felul de materiale, suduri, garnituri și sunt sigilate în așa fel încât rămân izolate de elementele din natură, precum apa, pământul și aerul. Toate gazele excretoare și fluidele eterice eliberate din corpul decedatului rămân captive pentru mai mult timp în sicriu, interiorul fiind neaerisit și la propriu și la figurat! Presiunea gazelor din sicriu crește pe măsură ce frecvențele supărătoare care emană dinspre cadavru se materializează și sunt transformate într-un înveliș apăsător în jurul corpului. Acest proces de descompunere generează frecvențe de rezistență, stresante și fierbinți, ca într-un fel de clocot, atrăgând astfel entitățile malefice (demoni, diavoli, energii negative etc.). Sicriul devine un fel de baterie vitală și hrană pentru entitățile fantomatice, iar sufletului celui plecat îi este mult mai greu să se elibereze din această strânsoare, producând suferință, suferință care este de multe ori simțită și de familie.
Pe măsură ce corpurile subtile ale celor îngropați sunt prinse în regiunea Pământului, probabilitatea lor de a deveni fantome este mai mare decât în cazul celor în care corpul este incinerat. Chiar dacă persoana a dus o viață relativ bună atunci când era în trup, doar prin actul înmormântării, probabilitatea sa de a deveni o nălucă împotriva voinței sale crește de mai multe ori, rămânând în planurile inferioare ale astralului (Iadul cum este cunoscut la noi).
Incinerare versus înmormântare: cântărirea factorilor spirituali și de mediu
Dintre toate tipurile de rituri funerare, incinerarea este cea mai benefică, însă nu metoda crematoriului! Ideal ar fi ca ritualul de ardere să se producă în aer liber, pentru a profita de elementele naturii. Din punct de vedere științific, aerul curat conține un nivel de fractalitate mai mare, ceea ce permite o mai bună implozie în aură, deci o coerență magnetică suficient de potentă. La fel se întâmplă și în cazul înhumării. Ideal ar fi ca trupul decedat să fie îngropat direct în pământ, fără sicriu, pentru a permite elementelor din natură sa alchimizeze corect materia corpului fizic, căci de acolo a venit și de acolo se va întoarce. În ambele cazuri, chiar dacă oamenii au trăit o viață relativ bună, ambele rituri, atât prin înhumare cât și prin ardere la crematoriu, crește riscul de a deveni fantome, prinși de astralul inferior al Pământului, unde se manifestă stările urâte de conștiință, coșmarurile și poftele inconștiente care duc la depravare și întorc din drum sufletul de la Înălțarea sa în dimensiunile superoare.
Cei mai mulți oameni, datorită condiționărilor religioase și sociale, vor apela cel mai adesea la înmormântarea clasică. În cazul acesta aveți nevoie să apelați la un preot avansat sau la un medium care cunoaște bine lumea subtilă, în așa fel încât să asiste sufletul la desprinderea de planurile grosiere terestre. De asemenea, familia și rudele persoanei decedate sunt sfătuite să se abțină de la tristețe, furie sau frică pentru a nu îngreuna și mai mult stările sufletești ale celui plecat. Orice ritual este zero dacă persoanele dragi rămase în planul fizic nu conștientizează importanța unui astfel de proces pe care îl numim “moarte”. Vibrațiile subtile negative intră în rezonanță cu vibrațiile altor entități negative, punând astfel o presiune colosală pentru sufletul proaspăt plecat, mai ales dacă în viața terestră nu s-a ocupat de cele spirituale, îi va fi foarte greu să se descurce “dincolo”, deoarece nu are formată conștiința dimensiunilor subtile. Este ca și cum pleci într-o călătorie unde n-ai hartă, nu conoști traseele, nu știi unde să campezi și nici nu știi cu cine se te aliezi pe drum.
Considerații spirituale în deciziile funerare
MĂSURĂTOR RADIESTEZICE (energia benefică fundamentală)
- Incinerare la crematoriu – 10-30% EBF
- Înhumare clasică sicriu – 20-30% EBF
- Incinerare în natură – 60-80% EBF
- Înhumare direct în pământ – 70-90% EBF
Acestea fiind spuse, nu sunt deloc un fan al ritualurilor funerare așa cum sunt ele acum acceptate (sau mai bine zis impuse) de către societate. Din punct de vedere spiritual, suntem ca niște orbi și surzi atunci când vine vorba de lumea subtilă. Până când se vor schimba unele lucruri, n-aveți decât să vă descurcați cum puteți. Majoritatea oamenilor au înrădăcinate aceste ritualuri până în măduva spinării, în special cei de generație mai veche. Ca să nu mai spune că fiecare om are propria sa dorință despre cum să fie condus pe ultimul drum. Alții vor fi complet nepăsători în fața Ritualului de Trecere, căci știu că n-au cum să se împotrivească sistemelor de credință colective. Alții, vor continua să jelească în speranța că suferința lor va fi auzită de Dumnezeu. Indiferent ceea ce alegi (sau ceea ce vor alege alții pentru tine), important este să-ți reamintești că oricum va sosi acest moment, atât pentru tine cât și pentru cei dragi ție. Cu cât onorăm mai mult acest proces sacru divin, cu cât suntem mai conștienți de lumea spirituală, cu atât trecerea noastră în Tărâmurile Angelice va fi mai lină și lipsită de suferință și durere.
Wow! Super interesant! Adevaratul “paganism” se afla in instutiile noastre asa-zis religioase. Sau este comanda de la Sistem pentru a tine suflete prinse cat mai mult in dimensiunile inferioare pentru reciclare.
Bună!
Foarte fain articolul și documentat…
Oare știi tu că în oractica ortodoxă, călugării/călugărițele nu se înmormântează în sicriu?!
Am întrebat de câteva ori de ce…dar nu mi s-a răspuns, bineînțeles că nu din rea voință, ci pur și simplu din lipsa de informație. Din păcate, foarte puțini mai stiu astfel de lucruri…