Ce înseamnă să fii cetățean model într-o societate unde suntem crescuți să fim sclavi plătiți, iar cu banii primiți să fim momiți să cumpărăm chestii, multe, de care nu avem nevoie?

Conducătorii noștri se așteaptă de la noi să avem abilitatea de a amâna recompensarea, adică de a avea răbdare ca o situație să devină potrivită și până atunci să fim capabili să așteptăm liniștiți. Aceiași conducători susțin maxim consumerismul pentru că economia noastră nu poate funcționa fără fix acei oameni care nu au această abilitate.

Nu-i așa că e amuzant că dragii noștri conducători susțin un sistem care ne poate duce către autodistrugere? Aceiași conducători, știind asta, în momente grele, în loc să recunoască failibilitatea sistemului și să înceapă reconstrucția pe alte fundamente mai benefice umanității, apasă pe butonul IMPUNERE.

Ne impun să ne amânăm recompensarea, considerând că în acest mod „ne salvează”. Însă umanitatea nu mai are nevoie de salvatori, nu a avut niciodată, doar mitul lui Iisus a dus la nenumărate războaie și la inchiziție. Nu cred că Iisus a venit aici să ne salveze, aceasta este doar interpretarea unor minți închise, cred că Iisus a venit aici, la fel ca fiecare dintre noi, să experimenteze această viață și să își manifeste geniul său nativ și moștenirea.

Am scris acest articol pentru că m-am amuzat copios de petrecerea ad-hoc a tinerilor din Herăstrău, tineri care au arătat degetul mijlociu nesincerității conducătorilor noștri. Cine aruncă cu pietre în acești tineri, ar fi bine să arunce în toți cei care susțin sistemul, inclusiv în ei. Cât timp nu suntem sinceri cu noi, ne învinovățim reciproc, de parcă celălalt nu are/ar fi avut dreptul să vină aici, pentru că nu este cetățean model.

Și oare ce este un cetățean model în această societate? Ce înseamnă să fii cetățean model într-o societate în care suntem crescuți să consumăm tâmpenii? Ce înseamnă să fii cetățean model într-o societate unde suntem crescuți să fim sclavi plătiți, iar cu banii primiți să fim momiți să cumpărăm chestii, multe de care nu avem nevoie?

Trăim într-o societate unde aruncăm enorm de multă mâncare, iar în alte colțuri ale lumii unii oameni mor de foame. Ni se pun reclame la televizor cu „ia asta că îți crește păr” (recomand aplicarea pe fund), alte reclame care te îmbie să iei suplimentul X, că Y este de rahat, alte reclame pentru poșete elegante, altele pentru fixativ de păr sau gel (pentru statut), altele pentru băuturi carbogazoase care te fac să înțelegi, la un nivel mai mic (normal), cum se simte un dependent de heroină când își ia doza.

Trăim într-o societate în care nu ne putem amâna recompensele pentru că suntem dependenți de acestea, doar ne înlocuiesc căldura, conexiunea umană și sensul. Cât timp o să mai votăm conducători care să mențină acest sistem?

Avem nevoie de o trecere graduală, nu de un șoc, de aceea avem nevoie de un plan pentru următorii 10 ani. Cum o să arate viața noastră peste 10 ani? Cred că avem nevoie să revenim treptat la o viață din ce în ce mai simplă, unde conexiunea, conștiența și tehnologia să fie în alianță. O să scriu un articol în curând despre alegerile noastre de acum și efectele posibile în următorii ani.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

2 COMENTARII

  1. Adevar grăiți. Exemplele cu fixativul și celelalte sunt foarte bune. Discutam cu o clientă( sunt coafeza) și îi spuneam ca pur și simplu am renunțat sa mai fiu sclavul vopselelor. Și ce daca am păr alb. E parul meu. Oare e ceva mai important decat curatenia trupului?
    Mi a spus ca am curaj sa fiu eu si sa nu plec urechea la ce spune lumea din jur.( ca asa e, incredibil dar se trezeste cate o tanțică cica prietena care sa ti zica ca ti se vede parul alb de parca ti s ar vedea altceva ).
    Concluzia. Oamenii sunt rau spalati pe creier.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?