Făt Frumos din lacrimă

Cât ştim din ceea ce este această Realitate? Şi mai ales, ce este de fapt această Realitate?

Folclorul nostru strămoşesc este o sursă foarte valoroasă de informaţii care, chiar dacă provin dintr-un arhaism ancestral, conţin aspecte care de abia în prezent pot fi înţelese prin prisma ştiinţei moderne. Şi vom comenta în cele ce urmează doar câteva exemple din bogatul folclor al basmelor româneşti.

Aşa cum spun mai toate poveştile de acest gen, ele conţin un sâmbure de adevăr de la care s-a pornit înfiriparea poveştii respective. Iar expresia „un sâmbure de adevăr” se traduce prin faptul că informaţiile respective au reflectat cândva nişte realităţi care s-au petrecut în vremuri foarte îndepărtate. Pentru că la urma urmei, în fiecare epocă a omenirii oamenii au avut aceleaşi principii şi au urmat aceleaşi căi, doar vestimentaţia şi obiceiurile au diferit.

Este important de spus că autorii acelor basme, chiar dacă au fost anonimi mulţi dintre ei, aveau ceva cunoştinţe despre anumite elemente de fizică cuantică, de chimie şi alchimie, de spiritualitate. Căci multe relatări din cuprinsul acestor basme româneşti, dacă sunt analizate raţional şi ştiinţific, îşi găsesc explicaţiile în domeniul modern al astrofizicii, dar şi al chimiei şi medicinii moderne. Chiar dacă multe basme au avut autori anonimi, multe dintre ele au fost preluate de către cunoscute personalităţi ale literaturii române şi transpuse măiestrit între coperţile cărţilor.

Cine era Făt-Frumos?

În variantele Europei de Est numele de Făt-Frumos era Prince Charming adică Prinţul Fermecător. La noi avem acest nume care vrea să redea nu doar înfăţişarea frumoasă exterioară a personajului, ci şi pe cea interioară. În tradiţia populară românească cuvântul „făt” înseamnă copil, fecior sau băiat, iar în accepţiunea vremurilor noastre este echivalentul tânărului adolescent. Numele de Făt-Frumos este astfel atribuit eroului care este capabil de fapte vitejeşti şi în copilărie, generaţiile din anii 70-80 din România care citeau basmele se identificau cu acest Făt-Frumos.

La ora actuală Făt-Frumos a fost transferat în eroii pozitivi din filme, mai ales cele SF cum este „Războiul Stelelor” sau filme fantasy gen „Stăpânul Inelelor”, unde în rol de Făt-Frumos îl vedem pe hobbitul Frodo Baggins. Doar că în cazul lui Făt-Frumos din basmele româneşti treaba se complică puţin.

Este binecunoscută povestea numită „Făt-Frumos din lacrimă”, în care împărăteasa care nu putea avea copil s-a rugat la Maica Domnului şi în cele din urmă, icoana acesteia a lăcrimat, iar împărăteasa a sorbit acea lacrimă, la scurtă vreme rămânând însărcinată şi născându-l pe Făt-Frumos. Relatarea din poveste seamănă foarte mult cu inseminarea artificială practicată în prezent în medicina modernă. Dar pe Făt-Frumos îl mai întâlnim şi în celebrul basm „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, unde împăratul şi consoarta sa voiau să ştie dacă pot avea un copil, ca urmaş la tron fireşte. Au căutat peste tot dar nimeni nu le putea da un răspuns concret. În cele din urmă au ajuns la un unchieş, care după ce a discutat cu ei le-a dat nişte leacuri. Leacuri am spus? Hmm, parcă seamănă cu unele produse medicale din ziua de azi. Dacă privim din pespectiva cunoştinţelor noastre, detaliile acestor basme cu certitudine pot fi incluse în panoplia informaţiilor medicale moderne. Dar cum se putea ştii în acele vremuri despre leacuri pentru fertilitate? Ar trebui cumva să ne gândim că oamenii acelor epoci cunoşteau ce noi de abia zi am ajuns să ştim în aceste privinţe.

Dar ce este şi mai interesant este călătoria lui Făt-Frumos la vârsta adolescenţei, când el îşi aminteşte că bebeluş fiind tatăl său îi promisese tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Seamănă asta cu ceea ce se străduiesc să obţină azi savanţii în laboratoarele de cercetări medicale? Categoric! De vreun deceniu încoace se vorbeşte tot mai des de prelungirea vieţii, de inhibarea mecanismelor care provoacă îmbătrânirea şi sunt multe date din domeniul genetic care deja demonstrează că nu peste mult timp vom avea la dispoziţie diferite tehnici şi produse care ne vor ajuta mult în acest sens. ‘=

