Probabil nu v-aţi fi imaginat vreodată câtă conspiraţie a existat şi încă există în jurul acestor două subiecte – extratereştrii şi OZN-urile.
Se pare că eforturile de investigaţie ale unor jurnalişti din domeniul esoteric dau rezultate. Aşa după cum observ în fiecare săptămână, tot mai multe dovezi ies la lumină despre faptul că NASA, Pentagonul, Majestic 12 şi guvernul secret american au ascuns informaţii foarte preţioase faţă de opinia publică despre prezenţa extratereştrilor pe Pământ. Mai ales informaţii despre contactul cu civilizaţia decadentă de pe Serpo.
”Preşedintele Reagan: cam cum este viaţa pe Serpico?
Administratorul: domnule preşedinte, se numeşte SERPO, silabisit S-E-R-P-O. Cred că ar trebui să avem un alt nivel de informare… Domnule director…
W.M. Casey: da, domnule preşedinte, cred că ne abatem puţin… Noi avem toate informaţiile despre aceste fiinţe care vizitează planeta noastră, dar va trebui să prezentăm informaţia asta sub o altă formă.
Preşedintele: ok, toate aceste nivele. Ceva, cred, cu care… cu care va trebui să mă obişnuiesc. Au cumva toate aceste informaţii clasificate nivele diferite?
W.M. Casey: este similar cu informarea SIOP (Arhiva Naţională de Securitate a Informaţiilor – în vremea preşedinţiei Reagan – nota redacţiei) dată în ianuarie. Avem diferite nivele de clasificare şi…
Preşedintele: da, înţeleg toate astea Bill. Înţeleg pe deplin diferitele nivele de autorizare. Vreau să spun… dar ruşii? Ce poţi spune despre operaţiunile de spionaj pe care le avem în Rusia, comparând cele două situaţii, adică această informare despre extratereştri în raport cu operaţiunile de spionaj, sunt ele pe acelaşi nivel?
W.M. Casey: nu, domnule preşedinte. Această informaţie despre extratereştri ar fi considerată cea mai de top, în timp ce operaţiunile noastre de spionaj în interiorul Rusiei ar fi considerate pe un nivel paralel, dar nu identice.
Preşedintele: ca merele şi portocalele. Ok, am înţeles. Cred că aşa ceva este mai mult decât se poate explica într-o singură şedinţă. Dar despre călătoria de pe SERPO către Pământ?
Administratorul: ei bine, domnule preşedinte, distanţa dintre Pământ şi SERPO este de 40 de ani lumină. Ei pot parcurge distanţa asta în aproximativ 9 luni de zile în timpul nostru. Nu sunt savant, dar aşa cum am menţionat mai devreme, ei pot parcurge distanţa asta enormă folosind tuneluri în spaţiu-timp. Se pare că ei sunt capabili să curbeze distanţa dintre două puncte din spaţiu. Cum fac ei asta, trebuie să găsim explicaţia ştiinţifică.
Preşedintele: ok, ei bine, asta este foarte interesant.Sunt legile fizicii pe planeta lor la fel cu cele de pe planeta noastră?
Administratorul: nu chiar. Acolo par să fie nişte legi puţin diferite faţă de aici de la noi, mai ales când vine vorba de mişcarea planetei lor în raport cu cei doi sori ai lor. Savanţii noştri nu înţeleg chestia asta de pe Serpo pentru că sfidează unele legi ale fizicii cunoscute de noi.
Preşedintele: Folosesc ei puterea nucleară sau ce fel de putere au în navele lor?
Administratorul: domnule preşedinte, noi înţelegem cam puţine despre sistemul lor de propulsie. Se pare că au două sisteme diferite de propulsie. Pe unul îl folosesc în atmosfera planetei lor şi pe celălalt îl utilizează odată ce părăsesc atmosfera planetei lor. Ei nu deţin ceea ce ştim noi ca fiind putere nucleară de propulsie. Sistemul lor de propulsie are ceva în comun cu nivelele joase de emisii de radiaţii, dar nimic din ceea ce ne-ar putea afecta. Nu este ca radiaţia noastră nucleară, dar îi spunem radiaţie pentru că nu avem cu ce să comparăm asta.
