Arkaim, Russia, datat "oficial" la cca. 4000 ani

Adepţii teoriei extratereştrilor antici susţin că Arkaim este un nume dat de către locuitori conform cu moştenirea pe care au adus-o pe Pământ din lumea de unde au venit.

Deşi dispunem la ora actuală de tehnologie de vârf chiar şi în domeniul sateliţilor, pe planeta noastră încă persistă mari enigme ale trecutului, care ne provoacă din perspectiva existenţială. Dovezi arheologice ale acestor enigme sfidează pur şi simplu raţiunea ştiinţifică, cercetătorii nefiind în stare – în lipsa factorului extraterestru – să admită că lucruri ca aceste dovezi arheologice au putut exista şi chiar au putut funcţiona în urmă cu mii şi mii de ani. Sunt deja multe locuri în lume unde au fost descoperite situri antice încărcate de mister şi legende, ca să nu mai spunem că există şi aceşti cercetători şi jurnalişti de investigaţie paranormală, care umblă prin multe locuri în lume şi care realizează serialul deja celebru de televiziune „Extratereştrii antici”.

Aceşti neobosiţi cercetători, la care s-a alăturat în sezonul 14 şi astrofizicianul american de origine japoneză Michio Kaku, investighează şi cercetează, aducând mereu probe noi şi rezultate uluitoare în urma invesigaţiilor lor. Una dintre acestea a fost şi cea a anticului oraş misterios din zona Uralilor, numit Arkaim ca şi când ar fi vrut să ducă cu gândul la termenul de „Arhaic”. Dincolo de etimologia lingvistică să abordăm acest mister al Arkaimului din perspectiva neconvenţională, de vreme ce arheologii – care nu vor sub nici o formă să iasă din dogma ştiinţifică îngustă – atribuie acestui antic oraş vârsta de doar 4000-5000 de ani. Cu toate acestea vârsta acestui oraş este cu mult mai veche, şi eroarea pe care o fac cercetătorii este aceea că ei nu iau în considerare factorul intervenţiei extraterestre.

Haideţi să descriem rezumativ Arkaimul şi apoi să comentăm pe marginea acestui aspect. „Stonehenge”-ul rusesc, aşa cum a fost denumit Arkaim, deoarece se află în regiunea Celiabinsk în zona Uralilor de Sud, are o vârstă de aproximativ 100.000 de ani.

Iată şi argumente pentru asta.

Primul este cel legat de tipologia rasei, căci aşa cum au descoperit arheologii în 2013, în urma săpăturilor, au fost schelete de oameni aparţinând rasei albe numită şi rasa ariană. Ori… aici misterul deja se amplifică!

În conformitate cu cercetările savanţilor derulate în ultimul deceniu, referitor la descifrarea tainelor corpului uman, au descoperit că rasa albă, care este de fapt rasa ariană, are ritmul circadian de 24 de ore şi 39 de minute, care corespunde ritmului zilei planetei Marte. Restul de rase pământene actuale – cea neagră, cea galbenă şi ce a mai rămas din cea roşie – are ritmul circadian de 23 de ore şi 56 de minute specific rotaţiei Pământului. Dar asta nu este nici pe departe cea mai mare ciudăţenie, mai ales în cazul Arkaimului, căci cu ocazia săpăturilor arheologice de care comentam mai înainte, arheologii ruşi au descoperit printre schelete umane unul… total atipic! Foarte bizar în aspectul său, după cum afirmă cercetătorii acestui sit arheologic, scheletul respectiv are dimensiunile mici şi craniul alungit.

Vă amintiţi când am comentat în cadrul altui articol de la Dosare despre extratereştrii cu craniul alungit din Paracas – Peru. Ei bine, acest schelet de dimensiuni mici descoperit la Arkaim are la fel craniu alungit, la fel ca reprezentările faraonilor egipteni, la fel ca cele precolumbiene şi mayaşe! Să fie doar o întâmplare sau un simplu capriciu al naturii sub forma unei boli genetice ce alungeşte capul? Nici vorbă! Nicăieri în lume nu s-a aflat aşa ceva mai ales în secolul 20 când ştiinţa a făcut progrese mari. Şi atunci, despre ce este vorba acolo la Arkaim?    

Arkaim schelete

© Arkaim, CEM

Ceea ce face misterul să fie şi mai mare, este că aşa cum au mai descoperit arheologii, acest oraş străvechi a fost complet abandonat după ce a ars din temelii. Să fi împărtăşit Arkaimul aceeaşi soartă cu Sodoma şi Gomora sau una relativ asemănătoare?

