Batman Superman Al treilea model de Supererou
© Pixabay

Treptat, se va face cunoscut în lume un al treilea tip de super erou, transcedental, fără să mai fie nevoie să poarte mască și care va uni aspectele duale ale binelui și ale răului și care va aduce pacea doar prin simpla sa prezență.

Filmele cu supereroi au devenit la modă în ultimele decenii pentru un motiv destul de întemeiat: noi suntem cei pe care îi așteptăm. Aceste universuri se regăsesc în ADN-ul nostru sub forma unor dorințe ascunse de a redeveni cândva ceea ce au fost zeii în antichitate, în miturile și poveștile noastre din care ne tragem seva inspirației. Dacă stăm să ne gândim, ele oferă o perspectivă psihologică complexă prin felul în care ne putem folosi temerile și traumele ca alimentatori pe calea Adevărului și a Dreptății și nu ar exista comparație mai potrivită decât cele două personaje ale lui Batman și Superman.

Aproape că orice om de pe planetă a auzit de Superman. Superman a fost primul supererou care a apărut vreodată în benzi desenate. Farmecul său a fost atât de răspândit încât nu a durat mult înainte ca el să intre în cultura americană, pentru a putea fi apoi preluat de către ziare, cărţi, seriale de televiziune, mărfuri și în cele din urmă, de către industria cinematografică. Superman este unul dintre puținele (dacă nu chiar singurul) supererou cunoscut la nivel mondial. Îl folosim chiar şi în vorbirea noastră curentă, folosind expresii ca “atât pot, nu sunt Superman!” sau “cine te crezi mă, Superman?” Deci nu e nevoie să descrii foarte mult acest arhetip cultural. Numele spune tot. Lucrător în Lumină. Știe să deosebească binele de rău, are o etică impecabilă și pe deasupra se mai și sacrifică pentru bine omenirii precum un adevărat Christ. Un ideal de neatins pentru mulţi dintre noi…

Pe de altă parte, când auzi de Batman (Omul Liliac în traducere), este foarte posibil să ai ceva dubii în privința numelui. Cum adică Batman? Cine mai e și ăsta, e bun sau rău? Dar… cu cât afli mai multe despre Batman, cu atât începi să-l ai mai la suflet, pentru că e mai uman, e de-al nostru. Suferă de un fel de PTSD (tulburare post-traumatică), “umbre” cât cuprinde, bani, mașini, elicopter, motor și femei. Mă rog, la femei e discutabil, ceva sensibilitate la plexul sacral la chakra sexualităţii (vezi scenele cu Poison Ivy). Să nu râdeți, pentru că această problemă poate fi un mic detractor al misiunii spirituale, deci mare atenție. Dar să fim compasionali și înțelegători cu latura umană, pentru că, pâna la urmă, ori cât de mult ar fi vrut el să fie liliac, tot om a rămas după cum atestă și celebra reclamă macabră rămasă în mentalul colectiv prin afirmația „Bă berbecule, nu ți-am zis mă că e popă!? Tu nimic, Batman, Batman!”

Săracul de Superman, pe de altă parte n-avea nimic. Teoretic vorbind. O avea pe Lois Lane, reporterița de care era îndrăgostit pentru că și zeii au nevoie de iubire. Mi se pare că stătea cu chirie și nici nu știu dacă avea mașină, apoi se mai şi schimba pe stradă unde îi venea lui pe chelie precum Dioegene. Poate vei spune, păi cui îi mai trebuie casă şi maşină când tu ești în stare să oprești gloanțele cu pieptul şi să muţi Pământul la propriu!? Spre deoesebire de Dioegene, Superman nu poate sta locului, aproape că suferă de complexe mesianice, simțind o nevoie constantă de a salva pe cineva fără să ţină cont chiar şi legile universale sau de liberul arbitru. Poate zbura oriunde în univers, poate deveni un protector al galaxiilor, totuși, în fiecare dimineață se trezește și se preface că este unul dintre noi. Deşi este indestructibil, devine extrem de sensibil la kriptonită, o substanţă dubioasă de pe planeta lui natală care îl sleieşte de puteri la propriu, un adevărat călcâi al lui Ahile, o “umbră” care i-ar da bătăi de cap chiar şi celebrului psihanalist C.G. Jung.