Preşedintele: au mai vizitat extratereştrii ăştia şi alte locuri de pe Pământ?
Administratorul: încă o dată repet, domnule preşedinte, asta este pentru un alt nivel de clasificare a informaţiei.
Preşedintele: mă cam plictiseşte să aud mereu aceeaşi replică, dar înţeleg.
W.M. Casey: domnule preşedinte, Uniunea Sovietică a avut contactele sale cu aceşti extratereştri. Am făcut o treabă bună pe partea serviciilor de informaţii care ne indică faptul că Sovietele au avut un ”Roswell” al lor ca să zic astfel. Ceea ce ştiu ei este cam la fel cu ce ştim noi despre extratereştrii aceştia. Au recuperat nişte corpuri în a doua jumătate a anilor 50, dar serviciile noastre de informaţii ne-au indicat că acea specie de extratereştri era diferită de cea găsită de noi la Roswell.
Preşedintele: ok, bine, deci Bill, asta este o chestie foarte tulburătoare pentru mine. Vrei să-mi spui că există rase sau specii extraterestre diferite, cum spui, care vizitează Pământul în acelaşi timp?
W.M. Casey: domnule administrator, preia întrebarea.
Administratorul: da, domnule preşedinte, dar am ezitat să formulez motivul. Ar trebui să avem discuţia asta într-o întâlnire diferită faţă de asta.
Preşedintele: răspunde odată la întrebarea asta simplă despre câte specii diferite de extratereştri, fără să intri în detalii, de vreme ce sunt sigur că informaţia asta este ”la un nivel diferit”, aşa cum am auzit TOATĂ dimineaţa!
Administratorul: îmi pare rău domnule preşedinte dacă v-am supărat…
Preşedintele: nu, nu, administratore, nu te simţi aşa… Nu sunt supărat. Nu, voi sunteţi toţi consilierii mei. Ca Preşedinte, trebuie să vă ascult şi să accept sfaturile voastre. Nu sunt supărat. Îmi pare rău că ţi-am lăsat impresia asta. Poţi să-mi spui câte specii extraterestre ne-au vizitat până acum?
Administratorul: domnule director?
W.M. Casey: dă-i drumul, domnule administrator, răspunde la întrebarea preşedintelui.
Administratorul: cel puţin 5 specii extraterestre.”
Aşadar datorită acestor informaţii clasficate despre cum călătoreau cei de pe Serpo către Pământ, şi pe baza ecuaţiei Einstein-Rosen, adică puntea spaţiu-timp, încă din anii 80 americanii au lucrat la desluşirea acestui mecanism folosind tehnologia extraterestră recuperată din navele prăbuşite la Roswell. Şi faptul că au reuşit să contacteze cel puţin 4 dintre aceste specii extraterestre le-au oferit avantajul militar şi tehnologic pe care l-au avut în ultimele decenii.
Ştim că ne-au vizitat în trecut şi ne vor vizita şi în viitor. Suntem o planetă cu mare diversitate. Trebuie să fim foarte interesanţi pentru alte specii extraterestre.
Dezvăluirile care au loc în multe ţări ale lumii despre prezenţa din vechi timpuri a extratereştrilor pe Pământ oferă opiniei publice, prin mass-media şi internet, şanse uriaşe de a se pregăti mult mai bine pentru un eventual Contact cu civilizaţii din afara planetei. În acelaşi timp continuă să apară noi şi noi informaţii despre ceea ce a fost în urmă cu aproximativ 80 de ani, şi ceea ce a fost atunci se reflectă în multe lucruri şi situaţii care există în prezent.
„Preşedintele: sunt Ei prietenoşi?
Administratorul: domnule director…?
W.M. Casey: Consilier 1, vrei să prezinţi chestiunea?
