Se vor unifica religiile?

Este necesară unificarea religiilor într-una singură? Doar într-un singur caz – atunci când unica religie de pe Pământ, a întregii omeniri va fi Iubirea. Altfel nu!

Iată un subiect pe cât de delicat, pe atât de controversat şi care de-a lungul ultimelor două decenii a stârnit vii polemici şi contradicţii. Şi asta deoarece o asemenea chestiune ţine şi de crezul oamenilor, şi de convingerile lor în acest sens, dar şi de nivelul evolutiv al fiecărui om de pe planetă.

Altfel stau lucrurile când inteligenţei se adaugă, aşa cum este în cazul omului faţă de alte vieţuitoare, capacitatea de a raţiona, respectiv de a percepe, aşa cum este dată definiţia raţiunii în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor”. Deci vorbim aici de chestiuni pe care omul prin propria percepţie, exact ca şi animalele, împinge cu o treaptă mai sus funcţia percepţiei, adică aceea de a înţelege, de a-şi da seama ce se întâmplă în jurul său şi de a pune cap la cap raţionamentele pentru a trage concluzii şi a găsi răspunsuri.

De exemplu, în această privinţă, animalele nu ştiu de ce plouă, de ce fulgeră, de ce râurile curg într-un singur sens sau de ce Pământul se roteşte şi evoluează pe orbita sa, dar omul datorită capacităţii de a înţelege poate cunoaşte foarte multe lucruri. Inclusiv să gândească despre originea apariţiei sale şi despre eventuala conexiune cu Dumnezeu.

Saltul evolutiv care a dus la apariţia lui Homo Sapiens, în urmă cu aproximativ 200.000 de ani aşa cum au cercetat oamenii de ştiinţă, a determinat şi începutul manifestării funcţiei raţionale, deşi acest mecanism al raţiunii nu s-a născut singur, ci a fost implementat de fiinţe din afara Pământului în structura aurei omului.

De ce raţiunea omului nu este un efect direct al evoluţiei

Pe lângă specia umană, există în ecosistemul planetar vieţuitoare cu vechime genealogică mult mai mare decât omul, cum sunt reptilele de exemplu – şopârlele, crocodilii, păsările care şi ele se trag tot din dinozauri, şi s-ar putea spune despre multe alte specii mult mai vechi decât omul, că după o logică legată de evoluţie ca vârstă în milioane de ani, unele dintre aceste specii ar fi putut dobândi nivelul de raţiune înaintea speciei umane. Însă realitatea stă cu totul atlfel, după cum vedem, suntem singura specie dotată cu raţiune chiar şi spre deosebire de rudele noastre primate.

Deci saltul evolutiv a fost provocat de cineva care, ca stadiu de evoluţie, se află cu mult înaintea omului. Ipoteza conform căreia omul este rezultatul unei inginerii genetice realizată de către o civilizaţie sau mai multe din afara Pământului, prinde în ultimii ani tot mai mult contur, având în vedere că în urma tuturor studiilor efectuate de întreaga comunitate ştiinţifică internaţională nu s-a putut găsi o explicaţie logică unui asemenea salt evolutiv, şi mai ales pentru apariţia capacităţii raţionale la om.

Fiind pusă problema la modul acesta, este de la sine înţeles că la începutul funcţionării corpului mental la om, căci acest corp subtil este cel perfecţionat de către extratereştri – zeii din vechime, primele generaţii de oameni Homo Sapiens înţelegeau oarecum ce erau fulgerul, focul, apa atunci când ploua, atribuindu-le proprietăţi relativ personificate în zeităţi. Desigur că una era concepţia lui Homo Sapiens despre zeităţile naturii pe care le observa şi le clasifica astfel – focul şi apa de exemplu – şi alta era chestiunea fiinţelor extraterestre care au apărut ceva mai târziu în existenţa lui Homo Sapiens în calitate de zei veniţi din cer. De altfel, vechile mitologii abundă în diferite descrieri legate de venirea unor fiinţe din stele, în mijlocul incaşilor, mayaşilor, egiptenilor, hinduşilor, aztecilor, tracilor, grecilor, polinezienilor şi a altor civilizaţii acum dispărute, aceste fiinţe jucând rolul de zeităţi care trebuiau venerate de către oamenii acelor vremuri. Ei bine, aici am ajuns în punctul în care, din perspectiva acestei simbioze forţate dintre oameni şi aceste zeităţi, s-a născut ceea ce numim religie.

