Ardealul
© CC0 / Wikipedia

Nimeni nu vede, nimeni nu aude, dar mai ales nimeni nu spune!

Cântăm Ardealul idilic în cântece cu tâlc, pline de frumos și de simțire. De când am conștientizat, ca om matur, întotdeauna am avut o fascinație pentru ținutul Ardealului, pentru unitatea lui, apărată cu prețul vieții de cele mai multe ori.

În Ardeal nu s-a vândut nici o palmă de pământ până după „revoluție”, pentru că totul era lăsat din tată în fiu ca moștenire de neprețuit pentru urmași. Acum în Ardeal se vinde pământul, se vând pădurile, se vând animalele, se vinde tradiția.

Ardelenii, dar mai ales moții (eu locuiesc acum între moții lui Iancu!) nu mai sunt decât o adunătură de profitori, abili și duplicitari. Se ceartă ca nebunii, se bat, ba chiar scot cuțitele și se măcelăresc, dar… când începe coasa, adunatul fructelor, tăiatul lemnelor, bat palma și se împacă pentru ajutor.

Aici unde locuiesc, sunt oameni care chiar dacă au sau nu pădure, vând camionul de lemne pe nimic. Fiindcă toți fac acest lucru, nu îi întreabă nimeni, nimic. Au devenit geambași de vite care cumpără primăvara animale ieftine, și le vând în toamnă scump. Ca să îngrijească atâtea animale au nevoie de slugi pe care le i-au de la case de copii la 18 ani, și îi folosesc fără bani până mor sau se îmbolnăvesc, oferindu-le un acoperiș deasupra capului și două mese pe zi. Numai dacă stăpânul este mai omenos îi dă o cămăruță mai acătării să doarmă, și trei mese pe zi.

Dacă este zgârcit și câinos stăpânul, o bucătărie veche sau o cameră de grajd, și două porții de mâncare pe zi, este considerat un adevărat lux! Nimeni nu îi consideră oameni, ci slugi fără drepturi, iar cele necesare lor, haine, obiecte de igienă, medicamente, și le procură din pensia dată de stat pentru handicap.

Sunt la cheremul stăpânilor, muncesc nenormat, nu pleacă nicăieri fără voia acestora, într-un cuvânt sunt sclavii moderni ai zilelor noastre!! Certificatul de handicap al „slugilor” îi fac custozi pe acești oameni pe care îi manevrează după bunul lor plac!

Sunt înjurați, jigniți sau chiar bătuți, dar nu au la cine se plânge pentru că nimeni nu îi ascultă. Sunt luați de la orfelinat unde se știe cum sunt tratați, și nimeni nu-și bate capul cu  ei să îi învețe să vorbească sau să se exprime, ori să îi întrebe de ce au nevoie.

Ca să fie „bine”, și să nu se iște nici o discuție, când sunt multe treburi de făcut, sunt împrumutați primarului, polițaiului, popilor, secretarului sau consilierilor locali. Mânjiți cu această mână de lucru gratis (pe o porție de mâncare), nimeni nu reclamă, nimeni nu sesizează, nimeni nu ia măsuri!

Aici, în acest fel legile omertei funcționează impecabil. Nimeni nu vede, nimeni nu aude, dar mai ales nimeni nu spune! Personal am încercat să îl salvez pe unul din ei, și m-am dus dârză la poliție și primărie. Primarul și polițistul m-au privit ca pe o nebună.

Le-am explicat că nu se poate ca o bătrână de 85 de ani, care nici măcar nu locuiește cu subiectul în aceeași localitate, să aibă în custodie un handicapat care necesită îngrijire specială. Mi s-a răspuns că nu este nicio problemă, fiindcă bătrâna l-a lăsat pe acesta „moștenire” copiilor ei.

Aceștia au o gospodărie mare cu peste 28 de vite plus porci, oi, păsări, care necesită un volum de muncă enorm. „Tânara stăpână” nu prea face mâncare, curățenie, și alte treburi gospodărești.

Evident că, sluga are misiunea de a face și aceste lucruri mărunte, pe lângă munca de la animale, de la grajduri, din grădina de legume, de la coasă, etc. Acestuia i se dă mâncare de două ori pe zi (să nu se îngrașe ca să poată munci repede și cu spor), și este „legat de glie” ca și câinele în lanț.

În sat tuturor le este simpatic acest om, pentru că este credincios și muncitor, plus că nu bea și nu fumează, dar când a fost nevoie să mă susțină cineva în ceea ce voiam să fac pentru el, toată lumea a refuzat. Motivul a fost că stăpânii acestuia are mașină mare, cu care ei transportă diverse și nu se cade pentru o slugă, să se pună rău cu aceștia! Și-atunci, ce șanse să aibă un amărât, să scape din acest jug, dacă stăpânul are o mașină care deservește întreg satul?!

De 20 de ani muncește ca un rob, și visează la liberatate. În simplitatea lui crede într-un Dumnezeu care o să-l salveze (chiar dacă el nu face nimic să se ajute!), și nu se așează la masă fără să se închine și nici nu se scoală de la masă fără să mulțumească.

Când am început scandalul „am fost avertizată” că se poate să îmi ia foc casa…! Într-un cuvânt, moții lui Iancu, acum stăpâni cu slugi, nu au conștință, sau o au atât cât să se împace cu ea la biserică duminica, ca apoi lunea să o i-a de la capăt…

Ăsta-i Ardealul în care locuiesc eu în zilele noastre, iar dacă în alte zone argații vin și pleacă după voie, aici slugile sunt ținute cu forța prin certificatul de handicap pe care îl obțin în fiecare an prin pile și plocoane. Aceștia sunt sclavii zilelor noastre, în care stăpânii „investesc” în cazare și în mâncare.

Unde ești dragul nostru Iancu, să îi vezi pe moții tăi ajunși stăpâni de slugi, jucându-se cu viața acestora după bunul lor plac?![

2 COMENTARII

  1. O lume bolnava Ardealul? Fiecare om vede ceea ce are in suflet,,,, unii vad numai rautate in oameni altii vad numai bunatate altii vad amandoua, din cate observ autoarea articolului a inceput sa vada doar rautate….

  2. CflorinS, autoarea articolului, colega noastră Cecilia David între timp a trecut în alte dimensiuni… Ea se referea, pentru că locuia chiar în Ardeal, la Ponor – cam la vreo 30 de kilometri de Roşia Montană, la această inerţie şi apatie a multor locuitori din Ardeal. Un fel de lipsă de interes faţă de adevărata spiritualitate, pebtru că se ştie că ardelenii au fixaţiile lor în legătură cu conceptele religioase. În rest… ea a descris starea de lucruri de la momentul respectiv, din observaţiile sale directe. Şi asemenea chestiuni din nefericire, continuă şi acum, vezi pădurile de prin Apuseni chelite de şmecherii din zonă. Deci Cecilia David se referea la o lipsă de reacţie din partea majorităţii populaţiei române, şi cum ardelenii ştim că preferă să facă lucrurile încet, în felul lor, cine ştie ce se mai poate întâmpla la nivelul ţării în viitorul apropiat….

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?