Consilier 1: domnule preşedinte, asta este o întrebare dificilă pentru a răspunde. Sunt mulţi parametri pe care trebuie să-i monitorizăm pentru a evalua eventualele ameninţări. Oricum, avem informaţii puţine despre 4 dintre cele 5 specii extraterestre. Avem totuşi suficiente informaţii despre EBE… chiar ne-au dat tot ce le-am cerut! Ne-au ajutat chiar să înţelegem celelalte patru specii. Mă tem, domnule preşedinte, şi vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, dar credem că una dintre specii este foarte ostilă nouă.
W.M. Casey: domnule preşedinte, vreţi să continuăm cu aceste informaţii sau aţi vrea o discuţie cu caracter mai privat, referitor la acest subiect?
Preşedintele: pentru Dumnezeu, sunt preşedintele Statelor Unite. Ar trebui să ştiu dacă suntem puşi în pericol de vreo ameninţare din spaţiul cosmic. Dacă ai ceva de spus despre vreo ameninţare din partea acestei specii extraterestre, atunci vreau să aud.
W. M. Casey: domnule preşedinte, avem informaţii care ne-ar indica despre această specie ostilă că a răpit oameni de pe Pământ. Au efectuat teste ştiinţifice şi medicale pe aceşti oameni răpiţi. Din fericire, nici un om nu a fost omorât. Dar, la fel cum a spus Consilierul 1, informaţiile sunt de la martori şi nu am apucat să le evaluăm.
Am capturat unul dintre acei extratereştri ostili. Asta duce către o zonă foarte, foarte sensibilă, domnule preşedinte. Recomand să finalizăm această discuţie şi să ne mutăm pe alte întrebări pe care le mai aveţi şi apoi să ne întoarcem la subiectul acesta. Cred că nu suntem pregătiţi să vă dovedim cu răspunsuri exacte la întrebările dvs. în privinţa acestei chestiuni legate de extratereştrii ostili în acest moment.
Preşedintele: OK, dar să te aştepţi ca acestea să-mi fie date imediat ce este posibil. Vreau să ştiu totul despre aceste creaturi ostile ca să… sau vreau să spun că ar trebui să începem să formăm nilte politici despre cum să tratăm cu ei. Consilier 1, avem planuri de război operaţionale în privinţa asta?
Consilier 1: da, domnule preşedinte, avem planuri de război în privinţa tuturor ameninţărilor potenţiale la adresa ţării noastre.
Preşedintele: te rog, să nu uităm de restul lumii. Dacă aceste creaturi atacă alte ţări, ar trebui să ne ajutăm semenii.
Consilier 1: domnule preşedinte, nu avem absolut nici o evidenţă că această specie de extratereştri în mod particular are vreun plan de a ataca Statele Unite sau Pământul.
Preşedintele: cred că ne-am îndepărtat de miezul subiectului. Da vreau să ştiu despre orice fel de ameninţare. Nu ascundeţi nimic de mine! Este clar?
W.M. Casey: da, domnule preşedinte.
Consilier 1: da, domnule preşedinte. Nu vom ascunde niciodată nicio informaţie despre vreo ameninţare potenţială la adresa ţării noastre sau a lumii. Primiţi zilnic informări scurte şi veţi continua să primiţi şi vom aduce la zi această informare despre orice posibilă ameninţare în această zonă.
Preşedintele: OK, să continuăm. Câţi dintre ceilalţi preşedinţi au primit aceste informări?
Administratorul: domnule preşedinte, i-am informat pe preşedintele Nixon, For şi dvs. Preşedintelui Carter nu i-a fost dată niciodată o informare completă. Nu am un răspuns de ce nu a fost complet informat.
Preşedintele: ei bine, ştiindu-l pe Carter, probabil n-a înţeles asta fiind din Georgia! Dar asta e o glumă seacă… (se aud râsete în încăpere).