Dar să ne întoarcem la poveste…

Făt-Frumos pleacă spre acest tărâm al tinereţii fără bătrâneţe, pe un cal înaripat – cal înaripat? Asta aduce ori a avion ori a OZN! – şi după multe peripeţii odată ajuns acolo se întâlneşte cu o zână înaltă, subţire şi drăgălaşă, aşa cum descrie basmul. Aspectul zânei seamănă cu descrierea fiinţelor extraterestre arcturiene, care sunt înalte şi zvelte. Ca să nu lungim vorba, la un moment dat îl apucă dorul de casă şi pleacă. Înainte de a pleca spre casă, zâna îl avertiezază că dacă va pleca, la destinaţie nu va mai găsi nimic din ce cunoştea. Ajunge acasă unde într-adevăr locurile şi oamenii şi obiceiurile erau cu totul altele, el însuşi văzându-se într-o oglindă îmbătrânit. Dacă raportăm această schimbare la teoria relativităţii, ne dăm seama că în basm este vorba despre călătoria în timp şi spaţiu.

Pentru a clarifica acest aspect, vă explic foarte pe scurt ideea unui film excepţional prin ideea redată – „Interstelar, o călătorie în univers”. Un tată astronaut pleacă de pe Pământ, împreună cu alţi trei colegi, lăsându-şi copiii aici la o vârstă mică de câţiva ani. Misiunea era aceea de a găsi planete similare Pământului, deoarece condiţiile de pe planetă nu mai erau prielnice omenirii. Fiecare zi scursă echivala cu aproape un an, şi în cele din urmă, cu ajutorul unor entităţi din a 5-a dimensiune, reuşeşte să se întoarcă pe Pământ într-o vreme când fiica sa deja era o femeie bătrână pe un pat de spital, el având aceeaşi vârstă ca atunci când plecase. La fel şi în cazul lui Făt-Frumos, doar că el a îmbătrânit rapid la momentul întoarcerii, iar asta seamănă cumva cu o călătorie în timp.

La fel este şi în poezia lui Eminescu „La steaua”, din versurile căreia transpare clar Teoria Relativităţii:

La steaua care a răsărit e o cale atât de lungă, că mii de ani i-au trebuit luminii ca s-ajungă… Poate demult s-a stins în drum, în depărtări albastre, iar raza ei abia acum, luci vederii noastre…

Deci Făt-Frumos este în realitate modelul călătorului în timp… Cumva.. pe acolo, căci vom vedea o ciudăţenie.

Harap-Alb – călătoria alchimică a eroului spiritual

Etimologic vorbind, cuvântul harap desemnează o persoană cu tenul închis, originea acestui termen aflându-se în Africa unde trăiesc populaţiile indigene negre. Numele de Harap Alb este în realitate o denumire care s-ar traduce prin Negru-Alb sau altfel spus indică un personaj care de la starea sa inferioară, de neofit sau neştiutor, trece prin diferite stadii de transformare până când ajunge Alb.

Este parcursul spiritual al discipolului care este pus să treacă prin tot felul de încercări, pentru a-şi dobândi măiestria spirituală.

Spânul, care în poveste este modelul antieroului şi despre care vom explica ceva mai încolo, este cel care-l supune pe Harap Alb la diferite probe, însă cine ştie să vadă dincolo de relatarea epică a poveştii, îşi dă seama că în realitate acele probe erau treptele de iniţiere. Curajul, priceperea şi şi nu în ultimul rând moralitatea sunt elementele esenţiale pe care eroul trebuie să le folosească pentru a reuşi. Exact cum se petrece şi în povestea lui Harap Alb.

În altă ordine de idei, călătoria lui Harap Alb este una iniţiatică, deoarece el trebuia să ajungă la fratele tatălui său, numit Verde Împărat. Ori verdele este culoarea chakrei inimii, unde ne găsim echilibrul întregii fiinţe.  

Modelul elfic al Ilenei Cosânzeana

Cine a văzut trilogia „Stăpânul Inelelor” a putut observa acolo un personaj interesant numit Galadriel. Aceasta era regina elfilor, un popor înzestrat cu puteri magice. Într-o anumită măsură Ileana Cosânzeana reprezintă un astfel de personaj, care trebuie salvată de către Făt-Frumos, deoarece zmeul cel rău o răpeşte şi o duce pe Tărâmul Celălalt. Adică într-o altă lume. În unele variante Cosânzenei i se mai spune Inia Dinia, un fel de joc de cuvinte care la fel ca la Harap Alb desemnează aspecte spirituale, ori Iana Sânziana cu rol de zeiţă astrală.

Însă este altceva care trebuie înţeles din asemenea basme, şi anume că personajul principal Făt-Frumos porneşte în călătoria sa spirituală iniţiatică, în cursul căreia se va confrunta cu Zmeul – personajul negativ, pentru a o salva pe Cosânzeana. Şi aici am ajuns la personajele negative ale basmelor, care în realitate au o cu totul altă semnificaţie decât cea de simple personaje de poveste.

Zmeul – ego-ul şi fiinţele reptiliene

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?