După faptele lor o să-i cunoşti şi după vorbele lor o să-i condamni!
Aşa cum la sport şi la politică se pricepe toată lumea, şi cu bârfa e la fel. Începând cu bârfele oficiale, făcute în multe emisiuni tv. şi terminând cu cătunele uitate de lume se bârfeşte pe rupte.
Din bârfe aflăm cum se îmbracă toate „fufele, vedetele, divele” şi alte categorii ciudate, ce mănâncă şi ce nu mănâncă unii şi alţii, ce fură şi ce nu fură, ce-i arde şi ce-i îneacă, cine se iubeşte şi cu cine…
Sunt bârfe oribile cu care se face rating pe toate posturile, mai mult sau mai puţin. Este un circ naţional, un bâlci al deşertăciunilor, o scormonire morbidă prin mizeriile altora, o lipsă elementară de bun simţ.
Ziariştii sunt ca nişte hiene care aşteaptă nerăbdători ca altcineva să „omoare” hrana, iar ei să se înfrupte „condimentând şi piperând” zvonurile. Dacă publicul ar fi mai selectiv şi n-ar fi interesat de aşa ceva, ei ar fi nevoiţi să schimbe profilul şi să dea dovadă de profesionalism. Însă la aşa public, aşa presă, şi aşa veşti!
Revenind la sătucuri uitate de timp şi de lume te izbeşti de aceleaşi bârfe şi „interogatorii” curioase… Am stat în Dobrogea mulţi ani, dar lume mai curioasă ca-n Ardeal nu mi-a fost dat să-ntâlnesc! Nici Moldova şi nici Oltenia nu-s mai prejos, dar slavă Domnului că n-am fost decât musafir în zonele respective.
Personal, nu cunosc numele de familie al vecinului cu care interacţionez, nu mă interesează cum trăieşte, ce vinde şi ce cumpără, câte soţii a avut, etc. Nu ştiu nici măcar adresa fratelui meu din Bucureşti (ştiu să ajung) şi nu ştiu multe amănunte şi date despre prietenii mei. Nu din ignoranţă cum s-ar putea crede, ci din nevoia de a nu-mi încărca memoria cu lucruri inutile şi care nu-mi sunt de nici un folos.
Astăzi, m-am întâlnit cu fosta doctoriţă a comunei, care după 14 ani de serviciu, era furioasă şi dezamăgită că îşi prăpădise tinereţea lângă nişte oameni plini de neputinţa de a înţelege, bârfitori şi răutăcioşi. Au dat-o şi la ziarul local, au ameninţat-o, i-au spart şi dispensarul, cu toate că le-a salvat viaţa multor cuţitari şi bătăuşi, fiind un bun profesionist şi diagnostician.
Era atât de mâhnită de ceea ce i se întâmplase în acest timp, cu aceşti oameni, încât şi-a modificat comportamentul după această experienţă, ne mai acceptând să primească vizitele nimănui la domiciliu.
Ascultând-o, m-am gândit că este un preţ prea mare plătit pentru ignoranţa sătenilor, şi că s-a lăsat afectată prea mult de bârfele unor rămaşi în urma timpului. Ştiu că la Facultatea de Medicină se face şi psihologie şi câte puţin din toate. Nu te poţi lăsa marcat de asemenea evenimente pe viaţă pentru că în ultimă instanţă „nu contează părerea lumii despre mine, ci părerea mea despre lume” fiindcă „lumea se naşte şi moare odată cu mine”!
Tiparele croite de alţii, răutatea şi prostia nu se sfârşesc, ci se modifică şi ele odată cu timpul şi mersul lumii. Cu siguranţă că bârfa se aşează în aură şi-o murdăreşte, creând mici „monstruleţi” care te devorează în timp.
În orăşelele mici, ca şi în cele mari, nivelul cultural şi interesul pentru a face bine este atât de scăzut încât nici nu te miri că doamnele provinciale când se întâlnesc bârfesc pe rupte tot ce le intră în „meliţă”. Dar dacă vrei cu adevărat să auzi „vocea locală” mergi la biserică şi afli, pe şoptite, tot ce se întâmplă în localitate.
O astfel de energie prinsă în aură nu aduce decât necazuri şi boli, căci cu ce dai, cu aia primeşti.
„După faptele lor o să-i cunoşti şi după vorbele lor o să-i condamni!” – spune Iisus atât de clar şi pentru urechile celor care nu vor să audă.
Câtă energie risipim bârfind, am putea investi în gânduri, sentimente şi fapte frumoase!