Consilier 1: domnule preşedinte, pot să vă dau nişte detalii despre un incident care a avut loc în Uniunea Sovietică în 1970.
W. M. Casey: vrem să mergem către acest subiect?
Consilier 4: pot să spun ceva, domnule director?
W. M. Casey: dă-i drumul, Consilier 4.
Consilier 4: cred că acest incident particular în interiorul Uniunii Sovietice îi va oferi domnului preşedinte un exemplu despre ceea ce omenirea va avea şi va experimenta în viitor. Nu există nicio modalitate de a-i controla pe vizitatorii din spaţiul cosmic, în a călători spre Pământ şi a vizita planeta noastră.
Unii astronomi cred că este dificil pentru aceşti extratereştri să găsească Pământul. Suntem cam spre marginea galaxiei. Soarele nostru este una dintre sutele de mii de stele din cuprinsul vecinătăţii noastre galactice. Dar EBE ne-au găsit, ei au găsit Pământul. Şi nu suntem singura ţară de pe Pământ care a fost vizitată de EBE. Acum, despre cele patru specii.
Ştim că ne-au vizitat în trecut şi ne vor vizita şi în viitor. Suntem ca o farfurie Petri în interiorul universului. Suntem o planetă cu mare diversitate. Trebuie să fim foarte interesanţi pentru alte specii extraterestre. Sunt sigur că alte forme inteligente de viaţă din univers au o formă de comunicare printre alte forme de viaţă inteligentă. Poate că Ei au recepţionat că Pământul are viaţă inteligentă. Poate de aceea suntem vizitaţi.
Întorcându-mă la Consilier 1, referitor la incidentul din Uniunea Sovietică, domnule preşedinte, sunt atât de multe observaţii similare peste tot în lume. Trebuie să înţelegem că vizitatorii pot hoinări oriunde pe planetă fără ca noi să putem face mare lucru.
Oricum, eu personal cred că trebuie să ne pregătim pentru eventualitatea acelei zile când vreo formă ostilă de viaţă decide să ne ia planeta. Trebuie să fim pregătiţi.”
EBENII, Archquloizii, Quadloizii, Heplaloizii şi Trantaloizii. Aceste nume au fost date acestor specii extraterestre de către serviciile de informaţii, în mod specific de către Majestic 5.
Trecutul misterios se întoarce în prezent sub forma dezvăluirilor. Este bizar cum trecutul năvăleşte în timpul prezent, deversând toate acele secrete ascunse vreme de decenii. Dar asta nu face decât să confirme că nu există în realitate trecut, prezent şi viitor, ci doar Continuumul.
”Consilier 4: trebuie să fim pregătiţi. Sper că înţelegeţi de ce am spus ceea ce am spus, domnule preşedinte.
Preşedintele: Da, într-adevăr, Consilier 4, foarte bine punctat. Sunt de acord cu tine. Cred că toate aceste observaţii OZN… ei bine, multe dintre ele sunt reale… Vreau să spun, suntem vizitaţi, azi, acum, în vremea asta.
W.M.Casey: da domnule preşedinte, suntem vizitaţi.
Preşedintele: OK, Consilier 1, te rog continuă, te-am întrerupt.
Consilier 1: OK, mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa cum ziceam, actualmente o serie de incidente s-au întâmplat cam acum o săptămână. Centralele noastre de informaţii din interiorul şi din afara Uniunii Sovietice au interceptat transmisiuni radio între piloţii Apărării Aeriene Sovietice şi controlorii de zbor de la sol referitor la un număr de OZN-uri care erau urmărite de piloţii sovietici. Incidentul a început în Siberia Centrală şi s-a terminat deasupra Mării Negre.
La propriu, mii de ruşi au observat OZN-urile şi cel puţin 20 de piloţi militari diferiţi au urmărit OZN-urile. Sovieticii au aşteptat două ocazii pentru a doborî OZN-urile, dar fără nici un rezultat. Asta e probabil cea mai bună evidenţă că asemenea lucruri se întâmplă deasupra Uniunii Sovietice. Noi credem că aceste OZN-uri sunt cele ostile. Le numim aşa deoarece ele aterizează, răpesc oameni, derulează experimente pe ei şi apoi îi eliberează. Navele lor spaţiale sunt diferite ca formă faţă de cele ale EBEN-ilor.