Ce este de fapt religia?

Dincolo de definiţia modernă dată religiei, aceasta reprezintă de fapt o manifestare impusă forţat oamenilor de către grupuri de fiinţe extraterestre, venite din diferite zone ale galaxiei. Sumerienii, babilonienii, mayaşii, incaşii, egiptenii, hinduşii şi alte vechi civilizaţii, unele dintre acestea dispărute între timp, aveau fiecare zeităţile lor. Dovezi în acest sens sunt destule – picturi rupestre, hieroglife, diferite reprezentări în piatră sau pictate pe monumente.

Aşa cum au demonstrat cercetările arheologilor şi istoricilor, aproape în toate religiile se practicau sacrificiile ca o formă ritualistică de îmbunare a zeilor din ceruri. Desigur că Dumnezeu, aşa cum este astăzi descris de către ştiinţă, n-avea nevoie de sacrificii, ceea ce duce la ideea că asemenea ritualuri religioase au fost introduse pentru a menţine respectul prin frică al oamenilor faţă de zei.

Budismul, zoroastrismul, iudaismul şi alte forme de tip religios care au existat înaintea apariţiei creştinismului aveau la bază diferite concepte despre zeităţi.

Budismul avea o trinitate, zoroastrismul avea dualitatea bine-rău, iudaismul avea o zeitate-divinitate unică – Yahve, deci viziunile religioase aveau legătură cu modul în care oamenii înţelegeau divinitatea. Şi trebuie spus că în urmă cu 2000-2500 de ani nu existau conflicte cu fundament religios ca în epoca noastră.

Odată cu apariţia creştinismului, care a împrumutat viziunea Dumnezeului unic din iudaism, dar şi conceptul trinitar din budism cu doctrina pacifistă a acestuia, lucrurile au început să evolueze de-o manieră contradictorie.

După primele secole de creştinism a apărut catolicismul, însă naşterea catolicismului a fost determinată de încercarea apostolului Petru de a introduce această nouă religie – creştinismul, la Roma, unde romanii aveau panteonul de divinităţi împrumutate de la greci. Dar e foarte interesant cum păpuşarii din umbră, reptilienii care erau veneraţi în străvechime ca şi zei, au transformat religia politeistă a romanilor într-una monoteistă, dar asta, după ce l-au sacrificat pe cruce pe Petru. În budism nu s-a întâmplat deloc aşa ceva. După scindarea Imperiului Roman, papalitatea fiind deja instalată într-o formă rudimentară în primele secole ale creştinismului, ortodoxia evoluând şi ea separat tot ca religie creştină (fiind cea originară) după schisma creştină din 1054.

Astfel de-a lungul secolelor a existat o permanentă rivalitate între ortodoxie şi catolicism, fiecare dintre ele pretinzând că este singura reprezentantă originară a creştinismului.

Mai spre zilele noastre, în secolul 20, au existat diferite tentative de a acapara credincioşi tot mai mulţi, de fiecare parte, o asemenea stare de lucruri inducând multe concepţii greşite în mintea credincioşilor. Cel puţin vreme de 50 de ani cât a durat  Războiul Rece dintre Est şi Vest catolicii şi ortodocşii aveau opinii radicale unii faţă de ceilalţi, părând că niciodată nu va exista reconciliere între creştini.

De ce a existat o ruptură între ortodoxie și catolicism?

Papalitatea a dus războaie în numele crucii, ceea ce ortodoxia n-a făcut niciodată şi spunem asta nu pentru a lua apărarea ortodoxiei, pentru că şi în ortodoxie sunt mulţi spălaţi pe creier, dar cruciaţii catolici au luat cu asalt chiar şi Ierusalimul. Să nu se uite toate atrocităţile comise de Inchiziţia sprijinită de papalitate de-a lungul Evului Mediu, precum şi toată dezordinea dintre statele europene provocată periodic de ambiţiile deşarte ale Vaticanului.

Odată cu instalarea Papei Ioan Paul al II-lea s-au mai conciliat relaţiile reci dintre catolicism şi celelalte religii, inclusiv ortodoxia. Pentru că trebuie spus, că factorul religios a influenţat în mod major şi uneori chiar decisiv politica la nivel mondial în lume.

