Călătorie inițiatică
© Flickr / Mânastirea Prislop, Silvașu de Sus, Hunedoara / CC BY-SA 2.0

Mutarea lui Arsenie Boca la București nu se va face numai pentru bani, așa cum am crezut eu, ci mai ales pentru prelevarea de ADN.

După o oboseală de coșmar de câteva luni, ni s-a oferit ocazia să mergem într-o călătorie inițiatică, mie și altor două persoane din familia mea de suflete.

Toți purtam câte o povară, fie pe fizic, pe mental sau pe emoțional.

Impunându-ne să învingem oboseala unui drum lung, am plecat cu toată speranța și bucuria pentru a onora chemarea.

Totul a mers lin, cu mare precizie, totul a fost aranjat de sus, această călătorie decurgând mai mult decât normal.

Ne-am cazat la Costești la Popasul Dacilor (vi-l recomand cu căldură celor care ajungeți în zonă!), o pensiune ospitalieră, cu o deservire exemplară, unde am savurat pâinea de Costești, o pâine de care îmi era dor!

Nimeni nu ne-a cerut un act de identitate, nu ne-a luat „un interviu”, nu ne-au urmărit discret, nu ne-au verificat la plecare. Ne-au oferit o cameră curată, aproape de apă, răcoroasă, plină de liniște.

Curtea, curată și spațioasă, cu leagăne, umbrare, verdeață și multe flori, parcă își aștepta musafirii.

Am mâncat, ne-am odihnit, iar pe seară am plecat spre Sarmisegetuza, acel loc mirific căutat de foarte mulți, și foarte iubit de mine.

Am urcat pe jos 2 Km, regăsind locurile atât de dragi inimii mele, de data aceasta curate, cu pază bine organizată. Acest lucru m-a bucurat pentru că de câte ori am fost, ne-am izbit de tot felul de găști, cete, grupări, care mai de care mai ciudate, cățărate pe unde se putea în scopul unor inițieri.

Cu câțiva ani în urmă am prins în plină desfășurare trei ritualuri făcute de trei grupuri.

Îmbrăcate în galben, un grup de femei se inițiau pe Soarele de Andezit, pe un cadran lunar un grup de bărbați în negru făcea același lucru, iar în interiorul Cadranul Astronomic un alt grup de femei îmbrăcate în roșu se unduiau și incantau tot felul de formule și mantre.

Era o degringoladă totală, un zgomot de dute-vino, un haos.

Acum, am găsit liniște și pace, o lume civilizată atent supravegheată de paznici, o lume care onora un sit arheologic intrat în Patrimoniul UNESCO.

Am privit cu mare bucurie locul de sus, apoi am coborât și ne-am așezat cuminți pe o băncuță mai retrasă.

Prietena mea, trăia o stare de emoție pe care am simțit-o și eu din tot sufletul.

Stând în liniște, am simțit, am comunicat, am făcut un tur al locului, am luat apă „veche de 2000 de ani”, ne-am plecat cu respect și mare considerație în fața celor nevăzuți, am salutat locul cu toată dragostea, și ne-am întors înapoi la pensiune pentru că deja era ora de închidere a sitului.

Am adormit în clipocitul apei cu geamurile larg deschise, și am avut un somn extraordinar.

A doua zi ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre, și astfel am aflat că erau din zona Constanței, le-am luat numărul de telefon și am promis că ne vom întoarce.

Am plecat spre Părintele Boca, la Prislop, nu înainte de a face o piață scurtă la Hațeg.

Când am ajuns la Părintele, am avut surpriza plăcută să intrăm cu mașina până în parcare, fără probleme, să avem în fața noastră până la mormânt numai 15 persoane, să fie soarele în nori și să nu ne omoare căldura, și să ajungem să ne închinăm și să ne binecuvânteze preotul de la mormânt în mai puțin de 15 minute.

Am stat pe o băncuță foarte aproape de mormânt, două ore, ne-am odihnit, și am primit darurile și binecuvântarea pentru care am fost chemați.

Am luat apă, am cumpărat suveniruri, și am plecat spre casă.

După ce am plecat, în parcare sosiseră 4 autocare, iar pe drum ne-am mai întâlnit cu 3, care mergeau spre mânăstire.

Am mulțumit Părintelui pentru cum ne-a pregătit totul, considerând că totul a decurs atât de bine, fiindcă am răspuns cu promtitudine la chemarea Părintelui.

Contactul cu Părintele, eu personal, nu l-am avut la cruce, ci cu 2-3 km înainte de-a intra în mânăstire.

Așa l-am simțit pe Părintele care m-a chemat și prima dată, și așa îl simt de fiecare dată.

Am plecat plini de bucurie și mângâiere sufletească, și la câțiva kilometri de mânăstire am oprit la Popasul Prislop să luăm masa, unde la fel ca la Popasul Dacilor, oamenii erau binevoitori, primitori și interesați de servire la un preț rezonabil.

Am plecat spre casa noastră în Alba, trecând în drumul nostru pe la Cetatea Carolina din Alba Iulia, un loc destul de încărcat de suferință și marcat de o istorie falsă.

Consultând tarotul, referitor le tot ce am făcut pe unde am fost, Părintele ne-a comunicat o veste care nu avea nimic în comun cu întrebarea mea, referitor la dezgroparea lui, care este o nelegiuire.

Mutarea lui Arsenie Boca la București nu se va face numai pentru bani, așa cum am crezut eu, ci mai ales pentru prelevarea de ADN.

Când am întrebat cine ar face asta, ne-a răspuns că sunt mulți din structura statului (securiști, popi, politicieni), interesați de acest aspect.

Sigur că am rămas nedumerită și mi-am pus întrebarea de ce? Vor să știe de unde vine Părintele sau vor să-l cloneze, ca să aibă o ființă ca Părintele cu structura sa ADN-ică, în mâna lor?!

Doamne, apără-ne de mârșăvia omenească!

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?