Un alt amănunt foarte ciudat, după cum au constatat şi alte echipe internaţionale de cercetători, invitate de arheologii ruşi să contribuie la descoperire, este acela că după reconstrucţia digitală pe baza resturilor de la Arkaim, acest oraş de formă circulară aminteşte de forma Căii Lactee. Deşi în vremea aceea probabil nu se putea construi ca în ziua de azi cu fel de fel de utilaje, totuşi acest oraş care de fapt arăta mai mult ca o cetate extinsă pe trei nivele în terase, avea o suprafaţă de aproximativ 70.000 de metri pătraţi. Construcţia şi asamblarea componentelor sale, cu clădiri şi alte spaţii, a fost realizată după tipare de tip fractalic, şi anume astfel: fiind trei cercuri principale, care seamănă văzut de sus cu o secţiune de trunchi de copac, coboară oarecum în trepte – cum spuneam trei terase – fiecare cerc-treaptă coborând cu un nivel faţă de cel precedent. Cine cunoştea ştiinţa fractalilor în acele vremuri ale unei omeniri considerate barbare şi primitive? Cu certitudine asemenea cunoştiinţe de matematică superioară – fractalii aparţinând de matematica superioară – au fost transmise de fiinţe extraterestre care s-au aflat în acel oraş şi au trăit acolo vreme îndelungată. Căci ce altceva decât extratereştri pleiadeeni erau aceia din Arkaim? Deşi acest oraş-cetate a fost ridicat într-o zonă virgină pe un deal, unde nu erau alte forme de relief, este posibil ca Arkaim să fi fost un fel de capitală a unui mic regat sau imperiu, căci am spus că în urmă cu vreo 100.000 de ani un grup al rasei ariane a venit dinspre nord, dinspre zona Arcticii, şi s-a stabilit în această zonă unde mai târziu a fost întemeiat Arkaimul.

Şi aici lucrurile încep să se lege!

Din miturile străvechi, dar şi din mărturiile amiralului Byrd care a zburat la Polul Nord intrând în Shamballa, se ştie că în zona dintre Cercul Polar de Nord şi Polul Nord trăiau cândva hiperboreenii. Din cronicile străvechi ale acelor vremuri au rămas consemnări referitoare la faptul că hiperboreenii afirmau în multe împrejurări că ei erau urmaşii celor veniţi din Cele Şapte Stele adică Pleiadele. Şi venim acum şi cu alte argumente care susţin intervenţia extraterestră în apariţia Arkaimului. Spre deosebire de sanctuarul de la Stonehenge, care are şi rol astronomic şi unde puteau fi observate 10 fenomene astronomice majore de-a lungul anului, la Arkaim se pot observa nu mai puţin de 18 fenomene astronomice majore. Dacă la Stonehenge se foloseau 22 de elemente pentru observaţiile astronomice, după cum au stabilit cercetările savanţilor, la Arkaim numărul acestor elemente folosite este de 30! Mult mai multe!

la Arkaim se pot observa nu mai puţin de 18 fenomene astronomice majore.

Mai mult decât atât, şi asta este iarăşi o ciudăţenie ce ţine de intervenţia directă şi clară a extratereştrilor din Pleiade, este că Stonehenge şi Arkaim se află pe aceeaşi latitudine de 30 de grade! La fel ca Stonehenge, şi Arkaimul îndeplinea rolul unui observator astronomic. Vi se pare ciudat? Ţineţi-vă bine! Arkaimul se află la aceeaşi altitudine ca Stonehenge! Având aproximativ 160 de metri diametru, acest bizar oraş antic avea zidul exterior înalt de 5,5 metri şi gros de 4,5 metri. În interiorul acestui zid ca un inel circular, se aflau alte două inele circulare, care probabil delimitau clasele sociale. Dar să nu uităm descrierea structurii sale, respectiv că din centru aspectul circular cobora către exterior cu câte un nivel, ca modelul cochiliei de melc! Ori asta nu este doar matematică fractalică, ci şi acţiunea spiralată a şirului Fibonacci! În plus, de sus are aspectul unei Mandala (vezi foto).

De unde ar fi ştiut oamenii consideraţi primitivi de atunci asemenea cunoştinţe?

Este fără niciu dubiu adevărat că acolo au trăit şi locuit şi fiinţe extraterestre din Pleiade. Este posibil ca Arkaimul să fi fost iniţial mult mai extins, dat fiind faptul că a fost întemeiat de primii arieni hiperboreeni în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Să nu uităm însă de ultima glaciaţiune, care a ţinut cam de pe la 102.000 înaintea erei noastre până spre 10.500 înaintea erei noastre şi care, conform datelor ştiinţifice, acoperise aproape întreaga emisferă nordică. Apoi a venit Potopul. Să fi fost Potopul o topire bruscă, în doar câteva zile, a gheţei ce acoperea emisfera nordică, în urma unui război între pleiadeeni şi Micii Cenuşii? Aici pare-se că se leagă nişte lucruri! Atunci când gheaţa se topeşte, o parte din ea se evaporă în atmosferă şi poate cădea pe Pământ sub formă de ploaie. Este foarte posibil ca primul Arkaim de acum vreo 100.000 de ani să fi fost, ca multe alte oraşe stră-străvechi, acoperit de Potop, ulterior după retragerea apelor oraşul să fi fost reconstruit.

