Intersecția dintre spiritualitate și neurodiversitate nu este un subiect ușor de abordat, deoarece pentru unii oameni poate fi dificil să accepte chiar și conceptul de spiritualitate.
Care este diferența dintre neurodiversitate și neurodivergență?
Neurodiversitatea se referă la faptul că există o varietate naturală de moduri în care funcționează creierul uman. Exact cum biodiversitatea descrie diversitatea formelor de viață, neurodiversitatea descrie diversitatea modurilor de a gândi, de a percepe, de a simți și de a procesa informația. Un individ este neurodivergent atunci când modul său de funcționare neurologică diferă semnificativ de normele culturale ale societății unanim acceptate și standardizate.
Spiritualitatea și neurodivergența
Spiritualitatea are multe lucruri în comun cu ceea ce numim neurodivegență și neurodiversitate. În ultimii ani numărul persoanelor catalogate “atipice” care trec printr-o formă de trezire spirituală (inclusiv autorul acestui articol) a crescut într-un ritm accelerat.
Creșterea gradului de conștientizare a neurodiversității, combinată cu un număr tot mai mare de adulți diagnosticați cu diferite tulburări mentale (autism, ADHD, dislexie, hiperactivitate, schizofrenie, hipersensibilitate etc) care solicită sprijin de specialitate, a deschis noi discuții și orizonturi în mediul educațional cu privire la legătura dintre neurodiversitate și spiritualitate.
Multe persoane neurodiverse se confruntă în viața de zi cu zi cu provocări unice, care nu sunt abordate și gestionate adecvat de societatea de masă, nici măcar de propria familie, căci mulți oameni sunt depășiți de aceste situații. „Neurodivergenții” se îndreaptă astfel spre surse neconvenționale (sau alternative) de sprijin în timpul trezirii lor spirituale, pentru a putea face față experiențelor de viață (activarea mecanismelor de coping).
Acest articol ilustrează importanța spiritualității în viața tuturor, dar mai ales în viața persoanelor neurodivergente, analizând modurile în care spiritualitatea le poate ajuta să facă pace cu ceea ce sunt și să găsească sprijin la cei care le înțeleg dificultățile fără să devină o povară socială.
Ce este spiritualitatea?
Spiritualitatea înseamnă acceptarea diversității prin conectarea la lumea vie și tot ce ne înconjoară, sau cel puțin acceptarea faptului că realitatea este mult mai mare decât am fost învățați să credem. Spiritualitatea oferă un sentiment de apartenență, sens și semnificație. Spre deosebire de religie, spiritualitatea n-are o autoritate centrală care să dicteze felul în care să evoluezi (deși aici e important să facem distincția dintre dogme și Principii).
Poți fi spiritual fără a avea o credință religioasă! Aici nu este vorba doar despre experiențele mistice, ci și despre experiențele comune, de zi cu zi, care ne ajută să înțelegem lumea mai bine și pe noi înșine.
În mod tradițional, spiritualitatea s-a concentrat pe lumea din exterior, punând accent pe o relație dintre o persoană și o ființă superioară. Acest accent este prezent în continuare în marile religii precum creștinismul, iudaismul și islamul, unde se consideră că Dumnezeu deține controlul asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra propriilor noastre vieți.
O altă formă de spiritualitate poate fi găsită în societățile orientale, care se concentrează pe sănătatea spirituală și pe ideea de interconectare cu lumea naturală înconjurătoare, așa cum se întâmplă în budism.
Spiritualitatea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți.
Mai mult, culturi precum șamanismul ne spun că natura conține spirite și zeități pe care trebuie să le respectăm și să le onorăm dacă vrem să trăim armonios. Societatea de astăzi se concentrează mai mult pe înțelegerea locului nostru în Univers ca parte a unui întreg mai mare, moment în care știința intră în ecuație.
De ce este importantă spiritualitatea pentru persoanele neurodivergente?
