Soluția este să fiți în lume, dar să nu-i aparțineți.

Credeți că la Porțile Raiului și Iadului se vorbește românește, engleză sau chineză?

Am atâtea chestii să vă zic, ca nici nu știu cum se va termina acest mesaj. Așa c-o să încep cu mine, evident. Ultima oară, acum câțiva ani, când m-am testat cu Biospecter [la noi la cabinet], aveam un indice de ego mult prea mare pentru un bărbat. Și chiar mi-a zis de curând o cititoare că eu le știu pe toate și mereu am dreptate. Deci, se explică. Dar ce-ar fi să fie așa? Să am mereu dreptate? Hmm? De ce să nu fie și unghiul meu de Existență mereu drept și atotștiutor?

Ce Dumnezeu, că doar suntem toți conectați la aceeași Sursă. Ca textul ăsta. Fără să ne lăudăm, dacă citești acest mesaj, înseamnă că ești pe linia temporală cea bună. Da, există mai multe linii temporale în mintea unora, dar n-au suficientă atenție să se manifeste decât la Unhollywood. În ciuda disensiunilor noastre, progres vs. conservatorism, vegani vs. carnivori, sufletul colectiv al umanității împreună cu planeta Pământ, au declarat Pace mondială și fără armageddoane!

Unii dintre voi, cei care mă citiți în mod regulat, așteptați nu știu ce continuări la articolele mele. Degeaba, ele se leagă toate între ele. Iar ca orice film bun, continuarea se lasă așteptată. Eventual continui povestea cu începutul, așa cum se obișnuiește la orice saga de succes. Dar ce ziceți dacă nu va mai exista nicio continuare? Dacă totul se termină acum și te trezești într-o altă realitate? Ce-o să faci? O să fii iar vulnerabil/ă?

Știu, de câte ori citești aceste fraze descarci coduri de oxigen, iar cu fiecare cuvânt sorbit, te scufunzi și mai adânc, într-o Lene Divină. Căderea doare numai dacă are fund. O dușcă de iluminare. Când ajungi la supra-saturație informațională, când exteriorul pune presiune pe tine, te întorci Aici și Acum, în acest spațiu viral. Există o energie Vie în spatele acestor pixeli. Este recunoscută prin empatie. Suntem prieteni ai Adevărului.  

Adevărul bate filmul, realitatea întrece măsura. Cânt la pian din tastatură. Sunt înconjurat de electronică, plante verzi și cristale. Acum nu mai sunt naniți, sunt femtomiți. E un cuvânt pe care vreau să-l înregistrez la OSIM, să fie pe prima pagină din G00gle, să dea bine la SEO (Șef Online). Noua Energie e atât de puternică, încât, imediat ce-ai terminat de citit acest mesaj, ai impresia că informația e deja veche.

În poză sunt eu, părăsind Sistemul. Ultima fotografie de la locul de muncă. Un loc unde m-am [mai] maturizat. 11 ani de Nemția și United States Gov pe partea de educație. Probabil vă așteptați la o poză cu toți colegii mei și c-o hârtie în mână, ceva. Am și din alea, dar nu așa s-a terminat ultima zi în Sistem. Că munca oricum nu se termină. De-abia acum începe. Și e valabil pentru toți ce care citiți acest articol. De data asta, vă dați demisia doar pentru a vă realiza Munca Vieții voastre.

Am cunoscut ‘nșpe mii de nații și pot să vă spun că aproape toată lumea tânjește după aceleași lucruri. Să călătorească, să avanseze ierarhic, să facă bani și să aibă confort. Dacă le spui că n-ai nevoie de așa ceva, te privesc ca pe un extraterestru. Îi linișteam imediat. Le spuneam că le-am făcut pe toate astea și n-am găsit nicio împlinire. Le dădeam apă la moară. Îi încurajam să facă ceea ce simt, să pună inima și trăirea mai presus de „ceea ce cred” sau „ceea ce știu”. Informația vine și pleacă, curentul electric poate să pice, cărțile distruse. În schimb, trăirea rămâne în suflet, iar cunoașterea în conștiință. Ce credeți că făceau după ce-i încurajam să-și urmeze inima? Deveneau și mai motivați! N-aveți ce să faceți, sunt unele experiențe care oricum ar fi, bune sau rele, trebuie trăite pentru a înțelege cu adevărat ce cauți TU în viața ta!      

Personal, eu n-am nimic cu Sistemul, a nu se înțelege altceva! Doar că Sistemul nu-ți cunoaște sufletul. Sistemul este animat doar de mintea colectivă. Hârtii, cifre și medalii. Fiecare individ este o rotiță care poate fi înlocuită imediat, nimeni nu este mai special. Asta pentru că Sistemul este mecanizat și predictibil. Dacă te dai numai după Sistem, ajungi la fel, precum un robot dezumanizat, care nu mai tresare nici în preajma unei provocări.      

Soluția este să fiți în lume, dar să nu-i aparțineți. Suveranitatea este în primul rând un stil de viață. Degeaba fluturi o hârtie (de ființă născută suverană) în fața unei „autorități”, dacă tu, în Sinele tău, te consideri neînsemnat sau neînsemnată. Credeți că la Porțile Raiului și Iadului se vorbește românește, engleză sau chineză? Dacă nu vă lasă Sfântul Petru să treceți cu documentele voastre? Mă rog, fiecare este liber să se însemneze cu orice, atât timp cât și eu am puterea să ALEG și să DECID, nu-i nicio problemă. Putem trăi chiar și în aceeași casă. Mă rog, nu chiar cu toată lumea… 

Cum spuneam, ar fi multe zis, dar și mai multe de trăit!

În curând, vin vești… bune!

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile