Avatarul României
© CC BY-ND 2.0 / Damanhur / Flickr

Tot ceea ce face Avatarul României vizează în primul rând respectarea liberului arbitru.

Viaţa în univers se manifestă sub formă de cicluri exacte, totul evoluând în sensul unei spirale, însă tot ceea ce există, nu se întoarce în acelaşi punct de unde a plecat, ci se mută pe un nivel superior. Astfel Creaţia are un sens progresist şi constructiv în acelaşi timp.

Desigur că mulţi s-ar putea întreba „dar dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce vedem că periodic multe lucruri se distrug, se dizolvă sau dispar?” 

Acest aspect prezent în Creaţie, aşa cum este şi în alchimie principiul dizolvă şi coagulează, se manifestă la nivelul formelor şi structurilor în mod periodic. Atunci când o asemenea realitate ajunge la apogeul său din toate punctele de vedere ea se dizolvă lăsând locul unei alteia noi şi mai bune. În realitate nu dispare ci ea însăşi trece printr-un proces de transformare. O asemenea realitate este valabilă şi în cazul civilizaţiei umane în ansamblul ei, precum şi în privinţa oricărei naţiuni de pe Pământ, indiferent care ar fi aceea.

Actualmente ne aflăm la începutul mileniului trei din care au trecut 16 ani. Este extrem de puţin în raport cu următorii 1984 de ani, dar oricum ar fi, întreaga civilizaţie se află într-un proces de tranziţie.

Procesul dramatic de transformare a actualei civilizaţii, considerată cea de-a 5-a rasă, va duce la apariţia celei de-a 6-a rase, mult mai performantă din toate punctele de vedere.

Cum şi forţele întunericului sunt prezente în lume, punând această transformare sub semnul unui mare risc dacă n-ar fi şi forţele luminii, apariţia Avatarilor este mai mult decât necesară.

Următoarea rasă umană, succesoarea celei actuale, va fi îndrumată de cei care actualmente se află sub directa coordonare a Avatarilor.

La noi în România acest lucru deja se petrece de câţiva ani încoace, chiar dacă starea de lucruri aparent este aşa cum am văzut-o cu toţii.

În procesele vieţii şi ale universului, ceea ce pare rău este precursorul binelui, şi ceea ce pare bun este antemergătorul răului. Folosim aceste două noţiuni de bine-rău ca să se înţeleagă ceva mai bine asemenea realităţi, însă putem să le acordăm şi sensul de pozitiv şi negativ.

Cum poate fi răul ceva din care să iasă binele şi viceversa?

CONȚINUT RESTRICȚIONAT

 

Articol dedicat abonaților

Abonament expirat? Prelungește-l aici!

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile