Busuiocul, o uzină naturală biochimică.
„Mi-am pus busuioc în păr, măi… Să pot avea pe vino-ncoa…”. Aşa cânta îndrăgita Maria Tănase…
Deşi se spune că este la origine o plantă din zona Indiei, busuiocul a fost adus acolo de către Rama pe care hinduşii l-au numit Rama Cuceritorul aşa cum este menţionat în epopeea hindusă Ramayana.
Este foarte posibil ca această plantă de leac, folosită în acelaşi timp şi în calitate de condiment pentru foarte multe meniuri, datorită aromei sale deosebite, să-şi aibă originea aici în Dacia.
Şi asta deoarece Rama era un pelasg get-beget şi din punctul acesta de vedere este logic să ne gândim la faptul că Rama şi grupurile expediţionare de pelasgi porniţi către Orient nu au plecat cu mâinile goale. Cu certitudine au luat cu ei saci de seminţe de fructe, de legume, de plante de leac, tot felul de rădăcinoase şi alte soiuri de plante pe care le-au dus cu ei în Asia Centrală. Aşa că foarte multe plante şi mirodenii care de mii de ani se spune că se găsesc în India au fost aduse din zona Daciei străvechi.
Să vedem însă ce conţine busuiocul ca plantă de leac, dar şi ca aliment, pentru a ne face o idee clară despre virtuţile sale terapeutice şi culinare.
În compoziţia sa nu se găsesc deloc grăsimi, procentul fiind zero, nu prezintă colesterol, conţine potasiu 295 de miligrame, sodiu 4 miligrame, carbohidraţi 2,7 grame, fibre vegetale 1,6 grame, zahăr 0,3 grame, proteine 3,2 grame, vitamina A 105% deci cu 5% peste nivelul complet necesar această vitamină fiind necesară vederii, pielii şi menţinerii imunităţii organismului, vitamina B6 10% necesară pentru ficat, vitamina B1, B2, B3 şi B5, vitamina C 30% necesară combaterii oricăror procese inflamatorii şi infecţioase, a răcelii şi gripei, vitamina K, vitamina E, conţine fier 17% şi calciu 17%, fosfor, zinc şi mangan.
Deci practic această plantă este o uzină naturală biochimică pe care o putem folosi pentru a ne menţine sănătatea. Unul dintre secretele consumului de busuioc este legat de stadiul trezirii capacităţilor paranormale, pentru că nu degeaba este considerat o plantă sacră cu ajutorul căreia în vechime sacerdoţii şi preoţii alungau spiritele rele din aura omului afectat de influenţele malefice.
Ştim cu toţii că la Bobotează pe 6 ianuarie se prepară agheazma în care se pune mult busuioc, în realitate acest ritual are rolul de a infuza informaţia din busuioc în moleculele apei, astfel apa structurându-se cu o informaţie în care este conţinută şi molecula-informaţia manganului.
Acest element face parte şi din organismul uman, dar într-o cantitate extrem de mică, însă ne arată gradul de spiritualitate pe care-l putem avea încă din naştere. Manganul este indicat în horoscopul natal de poziţia lui Neptun în semn şi casă. Un exemplu în acest sens este următorul:
Cineva care are Neptun plasat la naştere în semnul Scorpionului în casa a 8-a are cu certitudine capacităţi spirituale crescute şi chiar dacă ar fi, să zicem, ţinta unor atacuri energetice, într-un fel sau altul este imun la ele deci nu afectează persoana prea mult. Şi asta deoarece are vibraţia manganului mai mare, în propria structură energetică decât alţii.
Dacă facem o conexiune cu manganul prezent în busuioc, ne duce la ideea că planta însăşi poate fi folosită cu succes în cazul în care o asemenea persoană o utilizează în procedee terapeutice bioenergetice. Şi asta pentru că persoana respectivă pur şi simplu rezonează foarte bine cu busuiocul.
Dincolo de acest aspect spiritual, busuiocul este foarte folositor pentru sănătatea noastră. Folosit în mod constant el combate orice tentativă a agenţilor patogeni de a dezechilibra starea sistemului imunitar, înlătură foarte repede stările febrile, reglează metabolismul celular şi a cortizolului – acesta fiind unul dintre principalii hormoni asociaţi cu apariţia diabetului de tip II, reglează glandele endocrine favorizând secreţia hormonală echilibrată între glande, elimină mucusul în cazul bronşitei sau astmului dacă este consumat sub forma siropului natural.
De asemenea busuiocul fie ca plantă preparată sub formă de ceai, fie sub formă de sirop, reduce până la dispariţie tulburările respiratorii, reduce nivelul colesterolului rău din sânge (omul are de obicei colesterol bun în sânge care este depăşit ca nivel de colesterolul rău datorat modului actual de alimentaţie), reglează şi elimină tulburările cardiace – cei predispuşi la infarct de exemplu pot consuma ceai de busuioc.
Mai este foarte eficient în dezintoxicarea ficatului, conţinând şase substanţe cetonice ce amplifică într-o bună măsură capacitatea metabolică a celulelor hepatice. Puţină lume ştie că busuiocul calmează foarte repede sistemul nervos, în nici 10 minute dacă vom consuma o cană de ceai de busuioc, şi mai mult de atât, aproape că nu este deloc cunoscut rolul său în secreţia dopaminei în creier, hormonul reponsabil de stările noastre plăcute şi de relaxare deplină, ca atunci când spunem că ne simţim bine şi confortabil. Pe lângă dopamină, busuiocul mai conţine şi un alcaloid foarte important în reglarea stării sistemului nervos. Tocmai de aceea de exemplu în cazul celor posedaţi, crucea de argint alături de busuioc scoate din persoana posedată energia aceea rea prezentă sub formă de spirit malefic.
Trecând pe partea partea alimentară, în calitate de condiment şi plantă aromată, busuiocul practic nu are nicio restricţie în a fi folosit în orice meniu, oferind astfel o savoare deosebită. Şi noi românii ştim că mai ales la Paşte şi Crăciun şi la mari zile de sărbătoare folosim din plin busuioc şi alte condimente la sarmale, la cârnaţi şi alte preparate tradiţionale.
Aşadar busuiocul este o plantă sacră cu puteri tămăduitoare ştiute din străvechi vremuri de către strămoşii noştri geto-dacii. Folosiţi-o din plin şi veţi avea o viaţă frumoasă.