Înţelepciunea proverbelor româneşti
© Cristimilan7 / Romania / Deviantart
Timp estimat de citire: 3 minute

Proverbul este o zicătoare populară străveche, care vorbeşte despre ce şi cum ar trebui să fie credinţa în realitate.

Iată un proverb care la prima vedere poate stârni controverse, dacă luăm în considerare religia, ştiinţa şi credinţa. Ce vrea să spună proverbul ăsta? Cum să ducă ştiinţa la credinţă? Doar toată lumea ştie că religia duce la credinţă, deoarece în folclorul popular aşa s-a împământenit ideea asta. Credinţa este direct legată de religie, doar aşa îi învaţă pe om scripturile bisericeşti, nu? Dar dacă ne gândim mai bine şi analizăm mai cu atenţie, ne vom da seama că nu este deloc aşa.

Credinţă religioasă aşa cum este manifestată de marea majoritate  a oamenilor, indiferent de religia din care fac parte, este de fapt o pseudo credinţă. De ce? Pentru că se bazează doar pe o impresie emoţională adânc înrădăcinată în ereditatea fiecărei naţiuni, din generaţie în generaţie. De unde şi conceptul, eronat de altfel, denumit „crede şi nu cerceta”. Cum adică să nu cercetez despre ceea ce cred eu şi în ceea ce cred eu? Doar pentru că aşa spune vreun precept religios? De unde ştiu eu ca individ că acel precept este chiar corect? Ascunde ceva acel precept? Sau nu? Şi de fapt, dacă stăm să ne gândim şi mai bine, acest „crede şi nu cerceta” este de fapt ceva impus oamenilor.

De ce să nu cerceteze oamenii? Ar putea descoperi ceva care le-a fost ascuns vreme de milenii?

Articolul precedentAlchimia – Arta Energiilor (I)
Articolul următorAyurveda – caracter şi temperament (III)
Prin viziune şi profunzime aduce la suprafaţă din miezul ezoteric al misterelor aspectele care pot fi înţelese de către toţi cei pasionaţi de spiritualitate. Este redactor şi colaborator la revista COSMOS încă din 2006 şi preferă anonimatul pentru că nu-i plac autografele.
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile