Până și în Biblie Iisus ne spune că nu poți intra în Împărăția lui Dumnezeu până când nu devii asemenea unui copil.
Vindecarea Copilului Interior este un pas esențial atunci când vrei să evoluezi spiritual. Majoritatea lucrurile pe care le facem ca adulți, felul cum reacționăm, comportamentul și atitudinea noastră cea de toate zilele, se reflectă în felul cum ne raportăm la acest Copil Interior. Acest model arhetipal ne dictează viața de cele mai multe ori inconștient. Copilul Interior reprezintă un aspect al Sinelui, al Ființei, acea parte din tine conectată în permanență la puritatea sufletului, la momentul prezent și care vede viața prin lentila inocenței, în care lumea devine un loc al magiei creative.
Majoritatea traumelor sunt stocate la nivelul Copilului Interior deoarece în primii 7 ani de viață se dezvoltă Inteligența Spirituală (SQ) care este strâns legată de felul în care sufletul învață să-și folosească corpul fizic și să cunoască lumea la nivel kinestezic, tangibil. Deoarece în acea perioadă de viață undele cerebrale sunt predominat Alpha și Theta (zona de acces a subconștientului) copilul înregistrează TOT ce prinde din mediul înconjurător și cum cele mai multe familii sunt disfuncționale, nu există om la ora actuală care să nu aibă răni emoționale provenite din această cauzalitate infantilă.
Toată această nebuneală pe care o vedeți în societate este rezultanta acestui Copilul Interior care a fost bătut, umilit, supus, respins, abandonat și râzgâiat până peste măsură pentru a-i câștiga iubirea. Chiar și copiii crescuți în familii ideale pot manifesta răni emoționale deoarece felul în care se raportează la experiențele lor, ține inclusiv de filtrul perceptual karmic al sufletului și zestrea vieților anterioare. Nu toți copiii simt iubirea la fel. Dacă mai punem la socoteală și unele tratamente medicale de tip Mengele, avem o imagine de ansamblu foarte dezolantă. Problema este că toate aceste traume mascate de subconștient nu sunt atât de vizibile precum credem. Ele sapă și erodează tacit conștiința omului, provocându-i tot felul de comportamente dizarmonice, precum răzbunare oarbă, competiție acerbă, depresie, anxietate, capricii și mofturi care îl împiedică pe adult să trăiască în armonie cu ceilalți. Dacă veți avea curiozitatea să cercetați comportamentele deținuților din închisorile de maximă securitate veți vedea că 90% dintre tendințele negative provin din perioada copilăriei, în relația cu părinții și cu societatea.
Copilul Interior nu țipă, deși pot fi momente de frustrare exprimate sub formă de istericale și nervi, însă semnalul cauzei reale este unul șoptit, nu pentru că n-ar fi important, ci pentru că este foarte înrădăcinat, la nivelul fiziologiei și al reflexelor. Datorită neroplasticității avansate, copilul somatizează imediat orice fel de frecvență emoțională pe care o stochează apoi în corp, pentru fi procesată într-un moment oportun. Însă acel moment nu mai apare… Chestiile bune se lipesc extrem de repede, la fel și chestiile negative. Ciudat este că omul este singura creatură care naște pui complet neajutorați spre deosebire de restul animalelor, de aceea puii de om poartă în genetic acest mecanism esențial de supraviețuire prin imitație folosind „neuronii oglindă”. Dacă te confrunți cu probleme la vârsta de adult, caută să te întorci în trecutul copilăriei pentru a elibera acel fragment de suflet prins într-o linie temporală care îți semnalează că ai ceva de deslușit în propria viață. Dacă de exemplu ai fost generația decrețeilor, să nu te mire faptul că te simți nedorit. Poate acum ți se pare o prostie, o nimica toată, însă pentru copilul de atunci a contat enorm de mult. Un copil nu are termeni de comparație și tot ceea ce vine către el este real, cu impact, pentru că se întâmplă! O ceartă urâtă între părinți atunci când aveai vârsta de 5 ani poate să-ți saboteze inconștient o relație la vârsta de 40!
Până și în Biblie Iisus ne spune că nu poți intra în Împărăția lui Dumnezeu până când nu devii asemenea unui copil. Cu siguranță se referea la trăirea din inimă, la puritatea interioară și la a explora viața cu entuziasm, căci numai așa vei dobândi cunoaștere. Și pentru că ați avut răbdare să citiți până la capăt, vă ofer o mini-tehnică simplă pentru a lucra cu Copilul Interior, în orice moment al zilei. Priviți-vă pe voi mereu dintr-o perspectivă nouă ca și cum învățați să faceți primii pași. Minunați-vă de corpul vostru ca și cum îl descoperiți din nou, la fel ca un copil care se bucură că poate să alerge. În felul acesta corpul va începe să se adapteze acestui nou proces mental de auto-sugestie, care va pune în funcțiune fluxul vieții și prana, inclusiv la nivel fiziologic, deblocând treptat anumite tipare energetice traumatice stocate în fascie și în țesuturi. Dacă adăugăm și iertarea părinților noștri, acest exercițiu simplu poate face minuni! Copilul Interior va descătușa în voi o putere de neînțeles. Ființa ta va fi mereu reînnoită, încetinind chiar și procesul de îmbătrânire și degradare neuronală.