Preşedintele: Stai puţin, Consilier 1, vrei să spui că avem una din navele lor spaţiale? Sau îmi spui că avem ceva evidenţe despre navele lor?
Consilier 1: domnule preşedinte, avem fotografii cu navele lor. asta devine puţin mai complicat pentru că unele dintre informaţiile pe care le avem sunt primite de la EBENI.
Preşedintele: vrei să spui de la acel EBE?
Consilier 1: da, dar de la cealaltă sursă conectată la EBENI.
W.M. Casey: domnule preşedinte, va trebui să înaintăm către acele teribile cuvinte precum… nivele mai înalte dacă doriţi.
Preşedintele: nu, ei bine, nu… mmm… OK… doar dă.mi informarea asta scurtă înainte. Putem schematiza aceste nivele mai înalte ceva mai târziu.
Consilier 1: simplu vorbind, noi cunoaştem diferenţa dintre navele spaţiale ale EBEN-ilor şi cele ale extratereştrilor ostili.
Preşedintele: ai un…. mmm.. un nume pentru ei, mă refer la cei răi?
Administratorul: pot să intervin, domnule preşedinte?
W.M Casey: aşteaptă, OK, cred că putem proceda.
Preşedintele: Ei bine… hmmm… (mormăieli în audienţă, voci nedfinite).
Administratorul: OK…
W.M. Casey: da, dă-i drumul, Administratore…
Preşedintele: nu, nu am intenţionat să întrerup.
Administratorul: mulţumesc, domnule preşedinte. Îi numim simplu pe extratereştrii ostili cu numele de VEO – Vizitatori Extratereştri Ostili. Majestic 12 le-a pus acest cod în anii 50.
W.M.Casey: OK, am deschis cutia deci să-i spunem preşedintelui ce cunoaştem despre aceştia.
Consilier 1: Numele lor? Ce? (câteva voci din audienţă nedesluşite). OK, ei bine, ceva tehnic? Sau ce anume?
W.M. Casey: (mormăieli) ei bine… OK, cred că asta înseamnă informaţiile tehnice.
Preşedintele: vrei să spui, aceşti VEO ne-au vizitat şi răpit oameni încă din anii 50?
Administratorul: domnule preşedinte, da, ei au fost pe aici încă de atunci, Directore Casey…
W.M. Casey: domnule preşedinte, avem unele informaţii că ei s-ar putea să fi făcut asta de ceva vreme. Dar va trebui să considerăm toate aceste dovezi, listate în rapoartele noastre, şi să le comparăm cu unele din surse exterioare nouă. Sunt mereu oameni care exagerează şi spun doar minciuni, comparabil cu cei care relatează adevăruri sau cu cei care sunt răpiţi şi sunt subiect de experienţe extraterestre. Este necesar să triem multe dintre ele şi să punem de-o parte şi să ne uităm la dovezile reale ale răpirilor. Dar putem fi siguri că EBEN-ii n-au făcut niciodată asta. Ei sunt extrem de pacifişti şi n-ar răni vreun suflet incluzând aici şi animalele.
Consilier 1: eu propun să mergem mai departe şi să-i dăm preşedintelui informaţiile despre ei.
Consilier 4: de acord.
W.M. Casey: OK, Administratore, daţi-i preşedintelui numele lor.
Administratorul: Numele, numele tehnice?
W.M. Casey: da, OK, despre asta… pot accepta asta… dar va trebui să fim foarte siguri că informaţia nu iese din această încăpere. Nu putem permite ca aşa ceva să se scurgă în afară…
Administratorul: OK, mulţumesc. Domnule preşedinte, cele cinci specii sunt numite astfel: EBENII, Archquloizii, Quadloizii, Heplaloizii şi Trantaloizii. Aceste nume au fost date acestor specii extraterestre de către serviciile de informaţii, în mod specific de către Majestic 5. EBENII sunt prietenoşi, dar Trantaloizii sunt cei mai periculoşi.”
