Se creează un cerc vicios între maestru/mentor și discipol/urmăritor, o bulă închisă și personală, în care amândoi joacă mima, deformându-și percepția realității.
Există un anumit fanatism în spiritualitate care poate fi foarte dăunător atât pentru maestru/mentor/învățător cât și pentru discipol.
Am observat cu atenție unele comportamente în care se dezvoltă un fel de legătură bolnăvicioasă, dependentă, în care urmăritorii/discipolii devin aproape hipnotizați, ca și cum sunt „spălați pe creier” datorită unor răni emoționale nerezolvate sau a unor vulnerabilități neintegrate pe Raza 6, Raza Devoțiunii. Un exemplu celebru ar fi cazul lui Osho, acesta primind unele acuzații în numele său din cauza discipolilor. Poate fi un maestru responsabil pentru ceea ce fac discipolii săi în afara faptului că este necesar să se asigure că învățătura sa este transmisă corect? NOTĂ: A nu se înțelege că-l critic pe Osho, deși știu că sunt multe chestii controversate la adresa sa, însă nu despre asta e vorba în acest articol.
Ce se întâmplă?
Maestrul reprezintă un far de lumină și cunoaștere pentru discipol, iar discipolul, din dorința de a urca și el pe treptele spirituale, ajunge să fie orbit, să se agațe cu orice preț, nu neapărat de învățătura maestrului, cât mai degrabă de el ca persoană, până când are loc un fel de posesie. Evident, aici vorbim și de maeștri falși vampirici care folosesc stringuri pentru a exploata slăbiciunile discipolilor/urmăritorilor, pentru a câștiga mai multă putere, avantaje personale și un oarecare statut spiritual, în loc să-i facă independenți de el. Sunt deja celebre cazurile cu acele demonstranții de energie Chi în care discipolii ajung efectiv un fel de marionete prin care așa-zisul maestru (poate maestru al subliminalului și sugestiei, în niciun un caz un maestru spiritual) face practic ceea ce vrea din ei (Efectul Dunning-Kruger), ca și cum are control total asupra minții lor. Din punctul meu de vedere este o chestiune destul de bizară! Nu puține au fost cazurile, chiar penibile, în care acești “maeștri” au fost provocați la lupte reale de către unii luptători de MMA și puși în fund de la un simplu pumn. Și astfel se ajunge la bagatelizarea unor chestii reale, cum este energia Chi sau Prana.
Există și la noi în România cazuri în care ferească Dumnezeu să corectezi pe vreun idol spiritual folosind arta argumentației, că-ți sar urmăritorii săi în cap, ca și cum totul ar trebui să se reducă la un atac personal (fiecare cu proiecțiile lui), deși poate acel mentor/învățător/influencer comite erori grave la adresa unor principii spirituale. Astfel se creează un cerc vicios între maestru/mentor și discipol/urmăritor, o bulă închisă și personală, ceea ce nu este rău, însă depinde ce se întâmplă cu adevărat acolo, căci s-ar putea ca amândoi să joace pantomima, în așa fel încât se pun în niște ipostaze de reciprocitate în care-și deformează fiecare percepția realității. Ceea ce se întâmplă este o chestiune destul de subtilă pentru că discipolul, din dorința de-a nu-și deconspira falsul masteru, sau de-a nu admite c-a fost păcălit sau înșelat și pentru c-a investit timp, afecțiune, poate chiar ani întregi din viață, ajunge să se auto-sugestioneze prin intermediul “neuronilor oglindă”, executând într-un mod automat, mecanic, fără discernământ, comenzile “maestrului”. Pare un fel de iubire oarbă, o lipsă cronică de stimă de sine și neîncredere, care cu timpul poate să ducă la formă de disonanță cognitivă și disocierea eu-urilor, în care ești făcut/ă efectiv cu capu’, ca s-o spun mai pe românește.
Dacă citești aceste rânduri și simți că, fără să-ți dai seama, faci parte dintr-un asemenea cult de venerare oarbă co-dependentă (există și venerare benefică, prin interdependență) întreabă-te la modul cel mai sincer următoarele lucruri:
Pot eu să am și alte idei diferite față de mentorul/maestrul/învățătorul meu?
Pot să acționez independent/ă fără să-mi întreb mereu mentorul/maestrul/învățătorul meu dacă ceea ce fac este corect sau greșit?
Simt judecată/critică excesivă din partea maestrului meu sau din contră, primesc numai laude și mi se spune doar ce vreau să aud?
Acestea sunt doar câteva întrebări pentru a determina dacă nu cumva există stringuri de atașament sau gânduri-formă subliminale implantate în aură.
Vă doresc Eliberare plăcută și Maeștri autentici!