În ultima perioadă au apărut din ce în ce mai multe dezvăluiri despre oameni din zona spirituală care au abuzat de poziția lor, cerând și uneori primind favoruri, unele dintre ele sexuale.
Pentru mine este puțin ciudată separarea dintre oamenii materiali și oamenii spirituali, cele două extreme coexistă și colaborează direct. Spiritualitatea este conectată la lumea materială pentru că aceasta face parte și ea din Întreg, spiritualitatea fiind legată de conexiunea individului cu Întregul.
Cu cât deschiderea e mai mare, putem cataloga individul ca fiind „mai„ spiritual; cu cât închiderea e mai mare, îl putem cataloga ca fiind „mai” materialist. E un joc în care pendulăm între închidere și deschidere.
În ultima perioadă au apărut din ce în ce mai multe dezvăluiri despre oameni din zona spirituală care au abuzat de poziția lor, cerând și uneori primind favoruri, unele dintre ele sexuale. Cum avem tendința să îi punem pe unii oameni pe piedestal, unii au fost șocați de aceste dezvăluiri, alții nu au dat crezare zvonurilor, spunând că sunt minciuni și că ei știu mai bine ce s-a întâmplat, chiar dacă nu au fost acolo.
Indiferent dacă zvonurile sunt întemeiate sau nu, este important să ne întrebăm: un om care devine spiritual își pierde calitatea de om imperfect? Devine dintr-odată perfect și nu mai poate cădea în capcanele lumii materiale? Când face trecerea de la om materialist la om spiritual?
„Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra.” – Iisus
Oare câți dintre noi renunțăm la propria putere urmând oameni imperfecți care par că și-au depășit condiția umană? Sperăm că dacă ei au reușit, poate reușim și noi, o speranță născută din suferință și din dorința că, la un moment dat, nu o vom mai simți. Cu toții suntem în aceeași oală: nu există om mai special și om mai puțin special, există însă om lucid, deschis, capabil să se conecteze la viață, și om închis.
„Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut. Oamenii extraordinari sunt aproape întotdeauna oameni răi, chiar și atunci când exercită influență și nu autoritate.” – John Dalberg-Acton
Aproape orice om care gustă din putere și nu are pârghii care să îl aducă înapoi către echilibru se va „îmbăta” cu aceasta. Poate ai observat cum percepțiile sale devin din ce în ce mai extreme și transmite, subtil sau mai puțin subtil, că Adevărul poate fi perceput doar prin intermediul său. Sunt atâtea cazuri… prea multe.
Adevărul este vast, atât de vast încât cuprinde și minciunile, de aceea minciunile pot părea, în anumite circumstanțe, adevăr. Totul ține de perspectivă; specialiștii în comunicare, de pildă, sunt maeștri în schimbarea unghiului din care ești invitat să percepi realitatea.
Dacă omul spiritual știe cum să inducă schimbarea perspectivei, atunci când este „beat” cu putere, ce îl va opri să inducă o schimbare a perspectivei care să îl favorizeze?
Deci, da, chiar și oamenii spirituali se „îmbată” cu putere, atunci când se agață de aceasta, când consideră că fără a o deține asupra celorlalți ar „muri de foame”. Aceștia aleg calea închiderii, controlul fiind incompatibil cu deschiderea.
Cei care aleg calea deschiderii nu au de ce să controleze, pentru că realizează că este o misiune imposibilă. Puțini dintre aceștia pășesc pe o cale prin care să devină cunoscuți, și chiar dacă ajung acolo, o fac fără a impune, ci doar prin exprimare autentică. Cum fiecare om este construit diferit, mesajul omului autentic este unic și nu este menit a fi dus mai departe „papagalicește”, ci folosit ca inspirație, ori precum un koan Zen, menit să deschidă perspectiva către Întreg.
Există corupție peste tot, chiar și în „lumea spirituală”, poate mai ales acolo, și nu are cum să fie altfel. Puterea ne schimbă modul în care ne folosim creierul, ne deconectează de la umanitate, ne face să ne separăm de semeni și, totodată, de viață. Omul care deține puterea, pentru a o păstra, va fi nevoit să renunțe la noi conexiuni sociale, acestea fiind percepute ca periculoase, pentru că a te apropia înseamnă a coborî de pe piedestal. Cu prietenii ești pe același nivel, nu le vorbești „de sus”, nu?
În loc să căutăm să deținem controlul și să ne chinuim încercând să preîntâmpinăm orice schimbare ce ne-ar putea da jos de pe tron, nu mai bine ne aliniem fluxului organic în care trăim și îl lăsăm să se ocupe de restul?
Puterea autentică este un aspect individual, ține de abilitatea de a acționa doar atunci când simțim cu adevărat s-o facem. Puterea este libertate exprimată în mod unic și ne conduce către împlinire. Când ne dăm puterea altuia, apare suferința ca semnal de alarmă că am acționat împotriva noastră.
Puterea este menită a fi pusă în slujba vieții și a semenilor și astfel ne menține în echilibru. Când este direcționată pentru a servi interesele unui singur om, dezechilibrele apar negreșit.
CURAJ!
