Buricul Cosmic
© NASA

Cu toţii avem forme diferite în această viaţă, dar buricul ne aminteşte că noi toţi venim din acelaşi loc, şi în cele din urmă, în esenţa noastră, suntem toţi la fel.

În ciuda tuturor diferențelor dintre diversele căi spirituale din lume, aproape toate conțin acelaşi concept de nelipsit, conceptul de unitate. În Grecia antică Platon îi invăţa pe studenți să evolueze către henosis, un fel de unitate cu întregul adevăr al Cosmosului. În mod similar, misticii creștini și islamici caută o întregire cu Dumnezeu și cu toată creația. Budiștii caută samadhi, o stare meditativă în care mintea individuală este redusă la tăcere suficient pentru a deveni conştientă de tot ceea ce este. Sunt doar câteva exemple. Se poate spune că această căutare este scopul esențial al vieții spirituale – să depăşim iluzia de separare pentru a realiza unitatea noastră finală, interconectarea la nivelul conştiinţei.

Filozofia Tao (deşi Tao e ceva chiar practic) ne învaţă că totul este interconectat cu restul, iar cheia păcii şi fericirii este dizolvarea egoismului individual. Tao în sinea lui înseamnă unitate, iar întreaga creaţie şi evoluţie izvorăşte din acea unitate. În Tao Te Ching, Lao Tzu scrie:

„Tao este unul, din unul apare Yin şi Yang. Din acestea două, energia creativă. Din energie, zeci de mii de lucruri. Formele întregii creaţii, toată viaţa întruchipează Yin şi îmbrăţişează Yang, prin unirea lor se realizează Armonia.”

Cu alte cuvinte această învăţătură spirituală este asemănătoare unei mâini. Deşi degetele noastre sunt separate şi diferite toate se unesc în palmă. Acum ia spune-mi tu mie, când a fost ultima oară când degetele tale de la mână s-au caftit între ele pentru supremaţia mâinii? Această banală şi simplă realizare poate fi o cheie pentru a înţelege şi a depăşi tendinţele distructive ale ego-ului uman.

Acest adevăr al unimii este ilustrat şi de către scriptura antică coreeană, Chun Bu Kyung sau Codul Ceresc. Ea spune povestea creaţiei care începe şi se termincă cu personajul il, adică unul. Existenţa începe cu unul/una, se împarte în doi/două şi apoi în multe alte lucruri, dar întodeauna revine în unime. Şi putem vedea acest lucru în ritmurile şi ciclurile vieţilor noastre, ne naştem şi murim, ieşim din şi apoi revenim la aceeaşi stare esenţială a fiinţei. În mod similar, astrofizicienii ne spun că întregul univers s-a extins plecând de la o singularitate, ceea ce ei numesc Big Bang şi teoretic ei spun că într-o zi se va contracta şi va reveni la starea iniţială.

Obsedaţi de cele cinci simțuri, rămânem prinși într-o stare de genul “noi în raport cu ei” – în relațiile noastre, în familiile noastre, în politica noastră. Din punct de vedere al minţii, îţi vin tot felul de “filme” proaste. Separarea, (mai ales în conştiinţă) poate să ducă inclusiv la stări de frică, paranoia şi depresie. Creează sentimente de singurătate, de abandon, de rătăcire şi de dislocare faţă de viaţă ca şi întreg. “Sunt separat și trebuie să lupt să îmi asigur un loc în lume“, vor spune mulţi. Dacă această afirmaţie era oarecum valabilă acum mulţi ani când încă ne băteam în pădure cu ursu, în ziua de astăzi nu mai merge chiar aşa. Fiecare conflict conține această amăgire la interior. Ia un ziar sau urmăreşte ştirile să vezi suferinţele create prin separare. O simţi chiar şi în relaţiile interpersonale.

Totuşi, cum putem depăşi acest lucru? Poate cu ajutorul buricului! Sună chiar amuzant, nu-i aşa?

Ombilicul Cosmic

Dacă stai să te gândeşti, pielea este singura haină fără cusături, fără cute, fără pliuri, fără volane, perfectă pe mărimea fiecăruia, toată adunată într-un singur loc: la buric. Ciudată vrăjitorie, aşa-i? Ca şi cum acela este unicul loc de unde pleacă totul. O singularitate ce dă naştere pe mai departe fractalului genetic de la mamă către copil.

Cine îşi aduce aminte de personajul Dee Dee, sora lui Dexter din celebrele desene animate şi fascinaţia ei de a apăsa unicul buton de care nu trebuia să se atingă? “Uuu, ce face acest buton” spunea ea, după care indiferent de avertizările pe care le primea de la fratele ei, ea tot apăsa. Evident, apăsarea butonului producea întodeauna un mic hazard. Dar dincolo de aspectul amuzant şi curios, vedem cum aceste clişee au întotdeauna o rădăcină în ADN-ul nostru colectiv, căci chiar şi în engleză cuvântul “buric” se traduce ca “belly button”, adică butonul burţii şi o să vedeţi ce importanţă are în subconştientul nostru.

