Misterul trinităţii şi evoluţia

Să pornim de la bazele ştiinţifice ale cercetării, spre deosebire de prostia impusă în creştinism care vreme de secole, şi chiar şi azi, impune omului în mod forţat conceptul de “crede şi nu cerceta”.

În acest număr la rubrica Dosarele Cosmos ne vom ocupa de o temă foarte interesantă, care are o conexiune directă atât cu existenţa noastră, cât şi cu crezurile proprii şi cu evoluţia civilizaţiei umane în ansamblul ei.

Din străvechime există ceea ce astăzi numim religie, acest termen la originea sa având semnificaţia de recitire şi reconectare, din cuvintele latine „religare” şi „relegio”. Desigur că de la origine şi până la adaptarea sa la noţiunile moderne de aplicare a principiilor spirituale acest termen s-a deformat în înţelesul şi practicarea sa. Pentru că termenul însuşi la origine comportă înţelesul de reconexiune cu Dumnezeu printr-o atitudine de căutare interioară.

Astăzi, în loc să fi rămas o practică spirituală, religia a devenit peste tot în lume un cult degenerat susţinut de dezinformare din partea clasei clericale, oriunde în lume, şi de naivitatea şi lipsa de cunoaştere concretă a tuturor credincioşilor.

Fără a ofensa pe nimeni, din nicio religie de pe Pământ, să exemplificăm doar în cazul celor mari patru religii existente în lume: creştinismul, budismul, mozaismul şi islamismul.

Creştinismul are la bază învăţătura spiritual-esoterică lăsată de Iisus, esenţa acestei învăţături punând preponderent accentul pe conexiunea cu Tatăl Ceresc aflat în fiecare dintre noi.

Într-una din întâlnirile sale cu preoţii de la Templul din Ierusalim, Iisus a fost întrebat cu privire la adevărul cuvintelor sale rostite despre originea şi statutul omului pe Pământ şi mai ales despre originea sa deoarece se declarase Fiul lui Dumnezeu. La care el a răspuns astfel:

“Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? (Psalmul 81 – 6. Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt).”

Deci fariseii din templu încercau să-i găsească pricină lui Iisus, dar el le răspundea în litera scripturii în intenţia de a le deschide şi lor mintea către adevărul pe care ei îl uitaseră în favoarea dogmei.

Vedem foarte clar, şi exemplele de acest fel sunt foarte multe în Noul Testament, că învăţătura adusă de Iisus şi grefată pe cea veche a Vechiului Testament nu numai că n-a fost însuşită de către preoţii templului şi mai târziu de către apostoli, care au avut misiunea de a răspândi evanghelia, ci a fost deformată iar înţelesurile ei originale s-au pierdut cel puţin într-un procent de 70%.

A interpreta azi Biblia nu este totuna cu a înţelege şi interpreta originala învăţătură lăsată de Iisus…