Intersecția dintre spiritualitate și neurodiversitate nu este un subiect ușor de abordat, deoarece pentru unii oameni poate fi dificil să accepte chiar și conceptul de spiritualitate. Acest lucru este valabil atât pentru persoanele neurodivergente, cât și pentru cele neurotipice.
Totuși, mulți dintre cei diagnosticați cu forme de autism (mai lejere sau mai severe) își folosesc gândirea divergentă pentru a explora tipurile de experiențe spirituale. Iar beneficiile asociate cu acestea sunt numeroase – chiar și pentru un ateu sau un agnostic care folosește știința materialistă pentru a-și susține sistemul de convingeri.
Prin aceste practici și experiențe spirituale, unii oameni consideră că vor fi mult mai bine echipați să facă față dificultăților care pot apărea în viața lor. Dificultățile pot varia de la suprasolicitarea senzorială cotidiană și dificultățile legate de contactul uman, până la evenimente care ne schimbă viața, cum ar fi doliul sau boala.
Acest lucru se datorează faptului că totuși acești oameni un sentiment de direcție, de sens. De asemenea, le permite să aibă credință în Divinitate, ceea ce îi ajută să reziste și/sau să accepte ceea ce nu pot schimba, atunci când se confruntă cu provocările vieții.
Ce beneficii aduce spiritualitatea neurodivergenților?
Spiritualitatea ajută persoanele “atipice” să facă față unor circumstanțe de viață extenuante, pe care o persoană neurotipică le consider (teoretic) ușor de gestionat. De exemplu acest mecanism de adaptare poate fi cea mai bună cale pentru o persoană autistă de a se integra într-o societate care adesea n-o înțelege și care, uneori, îi respinge identitatea.
Acceptarea acestor experiențe spirituale — fie pe cont propriu, fie alături de un îndrumător spiritual — poate fi, de asemenea, un instrument util pentru cei care se confruntă cu depresia sau cu alte probleme de sănătate mintală. Aceasta oferă atât copiilor, cât și adulților neurodivergenți, o cale de gestionare a emoțiilor pentru a le permite să proceseze situații dificile care, altfel, i-ar împiedica să funcționeze normal.
Un sentiment de apartenență
Un alt avantaj al spiritualității pentru mulți adulți cu “dizabilități” cognitive este faptul că le poate oferi un sentiment de apartenență într-o societate majoritară, plină de oameni neurotipici care-i privesc ca pe niște ciudați.
Atunci când o persoană știe că are spatele asigurat (de o comunitate), este mult mai probabil să se simtă acceptată și mai puțin înclinată să adere la norme sociale forțate. Adesea, acestea sunt impuse de persoanele neurotipice pentru a se încadra în „societatea de consum”, pentru a se conforma stereotipurilor și pentru a fi pe placul tuturor. Este primul pas către “moartea spiritului”!
Multe persoane cu tulburări din spectrul autist consideră acest lucru o provocare majoră deoarece se confruntă cu anxietate socială, cu dificultăți în gestionarea experiențelor umane, cu suprasolicitare senzorială și cu abilități sociale cum ar fi contactul vizual. Mulți se luptă, de asemenea, cu probleme de sănătate mintală și alte dizabilități ascunse care le afectează capacitatea de a interacționa cu ceilalți în viața de zi cu zi.
Când cineva se simte acceptat de comunitatea sa spirituală, acest lucru îi crește considerabil stima de sine. Această acceptare ajută la atenuarea unor dificultăți pe parcursul întregii vieți și reduce nevoia de tratamente clasice, medicamentoase, care pot paradi și mai mult sistemul nervos. Sigur, în unele situații este necesar să se recurgă la unele tratamente dacă situația este critică, dar pentru asta ai nevoie nu doar de ajutor profesionist, ci și de ajutor de calitate!
La ce mai folosește spiritualitatea?