Căutând după originea etimologică a numelui Arkaim, am găsit în limbile străvechi ale slavilor înţelesul numelui acestui oraş este cel de „învingătorii ursului” ceea ce ne duce cu gândul la Ursa Mare. Dacă despărţim numele Arkaim şi păstrăm Ark, acesta este o rădăcină pentru arc, dar şi pentru arhaic. Restul adică „aim” are înţelesul de „vechi” sau „primii” şi am putea traduce Arkaim drept „oraşul celor vechi”. Cine erau aceştia? Hiperboreenii? Despre aceştia se ştia că erau înalţi şi blonzi, ori scheletul de extraterestru găsit la Arkaim este mic şi capul este mare şi alungit! Putem presupune că nişte Mici Cenuşii gen extratereştrii Paracas din Peru se aflau şi în zona Uralilor, şi probabil au încercat să se infiltreze în cultura localnicilor din Arkaim, iar rezultatul a fost arderea din temelii a oraşului-cetate de către pleiadeeni.

Mai ţineţi minte ce spuneam despre analiza genetică a mumiilor extraterestre din Paracas? Ele aparţineau genetic de grupul genomic specific Europei de Est. Ori Arkaim se află la câteva sute de kilometri, geografic vorbind, de marginea estică a continentului european. Este de asemenea posibil ca hiperboreenii să fi avut în custodie una din subspeciile Micilor Cenuşii, luaţi ca prizonieri de război, ce a contribuit la binele locuitorilor din Arkaim.

Ca să înţelegeţi cât mai clar că Arkaimul a fost un oraş-cetate întemeiat iniţial de către hiperboreenii pleiadeeni, arheologul rus K.K. Bistruţkin afirmă că acurateţea observaţiilor astronomice la Arkaim este de doar un minut de arc la un grad, faţă de 10 minute de arc la un grad cum s-a descoperit la Stonehenge! Cu alte cuvinte, locuitorii Arkaimului fie erau ei înşişi extratereştri sau descendenţii pleiadeenilor, altfel nu se explică exactitatea calculelor lor care doar azi cu computerele pot fi obţinute la fel de exact, fie au fost oameni obişnuiţi ai rasei albe instruiţi de pleiadeeni – poate un grup trimis special la Arkaim cu rol civilizator.

Dar lucrurile în descifrarea lor nu se opresc aici.

Adepţii teoriei extratereştrilor antici susţin că Arkaim este un nume dat de către locuitori conform cu moştenirea pe care au adus-o pe Pământ din lumea de unde au venit. Hiperboreea ar fi fost numele navei mamă cu care au venit pe Pământ din Pleiade, de aceea s-au numit hiperboreeni, iar numele de Ural a fost pus acelor munţi după numele planetei de unde au venit din Pleiade. Legenda celor 7 stele este identică şi în Rusia (poate nu degeaba mascota Rusiei e ursul!), şi în Statele Unite la vechii indieni nord americani. Această legendă spune că şapte fete surori se plimbau prin pădure şi la un moment dat au fost atacate de un urs foarte mare. Au luat-o la fugă prin pădure şi fiind ajuns din urmă de ursul cel fioros, au implorat pe Marele Creator să le ajute. Dintr-o dată bolovanul cel mare pe care se aflau a început să se înalţe cu cele 7 surori, iar ursul tot încerca să ajungă la ele, zgâriind stânca cu ghearele. Se spune că acea stâncă din legendă este chiar Turnul Diavolului din statul american Wyoming, unde s-a turnat celebrul film SF al lui Steven Spielberg, „Întâlnire de gradul trei” în care apar… cine credeţi… Micii Cenuşii! Coincidenţă? Păi ăştia se pare că s-au băgat peste tot, probabil au venit pe Pământ şi s-au războit cu pleiadeenii şi cu alte rase care mai erau pe aici. De altfel, dacă veţi căuta pe internet sau dacă veţi urmări serialul „Extratereştrii antici” veţi constata că în foarte multe locuri din lume, din America de Sud în China, din America de Nord în Australia şi din nordul Europei până în Africa Centrală există foarte multe reprezentări ale acestor Mici Cenuşii.