Să ne amintim de memorabilia vizită a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, în 5 mai 1999, deci înainte de eclipsa totală de Soare din acel an, prilej cu care relaţiile dintre ortodoxie şi catolicism s-au ameliorat substanţial. În acelaşi timp, Dalai Lama, reprezentantul budismului, exilat din Tibet în 1959 datorită invaziei chineze în acel teritoriu, oriunde călătoreşte în lume şi oriunde este invitat, propovăduieşte buna înţelegere între oameni, indiferent de religia din care fac parte.

Apoi după Ioan Paul al II-lea a venit Benedict al XVI-lea care a cam stricat relaţiile cu alte religii şi putem să observăm faptul că acest catolicism, spre deosebire de ortodoxism, vrea să acapareze dacă s-ar putea şi pe credincioşii tuturor celorlalte religii. Sunt binecunoscute cazurile  când vedete de la Hollywood şi-au schimbat crezul, din catolici devenind budişti pentru că budismul propagă bunătatea şi bunăvoinţa la modul practic prin stilul de viaţă.

Dar religia, cum spuneam, cu preponderenţă catolicismul, s-a infiltrat şi în politică. Secretele Vaticanului bine păzite au determinat cumva cursul evoluţiei politicii la nivel mondial, fiind puşi în funcţii doar anumiţi preşedinţi care aveau filiaţie la grupurile oculte. Deci nu numai că la nivel de mase religia tâmpeşte populaţia, şi o să explic  imediat de ce şi în ce fel, dar acest lucru este realizat la dublu prin influenţa asupra politicii. Şi cum Statele Unite au la bază catolicismul, este clar că o asemenea influenţă acaparatoare se întinde şi asupra celorlalte religii.

Se vorbeşte de două decenii încoace, după căderea zidului Berlinului, de o posibilă unificare a religiilor în viitorul apropiat.

Aici problema poate fi foarte spinoasă, deoarece catolicismul ar vrea să conducă o asemenea religie unificată.

De ce religia tâmpeşte populaţia?

La catolici se adună în Piaţa Sfântul Petru sute de mii de credincioşi care cred că ce spune Papa e adevărul adevărat, în loc să înţeleagă că e doar manevrarea minţii prin idei şi concepte legate de idealuri de viitor.

Altfel spus, vorbe în vânt atâta timp cât oamenii sunt sclavii Sistemului – se trezesc dimineaţa, merg la muncă pentru a-şi câştiga existenţa pentru câteva mii de euro pe lună, şi cu un asemenea stil de viaţă de abia dacă mai au timp să se bucure de natură şi de adevărata libertate.

La ortodocşi, cum este la noi de exemplu, e şi mai gravă treaba, pentru că atunci când vezi cum se calcă pe picioare credincioşii între ei la pupat de moaşte, deşi acestea sunt acolo tot anul, şi când îi vezi pe câte unii cum se târâie pe coate şi genunchi mai înjositor decât un animal, dând ocol bisericii de nu ştiu câte ori, nu poţi considera că acei oameni au mintea întreagă.

Ca să nu mai spunem de spiritul de turmă, care e prezent atât la creştini, cât şi la budişti, hinduşi şi oricare altă religie.

Religia este un instrument de control al maselor, chiar şi în budism sau hinduism, pentru că impune respectarea a zeci şi sute de norme, de canoane şi de atitudini pur şi simplu stupide, care n-au nicio legătură cu adevăratul concept despre Dumnezeu, aşa cum a ajuns să demonstreze ştiinţa, şi anume că Dumnezeu e Energie Inteligentă prezentă în toate formele existente în univers. Şi nicidecum vreo zeitate capricioasă sau răzbunătoare dacă nu îndeplineşti ce zice preotul religiei din care faci parte.

De altfel nu există în niciuna dintre religii vreun document scris în care să se prevadă clar că trebuie să existe intermediari – adică preoţii – între om şi Dumnezeu. Numai că în fiecare religie se ştie de către cei care deţin frâiele de influenţă că omul poate fi programabil, chiar şi religios vorbind, prin repetarea impusă a unor ritualuri şi tradiţii religioase moştenite de la înaintaşii care şi ei au fost spălaţi pe creier cu asemenea dogme.

