Armele extraterestre ale zeilor antici (II)

Subiectul este inepuizabil, așa că vom selecționa cele mai importante arme extraterestre ale zeilor din povești și legende (oricum adevărate).

Continuăm prezentarea acestor artefacte din episodul trecut cu zeița Athena.

Athena – fiica lui Zeus. Zeița înțelepciunii dar și a războiului. Nașterea sa este foarte interesantă și greu de explicat, a ieșit din capul tatălui său. Probabil acești extratereștri – zei – aveau o metodă pe care am mai văzut-o în unele filme SF, ce le permitea să-și scoată copiii prin cap. Nu insist asupra acestui fapt căci piatra cintamani mi-a arătat ceva la o rasă de efectiv m-a apucat starea de rău.

Athena, unul dintre copiii foarte iubiți ai lui Zeus, o frumusețe divină ce strălucea prin inteligență și deși era numită și zeița războiului, prin înțelepciunea ce o poseda încerca întotdeauna să evite acest lucru, folosind metode inteligente de judecare și aplanare a conflictelor. Athena avea în primul rând un coif de aur masiv (aur obținut prin metode alchimice de o mare puritate) dotat cu aripi. Aceleași aripi le avea până și pe umeri. Ambele erau de fapt aparate de zbor de ultimă oră, cum se spune azi, ale acelor tipuri – aparate individuale de zbor, subliniez, ce o ajutau să apară la momentul și locul oportun, pentru a opri sau a media o neînțelegere ce putea deveni război fără intervenția ei.        

Avea și o suliță tot din aur, cu vârf din argint masiv, ce printr-un mecanism secret putea fi aruncată și zbura la mare distanță, fără să rateze vreodată ținta. Vârful conținea de asemenea o otravă letală, combinată cu o rază lase, cărora nu le rezista nimeni. Arcul, unul asemănător avea și zeița vânătorii Artemis, era de asemenea din metal prețios – argint masiv și de fapt era o armă, ghidată electronic cum am spune noi azi (de origine extraterestră, normal), dotată cu săgeți laser ce nu-și ratau niciodată ținta. Trebuia să ai un scut energetic fabulos (aură) pentru a respinge un astfel de atac. Am uitat să menționez la Zeus și un scut de raze (de aur masiv, extrem de compact fabricat de către Hefaistos, prin metode alchimice), având în partea din spate câteva dispozitive laser (de fapt destul de multe și miniaturale), care în momentul când erau manevrate eliberau zeci de raze laser – de aici și denumirea de scutul cu raze – ce pârjoleau la distanțe mari orice și pe oricine. Scutul era foarte compact, nu-l putea distruge nimic (poate doar, spun eu, o armă la fel de sofisticată a altei civilizații).

Ares – zeul războiului (ce fusese cândva conducător pe planeta Marte, după cum mi se arată – aici pe Terra sau Geea cum se spunea atunci, fiind un avatar al său, legendele nu menționează asta, dar piatra cintamani așa mi-a arătat). Ares a vrut să distrugă Geea prin toate războaiele provocate, dar cu distrugerea Troiei a fost nevoit (de fapt toți zeii) să plece. Nu s-a întrebat nimeni cum deodată au dispărut toți zeii și nimeni nu a mai vorbit despre ei? Practic plecaseră când a apărut creștinismul, fiind de fapt un vid de credință – conducătorii lumii trecând brusc la creștinism când și-au dat seama că zeii lor de fapt nu mai erau. Plecaseră de unde veniseră! Dispăruseră în neant!

Ares avea un coif tot din aur masiv, la fel de impenetrabil ca și scutul lui Zeus și din când în când locul ochilor în viziera coifului era luat de 2 dispozitive cu laser, ce porneau prin comenzi telepatice. Armura tot din aur masiv avea la spate două perechi de aripi, ce se pliau și care se deschideau și Ares zbura cu ele cu ajutorul unor butoane plasate pe șolduri. Sandalele tot din aur masiv impenetrabil, erau și ele dotate cu dispozitive de zbor extrem de sofisticate – cum ar fi încălțămintea noastră la care se adaptează componente electronice miniaturale. Așa mi-a arătat piatra cintamani, dar erau mult prea elaborate pentru a le putea descrie în detaliu. Sabia folosită de el era tot din raze lase (un model apropiat în saga Războiul Stelelor și în toate continuările acesteia) și sulița la fel avea vârful asemenea unui fulger. Energia pe care o degajau toate aceste arme avea un zgomot ca de „trăznet”. După cum primesc mesajul, erau „armele celor 1000 de sori” (scut, sabie, suliță etc.).

Hefaistos – zeul meșteșugurilor și al forjei unde făurea tot felul de chestii. De aici derivă cuvântul forjă – lucrat în foc. Hefaistos a fost cel ce a făurit în lumea subpământeană (ar fi grozav ca într-un viitor prin intermediul unor expediții să se descopere atelierele sale, deși cred că și ele sunt ecranate sau transpuse într-o lume paralelă, la plecarea civilizației zeilor de pe Pământ), celebrele arme ale zeilor descrise mai sus.

Așa cum văd, Hefaistos stăpânea perfect științele: matematica, fizica și chimia, dar într-un mod în care azi nu ne putem închipui. Și în special știința alchimiei și fizica cuantică. Dau un exemplu: așa zisul baros al său cu care făurea armele era un mic cuptor cu putere nucleară și unde laser, ce reușea să dea armelor forme și puteri din cele mai neobișnuite, chiar singulare. Metalele din care erau făurite erau obținute prin metode alchimice și aveau aliaje complet necunoscute aici cărora nu li se putea opune nimic. 

Însăși sabia lui Cronos, zeul timpului și părintele panteonului zeiesc, a fost făurită după un model primordial având puterea asupra timpului (a-l manipula sau chiar de a-l distruge, trimițând universul la începuturi). Acum nu știu a spune dacă zeul Cronos manipula timpul universului știut de eoni sau și a altor universuri, adică asupra întregului Kosmos. Cineva trebuie să-l fi creat și pe el, pe Cronos, refuz să cred că s-a creat singur. Întorcându-ne la Hefaistos, așa după cum transmite piatra cintamani, atelierele sale existau în interiorul Terrei, dar între planul fizic și cel eteric și după cum mai spunea ea, ei se vor întoarce pentru că acolo au rămas obiecte neprețuite și multe altele, pentru a le lua pentru că și-au dat seama că în aceste timpuri pe care le-au prevăzut, omul nu va putea ajunge la ele decât cu ajutorul întâmplării și nu este pregătit spiritual pentru a le folosi.