V-aş putea spune toată povestea, dar la ce bun, atâta timp cât istoria Pământului este atât de măsluită şi încâlcită?!
Aşa cum vă spuneam în numărul trecut Enki şi Nimah, fraţi vitregi, însă copiii lui Anu, regele cerului, au făcut genetic clone la omul adamic (Adam şi Tiamat), numite luluşi pentru a fi servitori perfecţi ai annunakilor în casele lor, dar mai ales pentru a lucra în minele de aur, pentru extracţie.
Acest aur fiind de mare importanţă pentru planetă şi supravieţuirea lor. Totul a fost acceptat de Consiliul celor 12 Zei, dar mai ales bine venit, iar lucrurile au mers bine pentru rasa lor. Aceşti luluşi nu aveau conştiinţă de sine, nu aveau afecte, şi nu aveau capacitatea de a procrea.
Într-o zi Enki şi sora sa, şefa laboratorului, au hotărât să mai facă o modificare genetică pe Adam şi Eva pentru a-i înzestra cu darul vorbirii, şi pentru a-i face conştienţi de planul lor emoţional. „Au umblat” la catenele ADN-ului programându-le funcţia de reproducere şi funcţia vorbirii.
Acest experiment a fost o mare reuşită, dar şi un mare secret păstrat strict faţă de agresivul Enlil, comandantul Pământului, şi de fiul acestuia. Sigur că, un astfel de eveniment nu a putut fi ţinut secret la infinit.
Enlil şi iscoadele lui spionând ţinutul Edinului (proprietatea lui Enki) au descoperit o Evă conştientă de sexul ei, şi ruşinată de goliciunea ei, destul de inteligentă ca să-şi construiască anumite obiecte de folosinţă. Acest experiment atât de reuşit, l-a înfuriat atât de tare pe Enlil, încât l-a legat fedeleş pe Enki şi l-a luat prizonier.
În definitiv, Enki încălcase acceptul Zeilor, cei care interziseseră crearea de oameni conştienţi. Urgent s-a format Consiliul Zeilor, care cu excepţia câtorva, l-au susţinut pe Enki!
Numai că, Enlil ştia că odată creată o rasă cu conştiinţă de sine, siguranţa rasei lor pe această planetă era relativă. Savanţii Enki şi Nimah, îi crescuse, şi îi instruise pe Adam şi Eva, în arta vorbirii, în tainele matematicii, astrologiei şi astronomiei, şi în domeniul fizicii.
Prototipul era perfect şi pregătit să procreeze. Au făcut-o şi au adus pe lume pe Cain şi Abel, care exact ca în Biblie, nu se iubeau prea mult. Cain îl ucide pe Abel din gelozie (Enki îl proteja mai mult pe Abel), iar conform legilor anunnakilor este exilat. La această rasă violul şi omorul erau pedepsite cu exilul, aşa că şi la Cain a fost valabilă această pedeapsă.
V-aş putea spune toată povestea, dar la ce bun, atâta timp cât istoria Pământului este atât de măsluită şi încâlcită?!
Cert este că un român deştept, Eugen Delcea, pe baza unei documentaţii serioase a tras concluzii extraordinare legate de zeii Pământului.
El afirmă şi demonstrează în cartea sa Iisus, fiul Daciei, că cei 12 zei din consiliu erau autoritatea supremă reprezentanţi ai 12 rase diferite (chiar de temut), pentru că oricât era Enlil de comandant al Pământului, nu-şi permitea să facă nimic fără acordul acestui consiliu. Zeii aveau armele lor secrete, deţineau controlul, şi mai ales luau hotărârile necesare guvernării Pământului. Dacă nu ar fi fost astfel, la cât era de agresiv şi „hotărât” Enlil, îi reducea la tăcere.
Aceşti zei sigur erau reprezentanţii a 12 rase superioare cu care nu era de glumit. Conform spuselor lui Sal Rachele, Pământul era împărţit în zone locuite de rase diferite, oferind diferite surse de aclimatizare şi hrană pentru fiecare, după nevoile ADN-ului lor.
Aşa că, asta este cauza diversităţii noastre, dar şi a divergenţelor catastrofale dintre noi!
