Arta spirituală

De-a lungul mileniilor, strămoşii noştri au transmis prin trăire şi simboluri adevăruri de ordin superior. Simbolurile au migrat către arta decorativă şi cu ajutorul desenului bidimensional şi tridimensional au creat, din elemente precum punctul, linia dreaptă, ondulată sau zig-zag-ul, cercul, spirala, pătratul, rombul şi aşa mai departe, un limbaj artistic universal.

Acest limbaj este întâlnit pe cruci şi troiţe, pe lespezi de mormânt şi în decorul bisericii, pe stâlpii, pe porţile şi pe uşile caselor de la sate, pe lăzile de zestre şi pe mobilier, pe unelte, pe scoarţe şi cusături, pe ceramică şi vase, pe obiectele de uz casnic şi de podoabă.

Examinarea artei din perspectiva restaurării realităţilor spirituale aduce în lumină o moştenire culturală spirituală, omogenă şi unitară, unde poporul a jucat rolul unei memorii colective, întrucât aceeaşi linie sau formă, poartă, într-o perfectă unitate expresivă, aceleaşi atribute ale funcţionalităţii spirituale, atât în dimensiunile superioare, cât şi în cele inferioare.

Este legea corespondenţei, potrivit căreia divinitatea se manifestă la fel şi sus şi jos, acţionând bipolar, Yin – prin afecte şi gândire şi Yang – prin formă şi materie, pentru a crea întregul Cosmos.

Punctul, de pildă, este scânteia divină – Dumnezeu din Om, adică Spiritul, şi, în mod simultan, este atribuit şi Big Bang-ului şi teoriei M-multitudinii de universuri înglobate într-un cosmos infinit.

Privind la o scară mai mică, punctul este şi atomul din materie, dar şi steaua de pe cer. În alte reprezentări, steaua ne apare sub forma punctului extins – cercul şi aici amintim de soare, de lună şi planete. Această credinţă o împărtăşea şi matematicianul francez Blaise Pascal; el credea că universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri.

Când punctul a plecat la plimbare, a creat linia (artistul Paul Klee şi operele sale), linia arătând în mod descriptiv unda energetică a gândurilor şi sentimentelor de iubire ale lui Dumnezeu, cu ajutorul cărora El a gândit şi făcut Creaţia.

În mod similar, şi omul, în procesul său creativ, întâi simte, gândeşte, îşi imaginează şi apoi trece la demersul realizării unui obiect din materia înconjurătoare, care este tot o construcţie a gândurilor şi sentimentelor lui Dumnezeu. Totul este Spirit, Universul este o creaţie a Mentalului Universal-Dumnezeu.

Cercetătorul Nikola Tesla a descoperit acelaşi lucru:

Nu există altă energie în materie decât cea primită din mediul înconjurător. Ea se aplică atât moleculelor, atomilor, cât şi corpurilor cereşti mai mari şi întregii materii din univers, în orice fază a existenţei sale, din momentul formării şi până în momentul dezintegrării. Eterul este condus de forţa creatoare dătătoare de viaţă şi este aruncat în “vârtejuri infinitezimale” (micro spirale) cu aproape viteza luminii, devenind materie ponderabilă. Când forţa cedează şi materia cedează, materia revine la eter.

Mişcarea în spirală a Spiritului Dumnezeu şi a gândurilor Sale a permis crearea altor Spirite – Forţe-Elemente ca Focul, Aerul, Apa şi Pământul, precum şi materializarea lor către planurile inferioare ale Creaţiei.

Acelaşi tip de mişcare spiralată stă şi la baza formării câmpului gravitaţional şi cel electromagnetic al planetei, la rotaţia ei în jurul Soarelui şi a deplasării acestora către centrul galaxiei şi prin întregul univers.

Desemnând puterea – de exemplu coarnele berbecului, fertilitatea, evoluţia şi dezvoltarea, spirala este utilizată şi pe obiectele vestimentare, de decor şi bijuterii. Local, la nivelul solului, crează, deopotrivă, şi iluzia timpului liniar.

Linia ondulată şi zig-zag-ul descriu mişcarea creativă de tip sus-jos sau aproape-departe. Amintesc aici de undele energetice care au creat formele de pământ munte-deal-vale, de mişcările ondulatorii ale apei (meandrele), de fluxul şi reflxul apei mărilor şi oceanelor cauzate de mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Terrei.

În mod similar, mişcarea Lunii se resimte şi în cazul apei din corpul uman, unele femei reţin apa în corp când Luna este în creştere şi slăbesc când Luna descreşte.

Analog, linia ondulată a meandrului desenată sub forma unui plus indică soarele – de exemplu swastica de pe vasele de ceramică cucuteniene – şi semnifică regenerarea şi prosperitatea în casă.

Mai mult, mişcarea ondulată descrie şi deplasarea în spaţiu-timp, folosind forţa bipolară a gravitaţiei.

Astăzi, aceste cunoştinţe ancestrale sunt explicate de fizica cineticii subcuantice: un câmp gravitaţional poate exista nu doar sub forma unui bazin de potenţial gravitaţional ce atrage materie, ci poate exista şi sub forma unei culmi de potenţial gravitaţional ce respinge materia.

Astfel, particulele încărcate pozitiv – protonii, pot genera bazine gravitaţionale, iar particulele negative – electronii, generează culmi gravitaţionale.

În consecinţă, ne deplasăm prin spaţiu-timp ca şi cum am coborî muntele sau am face surfing împinşi de valul apei, de această dată de vârful undei gravitaţiei unei stele: câmpul energetic de ioni negativi formează un val-culme gravitaţional ce împinge din urmă, iar valea-un câmp energetic încărcat cu ioni pozitivi atrage materia mijlocului de transport.

Acest dans creator al energiilor, sentimentelor şi gândurilor noastre a dat naştere şi limbajului plastic, care având şi rol intrinsec apotropaic (ceea ce ţine de purtarea talismanelor) şi spor în faţa energiilor negative, a pătruns în întreg decorul artistic sculptat, ţesut, pictat, gravat, şi în cadrul căruia au fost încorporate moduri de comunicare cu şi despre natura terestră şi cosmică, întrucât omul, materia, energia şi universul sunt toate unul şi acelaşi lucru – Spiritul divin aflat în diferite stadii de evoluţie şi moduri de manifestare.