Revenind la Arkaim, o altă interpretare a denumirii este „Locul unde cerul se uneşte cu pământul”, Ar-ka însemnând „Suflul Cerului”, iar im sau Im având înţelesul de „pământ”. Interesant, aşa e? Cele 35 de case din inelul exterior plus cele 25 din inelul median alcătuiau zona locuibilă, iar în centru se afla un templu de formă pătrată, unde se oficiau ritualurile spirituale şi se efectuau observaţiile astronomice.

Aşa cum am mai spus, forma şi structura acestui oraş-cetate, căci aşa era numit în vremea aceea un astfel de loc, deşi dimensiunile sunt reduse faţă de localităţile din ziua de azi, aminteşte de spirala Fibonacci, dar şi de forma unui OZN. Cât priveşte vechimea acelui schelet de extraterestru, este situată undeva la aproximativ 2100 de ani. Se pare că după Potop a fost locuit vreme de doar 200-250 de ani după care a fost părăsit, locul fiind ars din temelii. Dacă a fost ars, rezultă ori că locuitorii i-au dat foc în mod deliberat, ori că au dispărut pur şi simplu din locul acela, întocmai cum mayaşii au dispărut la fel de brusc în Mexic în anul 900, de cealaltă parte a lumii.

Arkaim
Arkaim prin comparație cu Numărul de Aur și Spirala Fibonacci

Faptul că prezenţa extraterestră a fost şi este încă una indubitabilă pe Pământ, şi mai ales că în zona unde a existat Arkaimul se spune că se află multe zone cu rol de portal de trecere către alte locuri, este foarte posibil ca locuitorii acestui oraş misterios să fi plecat dintr-un motiv foarte serios, trecând printr-un portal către o altă lume sau o altă dimensiune. Dacă admitem ipoteza că erau urmaşii hiperboreenilor, au aşteptat calculând astronomic şi cuantic o aliniere a unor factori care probabil deschidea un portal în timp şi spaţiu către planeta de unde veniseră înaintaşii lor, şi au trecut prin acel portal întorcându-se în patria lor stelară. Scheletele care au fost descoperite de arheologi, din 1957 încoace de când a fost identificat Arkaimul ca „punct de putere” întocmai ca Stonehenge din Anglia, Sarmisegeutza de la noi, Carnac din Franţa şi alte locuri similare din lume, atât scheletele umane, cât şi cel extraterestru, sunt dintre acelea ale locuitorilor care probabil au murit înainte ca populaţia să părăsească Arkaimul.  

Un amănunt deloc de neglijat este că intrarea principală în Arkaim este îndreptată spre Vest, exact cum este şi Calea Morţilor de la Piramida Soarelui din Mexic, îndreptată tot înspre Vest către munţii aflaţi în vecinătate, deasupra cărora se vede după lăsarea serii, ce constelaţie credeţi…? Pleiadele!! Deci cei din Arkaim aveau intrarea principală, din cele patru, în oraşul-cetate îndreptată către Pleiade, ca oricând pe parcursul anului pe timpul serii, să poată observa Pleiadele – Patria Stelară de unde proveneneau! Vi se pare ciudat? Mie nu! De ce oare a fost părăsit? De ce i s-a dat foc să se ardă cu totul? Deocamdată arheologii şi adepţii teoriei extratereştrilor antici nu au găsit dovezi în sprijinul vreunei ipoteze în acest sens, dar noi aici putem înainta una.

Având în vedere că vechimea acestui Arkaim este mai mare de 4000 de ani, precum estimează arheologii cu datarea cu Carbon 14, putem admite că părăsirea oraşului s-a petrecut cam în aceeaşi perioadă ca plecarea locuitorilor din Mohenjo Daro din Asia, adică undeva prin 1750 – 1700 înaintea erei noastre. Părăsirea acestor oraşe, şi poate şi a altora în perioada aceea, ne duce cu gândul la un război între pleiadeeni-hiperboreeni şi rasa Micilor Cenuşii, aflaţi probabil încă de pe atunci în serviciul reptilienilor (vezi războiul descris în Mahabharata).

Arkaim este considerat un punct energetic foarte important şi zeci de mii de oameni merg acolo în fiecare an, cum mergem noi la Sarmisegetuza sau englezii şi alţii la Stonehenge. Că este cât se poate de adevărat, este demonstrat de către vizita lui Putin însuşi în 2005 la Arkaim, unde se spune că într-o incintă amenajată special, cu pază sporită de către serviciile secrete, a avut prima lui întrevedere cu pleiadeenii. De atunci politica lumii s-a schimbat, viitorul omenirii s-a schimbat şi este deja o certitudine că pleiadeenii sunt aici cu noi încă de la începutul existenţei noastre ca specie inteligentă şi raţională. Ei sunt Părinţii noştri… şi lor le datorăm totul…  

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?