Nici Buddha Gautama, nici Iisus şi nici vreun alt mare învăţător spiritual – eu nu-i consider întemeietori de religii, cei care le-au preluat învăţătura au făcut asta transformându-le în doctrine – nu a afirmat vreodată că avem nevoie de preoţi. Chiar Iisus a spus şi stă scris în Biblie, că atunci când ne rugăm, să intrăm în cămăruţa noastră care e sufletul, şi să ne rugăm în sufletul nostru Tatălui, care este în ascuns şi vede în ascuns. Puteţi verifica oricare dintre voi asta ca să vă convingeţi. Dar preoţii… preoţii… ce fac ei ca să aibă controlul? Ei îi mint pe credincioşi şi asta se întâmplă în toate religiile.

Secretele Vaticanului, de exemplu, au stârnit vii controverse, apropo de controlul maselor.

Cronovizorul, realitatea despre OZN-uri şi extratereştri, despre ce este în realitate Dumnezeu, despre aşa zisa aselenizare pe Lună şi alte chestii extrem de importante pentru evoluţia omenirii, sunt ţinute în mare secret.

Dacă lumea le-ar fi ştiut, ar fi fost o mare eliberare de dogme şi doctrine şi religia, la modul general, ieşea la pensie.

Se spune despre prăbuşirea acelor trei nave extraterestre de la Roswell, despre care Vaticanul are cunoştinţă, că dacă s-ar fi dat adevărul opiniei publice s-ar fi terminat atât cu religia pe Pământ, cât şi cu pieţele de capital care de cele mai multe ori provoacă sincope economice şi afectează nivelul de trai.

Pe de altă parte, budismul a fost şi acesta greşit înţeles, credincioşii fiind nevoiţi să aducă ofrande de tot felul şi să boloborosească aproape toată ziua rugăciuni către nişte zeităţi devenite de acum fictive, în timp ce în islam persistă fanatismul ca intoleranţă faţă de adevărul altor religii. Pentru că trebuie spus că nu religiile în sine sunt negative, ci modul în care le înţeleg şi le aplică oamenii fac din ele ceva negativ.

Ca să vă daţi seama mai uşor de ce sunt religiile nişte şarlatanii practicate la ora actuală pe scară largă la nivel mondial, vă propunem, mai ales celor care au internet, să vizionaţi filmul “PK – extrerestrul cherchelit”.

Filmul tratează venirea unui extraterestru pe Pământ, la momentul venirii fiindu-i furată comanda cu care dirija nava, această comandă având forma unei sfere. Tot căutând-o, a aflat că Dumnezeu îl poate ajuta să-i aducă înapoi comanda ca să poată pleca de pe Pământ. Astfel rând pe rând se înscrie la diferite culte religioase acolo în India – şi apropo acest film a fost interzis în India – dar la fel rând pe rând fiecare cult religios îl dezamăgeşte pentru că oricâte rugi ridica spre Dumnezeu, aşa cum era reprezentat ca imagine şi tradiţie ritualică în fiecare cult, comanda navei nu era de găsit. Şi atunci extraterestrul care era umanoid şi-a dat seama că toate religiile sunt o mare păcăleală! Şi că adevăratul Dumnezeu este cu totul şi cu totul altceva, este Energie Cuantică aşa cum demonstrează ştiinţa!

Vaticanul prin Papa Francisc a anunţat că este în pregătire o mare înşelăciune la nivel mondial, prin ideea de New Age Religion, aceea a unei religii unice.

Fostul preşedinte israelian Shimon Perez a propus în 2014 la ONU schimbarea acestei organizaţii cu un ONU religios, dat fiind faptul că oamenii au mai multă încredere în religie decât în politică. Dar acest ONU religios să fie condus de către Papa Francisc după ce ar fi înscăunat la Ierusalim.

Este asta o etapă din îndeplinirea agendei oculte a Illuminaţilor, un guvern mondial religios?

Este chiar necesară unificarea religiilor într-una singură? Doar într-un singur caz – atunci când unica religie de pe Pământ, a întregii omeniri va fi Iubirea. Altfel nu!

Căci se intenţionează de către oculta mondială, deşi pierde teren de la an la an, să fie pusă în aplicare o astfel de situaţie, apropo de unele profeţii vechi.

Unele evenimente însă au fost schimbate de către mesagerii lumilor spirituale din dimensiunile superioare, pe linia temporală a viitorului. Profeţiile sumbre au fost anulate iar omenirea este în curs de trezire şi peste câţiva ani se va atinge un prag al eliberării de dogme şi religii. Până atunci mai este, dar între timp să ne păstrăm ce este al nostru, căci aici în România – Dacia – Axa Lumii se află cea mai veche credinţă a lumii – credinţa în Viaţă şi în Iubire!