Al treilea model de Supererou

Treptat, se va face cunoscut în lume un al treilea model de super erou, transcedental, fără mască și care va aduce pacea doar prin simpla sa prezență.

Filmele cu supereroi au devenit la modă în ultimele decenii pentru un motiv destul de întemeiat: noi suntem cei pe care îi așteptăm. Aceste universuri se regăsesc în ADN-ul nostru sub forma unor dorințe ascunse de a redeveni cândva, ceea ce au fost zeii în antichitate, în miturile și poveștile noastre din care ne tragem seva inspirației. Dacă stăm să ne gândim, ele oferă o perspectivă psihologică complexă prin felul în care ne putem folosi temerile și traumele ca alimentatori pe calea Adevărului și-a Dreptății. Din acest punct de vedere, nu ar exista comparație mai potrivită în noua epocă modernă decât cele două personaje ale lui Batman și Superman.

Batman vs. Superman

Aproape că orice om de pe planetă a auzit de Superman. Superman a fost primul supererou apărut vreodată în benzi desenate. Farmecul său a fost atât de răspândit, încât nu a durat mult înainte ca el să intre în cultura americană, pentru a putea fi apoi preluat de către ziare, cărţi, seriale de televiziune, mărfuri și în cele din urmă, de către industria cinematografică. Superman este unul dintre puținele (dacă nu chiar singurul) supererou cunoscut la nivel mondial. Îl folosim chiar şi în vorbirea noastră curentă, folosind expresii ca “atât pot, nu sunt Superman!” sau “cine te crezi mă, Superman?” Cu alte cuvinte, nu e nevoie să descrii foarte mult acest arhetip cultural. Numele spune tot. Lucrător în Lumină. Știe să deosebească binele de rău, are o etică impecabilă și pe deasupra, se mai și sacrifică pentru bine omenirii precum un adevărat Hristos. Un ideal de neatins pentru mulţi dintre noi…

Pe de altă parte, când auzi de Batman (Omul Liliac în traducere), este foarte posibil să ai ceva dubii în privința numelui. Cum adică Batman? Cine mai e și ăsta, e bun sau rău? Dar… cu cât afli mai multe despre Batman, cu atât începi să-l ai mai la suflet, e mai uman, e mai de-al nostru. Suferă de un fel de PTSD (tulburare post-traumatică), “umbre” cât cuprinde, bani, mașini, elicopter, motor și femei. Mă rog, aici la capitolul femei e discutabil, ceva sensibilitate la plexul sacral, chakra sexualităţii (vezi scenele cu Iedera Otrăvitoare). Să nu râdeți, pentru că această problemă poate fi un mic detractor al misiunii spirituale, deci mare atenție (bărbații pică ușor în capcana seducției). Dar să fim compasionali și înțelegători cu latura umană, pentru că, pâna la urmă, ori cât de mult ar fi vrut el să fie liliac, tot om a rămas, după cum atestă și celebra reclamă macabră rămasă în mentalul colectiv prin afirmația „Bă berbecule, nu ți-am zis mă că e popă!? Tu nimic, Batman, Batman!”

Deblochează Scopul Superior Ascuns în ADN-ul tău

Superman, pe de altă parte n-avea nimic, era sărac. Teoretic vorbind. O avea pe Lois Lane, reporterița de care era îndrăgostit pentru că și zeii au nevoie de iubire. Mi se pare că stătea cu chirie și nici nu știu dacă avea mașină, apoi se mai şi schimba pe stradă de haine ca celebrul Diogene. Adevărat vei spune, păi cui îi mai trebuie lucruri materiale când tu ești în stare să oprești gloanțele cu pieptul şi să muţi Pământul la propriu!? Spre deoesebire de Diogene, Superman nu poate sta locului, aproape că suferă de complexe mesianice, simțind o nevoie constantă de a salva pe cineva, fără să ţină cont nici măcar de legile universale sau de liberul arbitru. Poate zbura oriunde în univers, poate deveni un protector al galaxiilor, totuși, în fiecare dimineață se trezește și se preface că este unul dintre noi. Deşi este indestructibil, devine extrem de sensibil la kriptonită, o substanţă dubioasă de pe planeta lui natală care îl sleieşte de puteri la propriu, un adevărat călcâi al lui Ahile, o “umbră” care i-ar da bătăi de cap chiar şi celebrului psihanalist C.G. Jung.

În spatele măștii (ego-ul)

Amândoi eroii poartă măşti, diferenţa este că unul lucrează de zi, altul de noapte, amândoi fiind supuşi dualismului, a luptei dintre bine şi rău, atât la nivel interior cât şi la nivel exterior. Batman se miră pe de-o parte de Superman cum de n-a luat-o razna cu așa puteri supraomenești, iar Superman se miră de Batman cum de reuşeşte să facă aceeaşi treabă ca și el, dar fără să aibă puteri “speciale” din dotare. Amândoi cu traume în spate, unul cu părinți asasinați, celălalt cu planeta natală aruncată în aer, pleacă în căutarea Adevărului și a Dreptății, ceva specific omului care trece prin multă suferinţă până când se decide să aleagă Drumul Spiritual.

Cu toate acestea, ambii au reacționat foarte diferit la aproape aceleași traume ale copilăriei. Superman a decis să devină mai optimist, să aprecieze ceea ce are și să depună eforturi pentru a ajuta oamenii din jurul lui. Nu vrea decât să trăiască modest, lângă oameni, pentru că în cele din urmă, el vrea doar să se amestece și să fie ca toți ceilalți – adică obișnuit.

Batman, pe de altă parte, este un introvertit. Se izolează de oameni, rămâne în asceză departe de năravurile societății pentru a nu ceda tentațiilor și pentru a se disciplina. Respinge limitele și regulile, și pe cele scrise și pe cele nescrise, doar pentru a deveni mai mult decât un om obișnuit – vrea să devină neobişnuit.

Activarea capacităților latente

Deși realizez că aceste personaje sunt fictive și dețin o psihologie complexă, se pot supra-analiza la nesfârșit. Doi supereroi cu destine fascinante care vor rămâne mult timp în memoria colectivă culturală. Cert este că aceste trăsături ale supereroilor se regăsesc în conștiința noastră colectivă şi implicit în ADN-ul nostru. Filmele cu supereroi ne arată în practică ce înseamnă confruntarea cu răul ca fiind parte semnificativă din viața oamenilor.

Adesea eroii se regăsesc în ipostaze de salvatori fără să-şi fi propus aşa ceva, iar afişarea eroismului pare a fi neintenţionată. Cei care comit acte de eroism au descris experienţa ca fiind lipsită de intenţia lor personală, ca şi cum puterea lor a venit de dincolo de ei. De foarte multe ori eroii, se simt incofortabil atunci când sunt lăudaţi, adesea actele lor fiind chiar şi interpretate greşit de către societate! Acesta este mitul din spatele Voinței lui Dumnezeu.

Eroul fără mască

Deși suntem atrași de către eroi, de cele mai multe ori vrem să-i cunoaștem așa cum sunt, fără măști. Ne este frică de necunoscut, și mai ales, ne temem de puteri pe care nu le înțelegem așa cum ne temem și de universul spiritual nevăzut. Treptat, se va face cunoscut în lume un al treilea tip de super erou, transcedental, fără mască și care va uni aspectele duale ale binelui și ale răului și care va aduce pacea doar prin simpla sa prezență. Al treilea model de super erou este Omul.

Testează-ţi capacităţile spirituale la Cabinetul Cosmos