Axis Mundi şi succesiunea civilizaţiilor
© Coloana Infinitului a lui Brâncuşi

Axa Lumii nu este doar o coloană energetică aşa cum ar crede mulţi din cei ce studiază spiritualitatea.

De când e lumea şi pământul, pe cuptor nu bate vântul…” spune o străveche zicătoare a strămoşilor noştri. Frumoasă zicătoare având în vedere că îşi trebuie ceva experienţă să înţelegi ce vrea să spună ea…

Titlul acestei ediţii a Dosarelor Cosmos se referă la noţiunea mitologică şi filozofică existentă în toate civilizaţiile vechi ale Pământului, din America de Sud până în Japonia şi din America de Nord până în Australia.

Axis Mundi – acest termen atât de enigmatic în înţelesul său, şi atât de dificil de descifrat în semnificaţia sa, deoarece aşa cum veţi vedea nu este doar un concept metafizic despre care Mircea Eliade şi alţii care i-au preluat ideea făceau referire în lucrările lor. Deşi mulţi profesori de filozofie, de religie dar şi cercetători care studiază interferenţa fiinţelor extraterestre în evoluţia civilizaţiei umane, acceptă că religiile şi fundamentele religioase şi filozofice îşi au toate rădăcinile în conceptul acesta al Axis Mundi – Axei Lumii, totuşi chestiunea este încă departe de a fi lămurită. Şi asta mai ales că partea sa subtilă cuantică nu a fost încă abordată, pentru a se înţelege ce este în realitate Axa Lumii.

Nu este doar un concept metafizic.

Aşa cum o definise succint într-un fragment dintr-o lucrare a sa Mircea Eliade, Axa Lumii – Axis Mundi leagă pe verticală cele trei nivele sau aspecte cosmice: Celestul, Terestrul şi Subpământeanul.

O asemenea referire implică automat noţiunea de spaţiu-timp, deoarece coordonatele acestea diferă de la un nivel la altul. Şi mai mult decât atât, fiecare dintre cele trei nivele are la rândul său subplanurile sale.

Multe lucrări ale secolelor anterioare din perioada Evului Mediu, alcătuite rudimentar faţă de informaţiile primite azi prin channeling, descriau de exemplu lumea astrală în diferite feluri, şi pentru vremurile de atunci cei care doreau să se iniţieze în sacru puteau fi cuprinşi de confuzie. Mulţi credeau că lumea astrală trebuia să arate doar într-un fel, ceea ce bineînţeles era un concept limitat. Dacă asta se petrecea în Europa şi cei ce studiau ezoterismul aveau concepţii limitate în acest sens, în aceeaşi perioadă a Evului Mediu în Asia Centrală budiştii şi călugării tibetani aveau o concepţie în privinţa unor asemenea realităţi subtile mult mai largă. Asta se datora influenţei discrete a mesagerilor Shamballei, care-şi trimitea astfel oamenii bine pregătiţi în mijlocul societăţilor de la vremea aceea, pentru a oferi diferite nivele de cunoaştere spirituală. Ceea ce în Europa s-a întâmplat rar. Căci în afară de Contele de Saint Germain, Cagliostro, Paracelsus, Giordano Bruno, Galileo Galilei sau Nicolas Flamel pe continentul european nu au existat prea multe personaje care să răspândească Ştiinţa Spirituală. Nu mai spunem de papalitate care prin Inchiziţie înnăbuşea oriunde găsea orice formă de gândire liberă de dogma religioasă, aşa cum a procedat cu Giordano Bruno.

Astfel de-a lungul secolelor Evului Mediu, Shamballa a transmis multe noţiuni spirituale, printre care cea mai importantă fiind cea legată de existenţa Axei Lumii, o realitate care există dincolo de orice speculaţie a oricui. Mulţi dintre cei care cercetează existenţa Axei Lumii pot susţine că nu există nicăieri o asemenea Axă, şi că tot ceea ce se menţionează în textele esoterice sunt doar informaţii menite să pună mintea umană la lucru pentru a scormoni după ceva poveşti. Să fie oare chiar aşa?