Spiritualitatea este adesea descrisă ca fiind călătoria sufletului, realizarea sinelui și expresivitatea unicității. Pentru mulți, acest drum către iluminarea spirituală constă în găsirea unei puteri superioare pe care o pot folosi pentru a înțelege lumea din jur și locul lor în lume. Această conexiune le permite să găsească mângâiere și forță atunci când trec prin dificultățile vieții. De asemenea, îi ajută pe oameni să se simtă validați și conectați atunci când trec printr-o perioadă grea.
Este posibil ca persoanele cu tulburări din spectrul autist să apeleze la mijloace alternative de dezvoltare spirituală din cauza lipsei de sprijin în locurile tradiționale. Pe măsură ce incidența acestor neurodivergențe devine tot mai vizibilă, vom vedea, cel mai probabil, tot mai mulți indivizi îndreptându-se către metode neortodoxe (neconvenționale) de vindecare, nu doar pentru „a face față”, ci pentru a integra Ceea Ce Sunt.
Mai mult, atunci când copiii autiști adoptă de la o vârstă fragedă perspective neconvenționale asupra spiritualității, viziunea lor asupra lumii va fi diferită încât pot veni cu rezolvări atipice, care sparg tiparele consensuale pentru a găsi noi forme de creativitate și expresivitate. Având îndrumarea potrivită, spiritualitatea îi poate ajuta pe oameni să devină mai stabili pe măsură ce cresc, atâta timp cât sunt încurajați să-și urmeze propriile aspirații și să folosească gândirea critică pentru a-și susține parcursul de evoluție sufletească.
Ar trebui ca toată lumea să fie spirituală?
Într-o lume în care devine din ce în ce ai greu să deslușești ce se întâmplă, poate fi util să știm că deși oamenii gândesc diferit de noi, se gândesc la aceleași lucruri! Observi nuanța? Cu toții avem cam aceleași obiective în viață, însă moduri diferite de a le obține. Aceste sentimente oferă adesea persoanelor neurodivergente o conexiune nesperată atunci când se simt singure sau deconectate de societate. Importanța spiritualității produce o dilemă destul de mare printre oameni în clipa prezență, încât stau prea mult pe gânduri și nu mai acționează, la fel ca în cazul lui Shakespeare, a fi, sa nu fi?
Totuși, este esențial să ne amintim că opinia fiecăruia este validă, indiferent de statutul său spiritual. Unii pot considera că spiritualitatea n-ar trebui luată în calcul, deoarece te îndepărtează de ceea ce este real, adică de lumea materială. La o adică, cu toții avem trăsături neuronale diferite, doar că unii dintre noi am învățat să folosim „defectele din fabrică” ca pe niște daruri. Este perfect posibil ca cineva să dea dovadă de gândire critică fără a se considera spiritual, la fel cum cineva poate fi complet aiurit, deși se consideră spiritual.
Spiritualitatea și neurodiversitatea
Spiritualitatea poate fi un subiect vast și complex, dar pentru persoanele diagnosticate cu tulburări mentale, spiritualitatea nu este doar importantă, ci esențială! Persoanele neuro-atipice au o multitudine de practici și ritualuri spirituale care le ajută să navigheze prin lume. La rândul lor, aceste practici îi ajută și pe ceilalți de lângă ei, familia, apropiații, comunitățile.
Nu-i obligatoriu să fii o persoană spirituală tipică, „by the book”. Dacă cineva preferă să evite religia sau practicile spirituale, cel mai bine este ca acea persoană să-și creeze propriul sens în viață și să găsească fericirea în orice activități alege să desfășoare.
Acestea fiind spuse, nu trebuie să prezinți trăsături autiste, să fii membru al unei comunități cu ADHD și nici să fii ultra-spiritual pentru a aprecia aceste perspective. S-ar putea să găsești aceste idei intrigante pur și simplu pentru că mulți părinți se întreabă dacă ar putea exista avantaje în adoptarea unui stil de viață spiritual mai puțin convențional sau în identificarea cu ceva diferit de „normal” pe măsură ce copiii lor cresc.
Până la urmă, lumea ar fi un loc plictisitor dacă am fi toți la fel!
