NOȚIUNILE DE SPIRITUALITATE AU AJUNS SĂ FIE FOLOSITE DE MULTĂ LUME ATÂT DE DES ÎNTR-O MANIERĂ DISTORSIONATĂ
Autoritatea spirituală
În general autoritatea este asociată cu puterea, cu atributul de a administra reguli și de a aplica sancțiuni, de a guverna sau stăpâni. De asemenea, autoritatea este influentă și primește recunoaștere, uneori pe merit, alteori prin forță. De-a lungul timpului, atunci când liderii spirituali îndeplineau și rolul de conducători laici, de organe statale, atributul autorității spirituale a degenerat, conducătorii spirituali fiind îndeosebi percepuți drept autoritate administrativă. Acest aspect, din păcate se va păstra pe componenta religioasă a spiritualității, chiar și atunci când liderii religioși, aparent nu mai îndeplinesc roluri în statul laic. Sunt foarte cunoscute de altfel situațiile în care aceștia influențează indirect politicile statale, întreținând relații improprii spațiului religios, cu liderii politici ai timpului.
Patologia spirituală
În ceea ce privește manifestările patologice în zona spirituală, acestea pot să apară imediat ce anumite instituții umane administrative își arogă calitate de „instituție spirituală”, patologia spirituală constând în imposibilitatea de a corela spațiul de conștiință cu cel instituțional. Astfel, prima consecință a asumării instituționalizate a spațiului spiritual este eludarea (omenească) a sistemului normativ. Patologia spirituală nu trebuie confundată cu patologia clinică. Ea poate fi identificată cu precădere la persoane sănătoase clinic, cu preocupări declarate în „spațiul spiritual instituționalizat”, acesta din urmă purtând cu sine inadecvarea și contradicțiile cu care asumările spirituale autentice sunt incompatibile. În ceea ce privește sesizarea instalării comportamentului patologic în zona spirituală, singurul „simț” manifest la nivelul conștiinței este conștiința existenței sacrului, pentru toate celelalte simțuri, patologia spirituală fiind transparentă. În consecință, putem înțelege că acolo unde patologia spirituală proliferează, sacrul se retrage.
Patologia spirituală ontică
Desacralizarea spațiului spiritual ontic survine prin:
– alterarea simțului estetic;
– agresarea bunului simț prin creații subculturale;
– promovarea la nivel de artă, a kitsch-ului;
– pervertirea emoționalității estetice;
– impostura, asumarea unei false erudiții;
– promovarea creativității de inspirație malefică.
Patologia spirituală religioasă:
– este identificabilă prin expresia comportamentală a unei înțelegeri eronate a mesajului religios;
– poate fi efectul unei manipulări;
– ține de instabilitatea convingerilor religioase – alterarea credinței;
– este măsura desacralizării spațiului spiritual religios.
Cunoașterea contemplativă
Cunoașterea contemplativă este posibilă datorită unor predispoziții interioare pe care ființa umană le manifestă, considerând că realitatea materială este doar revelarea exterioară a unei dimensiuni spirituale profunde. Acest gen de interiorizare a reprezentărilor spirituale face ca interesul pentru lumea materială și legile acesteia să fie extrem de redus, conducând chiar la o detașare de bunurile materiale. La limită, o asemenea viziune asupra realității lumii poate considera materia doar o iluzie, iar tot ceea ce există și dă valoare realității este numai spirit. Pe acest nivel se manifestă gândirea contemplativă, al cărei pattern va fi puternic influențat de preocupările filosofico-religioase, de cele pentru valorizarea potențialului latent, de aspirația către o armonie plenară cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Din dorința de a cuprinde și înțelege realitatea profund spirituală, de a relaționa propriul eu la aceasta, experimentând contemplația de tip religios, ființa umană va urma o cale interior-ascendentă, mistică, ce presupune asumarea unei forme de liniște interioară, de pace profundă, pentru a primi iluminarea. Pe de altă parte, imposibilitatea de a cuprinde totul, de a înțelege complet realitatea din semnificațiile descoperite senzorial, face ca experiența contemplativă să urmeze o cale transcendentală, în convingerea că dincolo de toate lucrurile înțelese, explicabile, se mai află ceva, care nu poate fi sesizat prin percepție. Ocupând poziția consonantică a „rațiunii spirituale”, inspirația religioasă se manifestă ca poartă de acces către revelație, deschidere care survine unei trăiri religioase capabile să dea măsura conștiinței religioase autentice. Astfel, comportamentul moral va gira starea de sfințire ca manifestare lucrătoare a sacrului în profan, dobândirea de harisme, viață spiritualizată etc.
Mesajul religios. Exemple de tipologii religioase. Comportamentul portant-spiritual (forma de normalitate)
Tipul astenicului luminos. Temperament ascetic, interiorizat, desprins de interesul pentru imagistica lumii înconjurătoare. Vede lumea în rațiunile ei ultime, în sensuri și rosturi. Se descoperă în sine modestie, simplitate, bunătate și nevinovăție. Pentru el nu există lucruri, ci doar idei; nu există trup, ci doar duh; nu există evenimente, ci doar înțelesuri care decurg din evenimente. Este firav în cele din afară, dar robust în încredințări și înțelept la cuget. Nu crede în rostul cuvintelor multe. Iubește tăcerea și înțelege liniștea nu ca pe o absență, ci ca pe o fascinantă, eternă, imperturbabilă prezență. Știe cele ce vrei să spui, înțelege ceea ce nu reușești să alcătuiești în cuvinte, așteptându-te răbdător și altruist să te manifești. E văzător în duh și prevăzător peste timp. Spiritul său tăcut, interiorizat, dă falsa aparență a unei asprimi; deasupra chipului acestei asprimi răsare însă inocența unui suflet cald, abia trezit din reveria copilăriei sale târzii. Inima lui are două definiții: iubirea și bucuria infantă a descoperirilor din slavă în slavă. Contemplativ, auster, mânat în același timp de o tandrețe tainică pogorâtă pe chip din înalturile duhului, apare ca o rază de lumină ascunsă subtil în desișurile unei păduri, luminând amănuntele aparent nesemnificative, precum gâzele și lichenii. Nu are idealuri cruciale, nu-și dorește vizibilitatea căpeteniei de oști. E umil pentru sine, însă luminos și pregnant conturat pentru o statură de înger.