Era oare preşedintele Reagan informat chiar corect şi complet, de vreme ce în 1952 deja fusese stabilit contactul cu Ebenii de pe planeta Serpo? Se pare că nu.
Probabil nu v-aţi fi imaginat vreodată câtă conspiraţie a existat şi încă există în jurul acestor două subiecte – extratereştrii şi OZN-urile. Dar iată că după atâtea decenii – şi mai bine mai târziu decât niciodată – ies la iveală aceste informaţii ţinute secrete vreme de decenii. Se pare că preşedintele Ronald Reagan a fost cam singurul dintre toţi preşedinţii Statelor Unite care a avut acces aproape total la astfel de informaţii.
“Preşedintele: OK, Bill, ştiu ce urmează, deci lasă întrebarea mea de acum.
W.M. Casey: OK, Administratore, continuă te rog…
Administratorul: mulţumesc, domnule preşedinte. În 1949, preşedintele Truman a creat două comisii secrete. Acestea au avut scopul de a se întâlni în privat, fără să se înregistreze nimic din ceea ce discutau.
Comisiile au fost numite cu numele de cod “Adam” şi “Eva”. Prima comisie, “Adam”, avea drept sarcină să studieze ideea eliberării către opinia publică a unor informaţii referitoare la cunoştinţele noastre actuale despre OZN-uri şi despre cele două prăbuşiri (au fost trei prăbuşiri, deci chiar şi atunci de faţă cu Reagan, oamenii din serviciile secrete tot îi dădeau doar o parte a informaţiilor, ca să vedeţi cât de mare era conspiraţia – nota redacţiei).
Concluzia comisiei “Adam” a constat în următoarea declaraţie:
În această problemă, opinia publică trebuie recunoscută ca un factor de o considerabilă importanţă, chiar dacă în mod clar afirmativ am putea avea drept rezultat punerea înaintea naţiunii americane a unei întrebări morale de o semnificaţie istorică vitală, la momentul în care impactul întrebării la nivel de securitate deplină încă nu a devenit vizibil. Dacă o asemenea decizie ar trebui să fie luată de către naţiunea americană, ar trebui să fie luată în circumstanţele unei dezvăluiri a existenţei fiinţelor din spaţiul cosmic care au vizitat Pământul. Cu alte cuvinte, naţiunea americană ar putea ezita să creadă că există astfel de fiinţe extraterestre până în momentul în care guvernul ar arăta tuturor probe în acest sens.
Asta a fost un fragment dintr-un document clasificat datat 1 decembrie 1949. Cea de-a doua comisie, “Eva”, s-a ocupat de posibila folosire a bombei atomice pentru respingerea unui eventual atac extraterestru. Ceea ce este interesant în această declaraţie a fost decizia preşedintelui Truman de a se trece la o producţie record de bombe atomice care ar fi putut fi lansate în spaţiu.
Comisia “Eva” a estimat că ar lua Statelor Unite cam 10 ani pentru a dezvolta un asemenea sistem de livrare a bombelor. Preşedintele Truman voia să fie dezvoltat în 5 ani. În realitate, în 1959, prima rachetă Atlas ICBM a fost îndreptată către spaţiul cosmic. Planurile SIOP (planurile de dezvoltare strategică spaţială – nota redacţiei) au fost dezvoltate pentru a contracara orice invazie extraterestră.
