Octogonul trebuie realimentat nu doar cu credinţă, ci şi cu fiecare gând şi sentiment pe care-l aveţi.
Onoare şi dreptate! Sunt cel pe care istoria voastră l-a păstrat în înscrisuri cu numele de Dromihete.
Multă vreme am fost plecat de pe Pământ, pentru meritele pe care le-am câştigat trăind aici, pe vechiul şi dragul pământ al maicii noastre Dacia. Acum mi s-a trimis o chemare de ajutor de către fratele Zamolxe şi nu puteam sta de-o parte, ştiind şi văzând că urmaşii neamului meu sunt obidiţi într-atât de mult de veneticii altor neamuri, cârmuite viclean de trimişii altor civilizaţii. Eu şi cei ca mine aveam curaj deplin în vremurile noastre, şi vreau să vă spun că erau mai mari pericolele de atunci decât cele de acum, pentru că duşmanii noştri aveau implantate în ceafă de către civilizaţiile ostile nouă nişte bobiţe mici meşteşugite cu tehnologie de pe altă planetă. Aceste bobiţe îi făceau furioşi şi dedaţi la cotropiri şi jafuri. Dacă nu am fi avut curajul bazat pe credinţa în bine, nu am fi biruit de fiecare dată.