Există doar poveşti despre Axa Lumii sau aceasta există cu adevărat?

În mitologiile vechilor popoare Axa Lumii – ca şi Arborele Lumii, un concept destul de similar – unea cele trei tărâmuri menţionate, cel celest, cel pământean şi cel subpământean.

De exemplu în mitologia greacă, bazată pe realităţi spirituale existente în Carpaţii noştri, se vorbea despre Câmpiile Elizee, unde uneori câte un personaj protejat de către un zeu sau altul primea permisiunea să ajungă într-o asemenea zonă, care era în realitate un fel de lume de dincolo şi acolo se întâlnea cu cei plecaţi din viaţa personajului respectiv.

Câmpiile Elizee erau de fapt unul dintre planurile lumii astrale, iar accesul către o asemenea zonă a fost oprit odată cu venirea şi misiunea lui Iisus.

Mulţi exegeţi ai mitologiei greceşti confundau aceste Câmpii Elizee cu iadul, ceea ce bineînţeles este o eroare de interpretare. Însă în mitologia greacă iadul era reprezentat de lumea subpământeană a zeului Hades, unul dintre fraţii lui Zeus, care-i conducea pe zei. Iar Câmpiile Elizee erau situate ca poziţie undeva departe, cum se spunea în vremea aceea „la capătul de apus al lumii”. Prin asta putem înţelege azi fie America de Nord, fie ţărmul vestic al Europei sau chiar zona Cercului Polar de Nord şi prin asta Hiperboreea.

Dar să nu divagăm prea mult.

Conform afirmaţiei lui Mircea Eliade, Axa Lumii străbate prin timp şi spaţiu popoarele, culturile acestora, religiile şi societăţile umane în parte dar şi în ansamblul lor, fiind o noţiune transculturală care uneşte toate vechile civilizaţii din perspectiva mitologică. Ori dacă această Axă a Lumii leagă toate vechile civilizaţii cu noua civilizaţie umană, cu toate valorile acestora de toate felurile, inclusiv conectează toate religiile între ele prin factorul credinţei perpetuate ca motor de evoluţie, atunci putem considera că într-adevăr Axa Lumii este mult mai mult decât o noţiune.

Axa Lumii este în realitate o structură cuantică, cu rol spaţio-temporal, de transformare a energiilor divine recepţionate din univers şi aduse pe Pământ, la suprafaţa acestei planete, şi răspândite apoi prin diferite forme pe care fiecare veche civilizaţie o înţelegea în funcţie de nivelul său de evoluţie. Fie sub forma unui simbol mitologic, fie sub forma unor noţiuni iniţiatice transmise din generaţie în generaţie, fie sub forma basmelor şi poveştilor mitologice în care eroii parcurgeau acea călătorie iniţiatică spre un tărâm straniu şi îndepărtat, având de trecut probe şi pericole fel de fel, pentru a se întoarce de acolo cu ceva dobândit în urma unei asemenea teribile călătorii. În realitate aceşti eroi parcurgeau propria iniţiere care, fiind conectată spiritual şi energetic cu Axa Lumii de aici din Carpaţi, îşi desfăşura etapele în funcţie de cât înţelegea şi cât putea să realizeze eroul respectiv.

Două exemple elocvente în acest sens le avem şi noi în mitologia noastră folclorică, poveştile lui Făt-Frumos şi a lui Harap-Alb. Ambii au de-a face cu călătoria de tip iniţiatic prin interiorul fiinţei lor, către diferite nivele de conştiinţă reprezentate de diferite personaje apărute în calea lor, pentru ca în cele din urmă să devină acei iniţiaţi spirituali care ating măiestria necesară îndeplinirii unor sarcini civilizatoare foarte importante.

