Avem oare un creier cuantic?
Imaginea din stânga are o mărime micrometrică. Cea din dreaptă are distanţe de miliarde de ani lumină. Cea din stânga reprezintă o imaginea unui neuron de şoarece. Cea din dreapta este o simulare a unui conglomerat de galaxii înconjurată de materie neagră.

Practicând contemplarea aducem cu timpul tot mai multă energie din dimensiunile superioare. 

În episoadele anterioare v-am prezentat câteva aspecte prin care putem înţelege că la nivelul sufletului noi oamenii avem un „creier cuantic”. Acesta este un fel de hologramă formată din trăirile noastre şi se manifestă la nivel subtil, accesibil doar clarvederii şi telepatiei superioare.

Emisfera dreaptă a creierului organic, responsabilă de activitatea abstractă şi de conexiunea cu divinul, este direct conectată cu trăirile noastre, dar de obicei noi nu prea percepem ceea ce se întâmplă în aria emisferelor cerebrale, deşi ne dăm seama că gândim şi facem alegeri. Aceste procese cerebrale se desfăşoară preponderent în domeniul undelor Beta, specifice stării de conştienţă.

Atunci când medităm, uneori intrăm în Alfa, deşi se poate rămâne după câteva luni de practică şi în domeniul undelor Beta sau chiar Theta, aşa cum v-am redat acel episod al unei doamne care practica de ani de zile o formă de Zen. Dar de cele mai multe ori, aşa cum am putut să constat personal, şi scrie şi în cărţi unde sunt redate unele exemple în acest sens, atunci când medităm fie ne ia somnul, fie suntem perturbaţi de gândurile care se învârt prin mintea noastră.

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR
Următorul episod<< Avem oare un creier cuantic? – VIAvem oare un creier cuantic? – VIII >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?