Domnul David Lilienthal, preşedintele primei comisii a energiei atomice, a fost responsabil pentru producerea unei cantităţi suficiente de arme atomice pentru a contracara orice ameninţare extraterestră din afara planetei. Comisia a fost însărcinată cu dezvoltarea unui sistem de lansare care ar fi putut trimite în spaţiu o armă de tipul celei numite Mark 3. Între 1948-1949 timpul alocat s-a fragmentat, au fost mai puţin de 50 de bombe atomice în arsenal şi nici una dintre ele n-a apucat să fie asamblată. Bombele cu plutoniu de tip Mark 3, ca cea lansată la Nagasaki în Japonia, a solicitat participarea a 39 de oameni care timp de două zile au asamblat bomba. Bombele erau aşa de mari şi grele de 4,5 tone fiecare, şi ca urmare era necesar un sistem de lansare capabil să le trimită în spaţiu. Ca urmare a cercetărilor comisiei “Eva”, fabricarea de arme atomice a crescut la o producţie record.
Bineînţeles, acest plan a coincis cu planul de înarmare în acest sens din partea Uniunii Sovietice. A fost uşor să convingem naţiunea americană că planul nostru de înarmare a fost determinat de înarmarea ruşilor. Domnule preşedinte, în 1964 noi am fost capabili să avem prima noastră întâlnire controlată complet cu Ebenii.
Permiteţi-mi să vă ofer imaginea de ansamblu.
EBE pe care-l capturasem era mecanic, nu om de ştiinţă. El a fost capabil să ne înveţe câte ceva din limbajul lor Eben. Limbajul lor a fost foarte dificil pentru lingviştii noştri ca să-l înveţe pentru că acest limbaj constă în tonuri sonore, nu în cuvinte. Oricum, noi am fost capabili să traducem unele cuvinte de bază. EBE ne-a arătat dispozitivul său de comunicare. Era un dispozitiv care arăta ciudat şi avea trei părţi. Odată asamblat, dispozitivul emitea semnale, ceva ca şi codul nostru Morse, deşi era o problemă. În timpul prăbuşirii din 1947, una dintre părţile acestui sistem de comunicare a fost deteriorată. EBE nu a putut să o repare până în momentul în care savanţii noştri au găsit unele elemente care au putut fi folosite în locul celor originale deteriorate. Odată ce dispozitivul a fost reparat, EBE a trimis către lumea lui mesajele noastre. A trebuit să acordăm credibilitate lui EBE că a trimis mesajele noastre întocmai. Vă puteţi imagina ce au gândit unii comandanţi militari în privinţa asta. EBE ar fi putut trimite un semnal de ajutor care să fi atras o invazie din partea lor. Dar asta, desigur, nu s-a întâmplat. EBE a continuat să trimită mesaje până în ziua în care a murit (comunica oare cu civilizaţia Serpo din care probabil provenea? – nota redacţiei). Dar odată ce a murit, a trebuit să fim pe cont propriu. Am folosit dispozitivul într-o manieră mai neîndemânatică. Am trimis câteva mesaje într-un interval de şase luni până în 1953. Dar n-am primit niciun răspuns înapoi.”
Era oare preşedintele Reagan informat chiar corect şi complet, de vreme ce în 1952 deja fusese stabilit contactul cu Ebenii de pe planeta Serpo? Se pare că nu. Contactul a fost stabilit de către forţele militare americane, sub oblăduirea grupului Majestic 12. Iar ulterior în 1964, deci după 11 ani, a fost pregătită plecarea echipajului către Serpo, aşa cum a fost redat în filmul “Întâlnire de gradul trei” regizat de Steven Spielberg, film care a rămas de referinţă în istoria cinematografiei mondiale. Astfel ne dăm seama de anvergura conspiraţiei despre care vom continua să prezentăm informaţii declasificate şi în numărul următor.
- Protocoalele extraterestre – Dezvăluiri despre Raportul 13 (I)
- Protocoalele extraterestre – Declasificare CIA despre Zeta Reticuli (II)
- Protocoalele extraterestre – Iniţiativa Strategică de Apărare – Războiul Stelelor (III)
- Protocoalele extraterestre – Serpo și EBE (IV)
- Protocoalele extraterestre – Problema trantaloizilor și grupul Illuminati (V)