Armele extraterestre ale zeilor antici

Subiectul este inepuizabil, așa că vom selecționa cele mai importante arme extraterestre ale zeilor din povești și legende (oricum adevărate).

Dragi cititori, mulți dintre prietenii mei ce-mi citesc materialele din revistă, mi-au dat un subiect extraordinar – armele extraterestre ale tuturor zeilor antici (voi selecționa, nu toți, doar cei mai importanți), asta având în vedere reinterpretarea din revistă a legendelor și poveștilor, deocamdată doar cele românești.

Subiectul este inepuizabil, așa că vom selecționa cele mai importante arme extraterestre ale zeilor din povești și legende (oricum adevărate), arme aduse de civilizațiile universului pe Terra, acestea fiind considerate toate „neam de zei” de către Terrani.

Zeus, părintele zeilor greci din sălașul de pe Olimp – sălaș nevăzut niciodată de către muritori, fiind ecranat – înconjurat de energii ce nu lăsau câmp liber vederii. În momentul plecării acestor zei, după războaiele troiene ce le-au arătat sfârșitul, acest sălaș a fost distrus pentru a nu rămâne urme în timp a trecerii lor pe Pământ. Zeus, cu rang înalt în propria civilizație de unde venise, era un bărbat extraordinar de puternic, de-o frumusețe mândră, extrem de inteligent și școlit la școala înaltelor mistere de pe planeta sa. S-ar putea, dar nu sunt sigură că civilizația din care se trăgea să fi fost o ramură a civilizației Anunnaki, dar stabilită pe altă planetă din motive determinate de diferența de vibrație energetică. Oricum nu semănau cu Anunnaki, erau blonzi cu ochi albaștri. Zeus stăpânea la perfecție acea putere a spiritului, de a se transforma la voință proprie sau de a deveni invizibil. Documente extrem de vechi, descoperite recent, arată că și Iisus, și înaintea lui și alții, au învățat aceste secrete (vezi Radu Cinamar și bibliotecile holografice din tunel).

Arma pe care Zeus o folosea era așa zisul fulger – o armă asemănătoare unui fulger pe cer, dar nu la dimensiunea unui fulger din natură – cu o putere distrugătoare fantastică. Cu ajutorul pietrei mele cintamani, am văzut cum i-a făurit Hefaistos, cu ajutorul plasmei și a unor elemente complet străine nouă, o combinație de bombă atomică în miniatură și laser. Armă extraterestră, nu? La plecarea lor Zeus și-a distrus arma, particule din ea încărcând atmosfera și provocând fulgerele ce le știm noi că se formează numai atunci când totul este foarte încărcat electric. Și Tesla se pare că s-a gândit sau i-a fost transmis planul unei asemenea arme, dar pentru a aduce ploaia și nu pentru distrugere.

Poseidon – unul dintre frații lui Zeus – zeul mărilor și oceanelor. Acesta avea o putere herculeană și tatăl său școlindu-l i-a dăruit, n-aș spune un dar, ci o putere de a fi ca un om pe uscat și amfibie în apă. Se transforma rapid aidoma tatălui său ce-l hărăzise să fie stăpânul apelor în acele vremuri de început (înaintea zeilor antici fuseseră și alte civilizații de care nu știm nimic, singurele de care știm mai multe fiind Lemuria și Atlantida). Pământul era acoperit în mare parte de apă, uscatul formându-se în timp. Aici mai fac o paranteză – datorită noilor aparaturi s-a descoperit un întreg continent (nu Atlantida care a fost o insulă) pe fundul oceanului, de care nu s-a știut nimic. Poseidon ce avea o armată de delfini gigant, de pești uriași de care nu se mai știe azi și în special de monștrii marini la care un loc de cinste îl ocupă Krakenul, armată ce-și avea sălașurile în gropile cele mai adânci de pe fundul oceanelor, unde existau și porți temporale pe unde puteau călători unde erau trimise.

Arma personală a lui Poseidon era tridentul – avea forma unei furci – dar era făurită dintr-un metal necunoscut, cel mai probabil creat de Hefaistos (mare inițiat în alchimie și magie sacră), având de-a lungul său canale subțiri pe care circulau plasmă asemenea unui laser foarte puternic, total necunoscut până în zilele noastre, ce puteai topi orice și ajungea la distanțe considerabile în spațiu (probabil era folosit și în luptele intergalactice de atunci).

Poseidon mai avea și un coif împletit din niște „șerpi” (probabil nanoboți) ce dețineau o substanță letală din alte lumi, și o armură din același material ca tridentul, pe care se împleteau nervuri prin care circula o energie extrem de luminoasă asemenea unor fulgere, o energie mortală. Pe piept avea alcătuit un cap de meduză (ulterior Hefaistos a creat acel șarpe foarte mare cu cap de meduză, având în jurul capului aceiași șerpi ca cei de pe coiful lui Poseidon și ochii ca două lasere ce scoteau apa din corpuri, transformându-le în pietre), ai cărui ochi laser împietreau pe oricine li se transmitea telepatic acest lucru.

Hades – alt frate al lui Zeus (copiii lui Cronos – zeul timpului) zeul infernului – mai exact zona astralului inferior de care știm azi. Avea în stăpânire infernul, deci lumea subpământeană a Terrei (în acele vremuri nu existau dimensiunile în zona Pământului, era doar infernul Pământul de mijloc și Câmpiile Elizee). Hades era cel mai urât dintre frații lui Zeus și dintre toți zeii Olimpului. Cu o constituție atletică, era foarte crud și avea o atitudine malițioasă dublată de o șiretenie pe măsură. Armele lui erau coiful pe care-l purta mereu în adâncimile pământului – coif creat tot de Hefaistos la împărțirea stăpânirilor asupra Terrei) cu o formulă alchimică ce-l făcea nevăzut – mai degrabă tind să cred c-o formulă magică de mare putere (adusă până în zilele noastre de inițiații din colțurile sacre ale Terrei). A doua sa armură era Cerberul, un animal creat în laboratoarele zeilor (acolo unde a fost creat și Aris, lupul din povestea Carpatiei), un câine cu trei capete fosforescente (erau din metal foarte maleabil pentru a se putea mișca combinat cu o substanță asemănătoare fosforului) cu colți impregnați cu aceeași otravă fără leac ca și șerpii meduzei lui Poseidon și ochi aidoma aceleiași meduze, ce puteau împietri pe oricine îl privea în ochi, dar tot la comanda telepatică dată de stăpânul său.

Hades colabora cu un zeu mai mic în rang, slujitor supus și foarte eficace, Thanatos, ce făcea muncile și jocurile mai murdare ale lui Hades. Repet – civilizația zeilor antici greci s-a războit cu civilizația zeilor Anunnaki ai Asiriei și Mesopotamiei – celebrele războaie atomice fără nici un dubiu, unde s-au folosit arme atomice de mare putere și a căror urme se descoperă azi din ce în ce mai des. Dar despre asta în numerele viitoare…