Buricul Cosmic
Dee Dee din Dexter

Nu-i aşa că multora dintre voi v-ar plăcea să aveţi un buton magic? Mai ales atunci când ne supărăm pe societate, pac, am apăsat butonul şi “buum!”, am dat reset. Un fel de butonul roşu care controlează lansarea focoaselor nucleare. Probabil vei spune că lucrurile nu sunt atât de simple încât să fie schimbate la o simplă apăsare de buton şi pân’ la urmă ce legătura are cu buricul?

Prin care parte este copilul conectat la mama sa? Prin cap sau prin inimă? Exact, nici una, nici alta, este conectat prin ombilic. Energia de viață este disponibilă prin buric – inima și creierul se dezvoltă mai târziu. Dacă florile cunoaşterii înfloresc la creier, iar florile iubirii înfloresc la inimă, atunci rădăcinile pornesc de la ombilic, un loc aproape uitat de lume. Uitat datorită educaţiei noastre. Am pus accent pe flori, dar nu şi pe rădăcini. Avem grijă de minte, uneori şi de suflet când suferim, dar am uitat complet de Sursa noastră.

Încet, încet uităm de conexiunea nostră cu Viaţa însăşi. „Cine spune că există divinitate? Cine spune că există un suflet? Unde sunt rădăcinile? Nu găsesc nimic.”  – îţi spui în sinea ta…

Normal, că doar nu te aştepţi să găseşti nişte rădăcini vizibile. Şi e normal să nu le vedem, pentru că nici nu am fost învăţaţi să fim conştienţi de ele. Întreaga viaţă am fost antrenaţi să ne devoltăm creierul şi mintea încât toată atenţia noastră este în zona capului.

Trebuie să coborâm din zona capului, în zona inimii, iar din zona inimii în zona abdomenului. Situat în centrul abdomenului, în zona denumită hara în cultura japoneză şi dantian în cultura chinezească, se află ombilicul şi organele vitale, punctul de acupunctură cunoscut ca CV 8 Shenque sau Poarta Spiritului, locul unde am primit viață de la mama noastră prin intermediul cordonului ombilical. Ca atare, această zonă este un punct focal al energiei corpului nostru, din care viața este dată, susținută și luată.

Trebuie să coborâm din zona capului, în zona inimii, iar din zona inimii în zona abdomenului.

În esoterism această zonă este cunoscută ca Centrul Forţei de Viaţă. Este un loc dincolo de conştiinţă. De aici izvorăşte sănătatea fizică, mentală, emoțională și chiar spirituală, căci în multe privințe suntem la fel de sănătoși, calmi, centraţi și pașnici precum ne este şi hara (abdomenul). Acest adevăr istoric transcultural a fost recunoscut de-a lungul timpului în special de culturile în care s-a pus accept pe mişcarea fizică. De la exerciții yogice, Qi Gong, de respirație, până la dansuri, meditație, arte marțiale, fitness şi chiar bodybuilding (în cazul meu), aceste practici au recunoscut importanța infuzării centrului energiei vieții, a reglării sângelui şi a energiei cu ajutorul atenţiei şi a respiraţiei în zona abdomenului.

Pentru a înţelege şi mai simplu adevărata semnificaţie a buricului, amintiți-vă mai întâi ce este în realitate buricul. Este o rămășiță a cordonului ombilical care te-a conectat cândva cu mama ta, aşa cum a fost şi ea la rândul său conectată cu bunica ta. Fiecare ființă umană a apărut prin această legătură. Este locul de unde am pornit de la un simplu zigot pâna la o fiinţă umană vie, cu potenţial infinit şi conştienţă de sine (mai mult sau mai puţin). Am putea spune că buricul este punctul creaţiei noastre. Este o amintire a lui cine eşti, de unde vii şi încotro te îndrepţi.

Energetic vorbind, încă ai un cordon ombilical care te conectează cu mama ta, dar acum e mama ta cea mare, Pământul însuşi. Aş vrea prin intenţie şi imaginaţie să încerci să extinzi această conexiune dincolo de planul fizic al Pământului spre Cosmos, către incomensurabil şi infinit. Încearcă să simţi această conexiune fără să forţezi lucrurile, într-un mod relaxat. Vei observa că ori de câte ori simţi frică, o vei localiza în zona abdomenului în regiunea ombilicală şi a plexului solar. Acesta este locul de unde îţi vei elibera temerile de la nivelul fizic.

Cu toţii avem forme diferite în această viaţă, dar buricul ne aminteşte că noi toţi venim din acelaşi loc, şi în cele din urmă, în esenţa noastră, suntem toţi la fel. Această legătură nu trebuie înţeleasă doar cu mintea, ci trebuie simţită la nivelul sufletului. Trăim într-o epocă unde unimea nu mai este un lux, ci o necesitate.

Voi mai scrie despre asta, pentru că dacă îţi vine să crezi sau nu, buricul ascunde multe alte mistere. Până atunci, nu ştiu, du-te şi pupă nişte burice şi respiră conştient!

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?