Amândoi eroii poartă măşti, diferenţa este că unul lucrează de zi, altul de noapte, amândoi fiind supuşi dualismului, a luptei dintre bine şi rău, atât la nivel interior cât şi la nivel exterior. Batman se miră pe de-o parte de Superman cum de nu a luat-o razna cu așa puteri supraomenești, iar Superman se miră de Batman cum de reuşeşte să facă aceeaşi treabă ca și el fără să aibă puteri “speciale” din dotare. Amândoi cu traume în spate, unul cu părinți asasinați, celălalt cu planeta natală aruncată în aer, pleacă în căutarea Adevărului și a Dreptății, ceva specific omului care trece prin multă suferinţă până când se decide să aleagă drumul spiritual.

Cu toate acestea, ambii au reacționat foarte diferit la aproape aceleași traume ale copilăriei. Superman a decis să devină mai optimist, să aprecieze ceea ce are și să depună eforturi pentru a ajuta oamenii din jurul lui. Nu vrea decât să trăiască modest, lângă oameni, pentru că în cele din urmă vrea doar să se amestece și să fie ca toți ceilalți – adică obișnuit.
Batman pe de altă parte este un introvertit. Se izolează de oameni, rămâne în asceză departe de năravurile societății pentru a nu ceda tentațiilor și pentru a se disciplina. Respinge limitele și regulile, și pe cele scrise și pe cele nescrise, doar pentru a deveni mai mult decât un om obișnuit – vrea să devină neobişnuit.

Deși realizez că aceste personaje sunt fictive și dețin o psihologie complexă se pot supra analiza la nesfârșit. Doi supereroi cu destine fascinante care vor mai rămâne mult timp în memoria colectivă culturală. Cert este că aceste trăsături ale supereroilor se regăsesc în conștiința noastră colectivă şi implicit în ADN-ul nostru. Filmele cu supereroi ne arată în practică ce înseamnă confruntarea cu răul ca fiind parte semnificativă din viața oamenilor.

Adesea eroii se regăsesc în ipostaze de salvatori fără să îşi fi propus aşa ceva, iar afişarea eroismului pare a fi neintenţionată. Cei care comit acte de eroism au descris experienţa ca fiind lipsită de intenţia lor personală, ca şi cum puterea lor a venit de dincolo de ei. De foarte multe ori eroii se simt chiar incofortabil atunci când sunt lăudaţi, adesea actele lor fiind chiar şi interpretate greşit de către societate.

Deși suntem atrași de către eroi, de cele mai multe ori vrem să-i cunoaștem așa cum sunt, fără măști. Ne este frică de necunoscut, și mai ales ne temem de puteri pe care nu le înțelegem așa cum ne temem și de universul spiritual nevăzut. Treptat, se va face cunoscut în lume un al treilea tip de super erou, transcedental, fără să mai fie nevoie să poarte mască și care va uni aspectele duale ale binelui și ale răului și care va aduce pacea doar prin simpla sa prezență. Al treilea model de super erou este Omul.

4 COMENTARII

  1. Mie imi plac amandoi dar il aleg pe Batman oricand. Mereu am apreciat imaginatzia si se vede caci creatorii lui Batman au avut-o, un extraterestru invincibil cu chilotzii roshi nu ii chiar o atingere de geniu. Frumusetzea lui Batman ii este vulnerabilitatea lui, aceashi care o au si inamicii lui, e om si nimic mai mult, poate mai inteligent decat de obicei dar in standardele umane normale. Superman e nah, super!!! pana da de kriptonita. Cel il poate omori pe omul invincibil?? kriptonita, ce i aia??? paiii… extraterestru si cu asta spui totul.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?