Este curios în acelaşi timp cum unele dintre vechile popoare considerau că Axa Lumii se afla pe teritoriul lor. Vikingii cu al lor copac Yggdrasil, indienii Sioux cu ale lor Black Hills – Dealurile Negre, islamul cu Muntele Templului, evreii cu Muntele Sinai, chinezii cu Munţii Kun-Lun, japonezii cu Muntele Fuji, vechii precolumbieni cu Teotihuacan, creştinii cu Muntele Măslinilor şi enumerarea poate continua, toate aceste vechi culturi – unele dintre ele azi dispărute – menţionau fiecare că pe teritoriul lor se afla Axa Lumii.

Să fi fost o idee generalizată moştenită de la civilizatorii plecaţi cândva din Carpaţi şi care amintea de originea locului unde se află cu adevărat Axa Lumii? Foarte posibil! Dar ca să aducem mai multă lumină asupra subiectului, pentru a lămuri lucrurile într-o bună măsură, să vedem şi argumentele referitoare la de ce este Axa Lumii în Carpaţi! Şi unele dintre aceste argumente sunt plasate în domeniul ştiinţei!

Din mărturiile unor persoane, unele dintre ele astăzi nu mai sunt, în urmă cu 17 ani – şi perioada acestui început coincide cu contactarea mea de către o persoană care la vremea sa a deţinut o poziţie foarte influentă într-un anumit grup – un institut românesc independent demara o serie de cercetări minuţioase pe platoul Bucegi. Ştiindu-se încă din anii 70 că în zona Munţilor Bucegi se petrec în mod constant fenomene misterioase, echipa de geofizicieni a efectuat în prima etapă a proiectului cercetări care au pus în evidenţă anomalii geomagnetice, asemănătoare cu cele care se găsesc de obicei în zonele nodurilor cu energii geopatogene – adică energii care pot cauza boli. Doar că anomaliile de pe platoul Bucegilor radiau preponderent pozitiv. De aceea acele energii au fost considerate ca fiind suspecte. Ca urmare a fost demarată cea de-a doua etapă, bazată pe rezultatele celei dintâi. În echipa respectivă se afla şi Vasile Rudan, cel care în anii 80 cercetase în zona Buzăului anumite aspecte care duceau către străvechea Ţară a Luanei.

În cea de-a doua etapă au fost folosite echipamente oferite de către americani, şi veţi vedea că pe baza unor informaţii dezvăluite aici, informaţiile din prima carte a lui Radu Cinamar – ”Viitor cu cap de mort” sunt cât se poate de reale! Echipamentele respective puteau efectua măsurători magnetometrice diferenţiale, prin asta înţelegându-se o tehnologie ce permitea radiografierea subsolului din zona platoului Bucegi. De asemenea s-au efectuat înregistrări fotografice într-o gamă largă a spectrului undelor cunoscute în fizică, şi datorită acestui fapt investigaţiile realizate pe platoul Bucegilor au pus în evidenţă coloane imense de energii, formaţiuni piramidale – una din ele apare doar odată pe an în ziua de 28 noiembrie – şi vortexuri gigantice. Desigur că toate acestea există pe un nivel de frecvenţe energetice subtile, care nu sunt detectate de aparatura obişnuită.

De obicei, aşa cum se ştie în fizică, anomaliile magnetice şi inclusiv zonele geopatogene se întâlnesc acolo unde chiar şi la suprafaţă există rupturi de scoarţă sau falii pe distanţe foarte mari. Ori în Bucegi, deci pe vârful muntelui, nu există falii sau rupturi de scoarţă. Iar asta a confirmat cercetătorilor care au realizat investigaţiile în urmă cu 17 ani că acolo sus pe platoul Bucegilor există o sursă necunoscută despre care nici cei mai profesionişti geofizicieni din Franţa şi Belgia nu au ştiut cum să interpreteze acest fenomen.

Şi aici vine acum partea cea mai interesantă!

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?