„Marea Separare” conduce o parte importantă din populație pe calea pierderii și pe cealaltă o pune în rolul de factor de readucere a echilibrului.

În această perioadă este foarte posibil să trăim ceea ce am denumit „Marea Separare”, un fenomen care cel mai probabil nu este nou, ci unul care se repetă. Problema este legată de doi factori foarte importanți: natura duală a realității și modul în care o percepem și apoi o traducem cu mintea umană.

Dualitatea presupune coexistența a două extreme, iar omul de rând este de obicei obișnuit să considere că meseria sa este să aleagă întotdeauna care extremă este mai bună decât cealaltă. Peste tot omului de rând i se arată de ce să prefere una dintre extreme și de ce cealaltă este de evitat; am putea să-i spunem extremism.

Cu cât polarizarea este mai puternică în societate, cu atât mai repede apare „Marea Separare”: separarea dintre cei care sunt pierduți în lupta dintre extreme și cei care aleg calea de mijloc, cea care presupune îmbrățișarea paradoxului produs de extreme.

Când omul nu mai este distras de vreo extremă, acestea încep să conlucreze pentru om. Există o diferență imensă între încercarea de a stabili supremația unei extreme și pur și simplu să observi cum ambele extreme sunt de fapt foarte utile și îți arată calea. În prima situație, omul se chinuie să stabilizeze realitatea prin aderarea la o extremă. În a doua situație, descoperă cum „matematica vieții” îi oferă tot ceea ce are nevoie fără să se chinuie.

Când alegi calea de mijloc, nu mai ai nevoie să forțezi lucrurile, oricum nu aveai cum. Pur și simplu te dai la o parte din calea ta și ai încredere în abilitățile tale, iar totodată în „matematica vieții” că nu te va uita. Este un exercițiu de încredere, dar unul necesar.

Trăim într-o realitate extrem de complexă, duală și dinamică. Totul este în mișcare. A crede că ai vreo șansă de a planifica schimbarea și de a obține de fiecare dată rezultatele dorite este chiar nebunie. Eșecul se întâmplă mult mai des decât succesul, natura ne arată asta. Câte specii au dezvoltat mutații care le-au dus direct spre extincție?

Extremiștii cred cu tărie că succesul este posibil când vor ei și când observă că asta nu e posibil, pentru a-și păstra iluzia intactă, trișează. Dacă te uiți la cei care par că reușesc de fiecare dată, s-ar putea să descoperi că jocul este măsluit în favoarea lor. Unii dintre ei ajung să uite că trișează și încep să dezvolte complexe mesianice, precum mincinosul care ajunge ca eventual să-și creadă propria minciună.

Cred că ți-ai dat seama că atunci când scriu despre extremiști, nu mă refer la cei vizibili, cei care creează partide sau fac parte din diverse mișcări radicale. Extremismul este un fenomen mult mai subtil decât se crede.

În perioade provocatoare, soluția cea mai benefică pe termen mediu și lung este să acționezi din echilibru, pentru a readuce echilibrul într-un context dezechilibrat. Ce fac cei mai mulți oameni? Se duc și mai mult spre extremă, caută o fărâmă de stabilitate, de siguranță, și astfel se pierd.

„Marea Separare” conduce o parte importantă din populație pe calea pierderii și pe cealaltă o pune în rolul de factor de readucere a echilibrului. O parte din populație este invitată să fie exemplu pentru cealaltă.

Lumea așa-numită spirituală este divizată. Nu te aștepta ca oricine aderă la curente spirituale să fie automat în rolul factorului de echilibru. Nu poți alege tabăra în care te vei afla din simplul motiv că ți se cere să nu faci parte din vreo tabără. Taberele au obiceiul să se bată între ele, deci niciuna nu va câștiga.

Niciun imperiu nu a rezistat pentru că toate imperiile de până acum au fost construite prin polarizare: „noi împotriva lumii”. Lumea întreagă trebuia cucerită pentru ca cei care făceau parte din poporul ales (imperiul) să aducă stabilitate totală în lume. Cum acest deziderat este imposibil, doar trăim într-o realitate dinamică, toate imperiile au făcut implozie din cauza taberelor nemulțumite din interior.

Adevăratul imperiu al omului va fi posibil doar atunci când nu vom mai avea nevoie de tabere, dar pentru asta e necesar ca omul să se maturizeze, să evolueze. Nu știu dacă structura info-energetică actuală a omului poate susține o astfel de societate, poate e nevoie de altceva.

Probabil „Marea Schimbare” este modul în care noi evoluăm. Și după cum am scris anterior, nu de fiecare dată reușește. Că mutația se poate realiza în câțiva indivizi și aceștia să nu tindă către vreo tabără fiind capabili să rămână în centru, da, însă aici mă refer la întreaga societate.

Oare de câte „Mari Separări” vom avea nevoie?

Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat