Nutriţia psihică, această foame a sufletului de sentimente, de bunătate şi de înţelegere…
Nutriţie psihică… Ce-o mai fi şi asta vă veţi întreba… Nutriţia ca nutriţie, da, ştim ce e aia, dar psihică…? Ei bine în acest articol vă reţin atenţia cu o chestiune veche de când lumea dar nouă în acelaşi timp ca noţiune.
La ora actuală ştim că nutriţia şi mai ales nutriţionismul se referă şi se ocupă de modul în care putem mânca sănătos şi fără nici un fel de risc pentru sănătatea noastră. Ideea de nutriţie, ca aproape toate cuvintele folosite în lume, au şi alte înţelesuri.
Referitor la nutriţia psihică, vom reda acele modalităţi prin care sufletul uman se hrăneşte pur şi simplu cu diferite tipuri de energii. Iar o asemenea temă nu prea a fost abordată pe aici prin România.
Prima nutriţie psihică din viaţa omului începe de la stadiul de nou-născut, când acesta este protejat de către mamă şi îngrijit cu toată atenţia. Să nu credeţi că bebeluşii nu percep absolut nimic, aşa gândim noi cu mintea noastră raţională, în realitate ei percep tot şi atunci când simt că părinţii sunt preocupaţi de altceva încep să plângă.
Dar cum se derulează această nutriţie a sufletului când indiviul uman creşte şi parcurge diferite vârste?
