Când Credința este cu adevărat benefică?

Credința autentică nu este despre alegerea extremei potrivite ci a conține extremele, a le oferi spațiu amândurora și a le onora.

Pentru că mulți dintre noi am fost educați să avem credință, să credem, am decis să abordez acest subiect delicat pentru mulți dintre noi. Credința necesită un nivel al conștiinței constructiv, conform hărții conștiinței promovate de David R. Hawkins, credința este legată de nivelul Neutralității.

Neutralitatea presupune că nu ne atașăm de vreo extremă ci le putem percepe pe amândouă așa cum sunt, fără a interveni în favoarea uneia sau alteia. Totuși, credința ne-a fost promovată ca fiind, de multe ori, alegerea binelui în detrimentul răului, să credem că vom fi salvați de rău dacă alegem binele. Chiar dacă această afirmație are un sâmbure de adevăr, nu este suficientă.

Dacă omul trăiește, ca regulă, sub nivelul Neutralității, atunci nu va avea cum să deosebească binele de rău ci va aștepta să i se spună din exterior, de multe ori de la o figură autoritară, ce să susțină și ce să respingă. Menționez că binele și răul sunt legate de individ, ceea ce este rău pentru unul s-ar putea să fie bun pentru altul. Matematica vieții este mai presus de înțelegerea noastră, când înțelegem acest aspect, Neutralitatea apare în mod natural în viața noastră.

Sub nivelul Neutralității avem nivelul Curajului, deci am putea spune că este insuficient Curajul pentru a deosebi ce este benefic de ce este mai puțin benefic. Sunt mulți oameni curajoși, mulți cu intenții nobile, care au fost folosiți pentru interesele unora sau altora. Sub nivelul Curajului avem nivelurile joase, Mândria, Furia, Dorința, Frica, Suferința, Apatia, Vinovăția și Rușinea. Nu de puține ori, omul a fost obligat să creadă în ceva de oameni care acționau de la unul dintre aceste niveluri joase.

„Dacă nu crezi, vei ajunge în Iad”, iată cum frica este folosită pentru a stimula credința promovată de unele religii. Totuși, sămânța fricii nu naște Neutralitate, nici măcar Curaj, de Acceptare și Înțelegere nici nu mai zic ci și mai multă frică. O populație fricoasă va fi mult mai dispusă să răspundă pozitiv propagandei decât o populație curajoasă, spre exemplu, sau una care nu poate fi dusă în extreme, una la care nivelul Neutralității este deja integrat.

Până când nu integrăm nivelul Neutralității, vom fi sclavii extremelor și în același timp sclavii celor care ne duc în extreme și care profită de pe urma acestui fapt. Informația este benefică omului atât timp cât o poate percepe într-un mod echilibrat, altfel poate fi folosită pentru a îl duce pe om într-o stare și către acțiuni care nu îi sunt benefice.

Oare câți oameni au murit sau au avut de suferit din cauza credinței unora? Când mă refer la credință nu mă refer doar la credința religioasă ci la dogmele, ideile fixe de care ne atașăm și nu mai vrem să le lăsăm să își vadă de drum în continuare. După Neutralitate avem Acceptare, apoi Înțelegere. Când ajungem să înțelegem situația în care ne aflăm, putem acționa cu încredere în dualitate, pentru că nu mai suntem zealoții unei cauze ci înțelegem care este rolul nostru și astfel acțiunea noastră este în beneficiul nostru și de cele mai multe ori chiar și în beneficiul umanității.

Motivul pentru care mulți oameni nu știu ce să facă în viața lor este tocmai pentru că nu au cultivat Neutralitatea, Acceptarea ca apoi să ajungă la Înțelegere. Au fost educați să răspundă la Mândrie, la Furie, la Vinovăție sau Rușine și astfel trăiesc în confuzie, fără a fi în simțire ci mai tot timpul în reacție. Viața unui astfel de om este viața unui pompier care tot timpul stinge focuri, fără a avea prea multe momente de odihnă.

Dacă nu ținem cont de faptul că fiecare dintre noi trecem prin o mulțime de stări în fiecare zi, corpul nostru tranzitând multiple niveluri ale conștiinței, dacă nu învățăm să gestionăm stările joase pentru a le cultiva pe cele înalte, credința nu ne va ajuta, pentru că o vom folosi către ceea ce nu ne ajută. Sunt oameni care cred în Dumnezeu dar totodată acționează în detrimentul lor și a celor din jur, aceea nu este credință, este cu totul altceva. Când crezi în Dumnezeu, îi înțelegi măcar minimal creația și începi să îți înțelegi rolul, fără a îl știi cu subiect și predicat dar înțelegi intuitiv ceea ce ai de făcut. E nevoie de un nivel înalt al conștiinței pentru a ajunge la această înțelegere și puțini oameni s-au stabilizat acolo.

Cel mai important pas pe care îl avem de făcut este să nu mai respingem stările joase, crezând că acestea sunt rele și cele înalte sunt bune. Și aceasta este o credință care ne-a fost transmisă și pe care mulți oameni au crezut-o. Stările joase sunt necesare pentru creație, precum la fel de importante sunt și stările înalte. Neutralitatea ne arată cu claritate acest fapt și de aici înțelegem ce ființe, ce entități sunt în extreme și ce ființe, ce entități cultivă echilibrul și armonia. Oricâte texte am avea despre aceste ființe, aceste entități, până nu ajungem să le înțelegem în profunzimile noastre, degeaba.

Ai observat cum mulți oameni iau aceste texte și le traduc într-un mod extremist? E alegerea lor, e alegerea fiecăruia dintre noi dacă într-adevăr cultivăm stările înalte, care conțin stările joase sau dacă devenim și noi extremiști. A cultiva o stare înaltă poate presupune a conține o stare joasă, a o îmbrățișa, a o lăsa corpului nostru pentru a o alchimiza. Pentru omul modern, obișnuit să lucreze preponderent cu mintea, alchimia internă a stărilor este cel mult o idee năstrușnică. Totuși alchimia internă este ceva atât de natural, este trecerea de la o stare la alta prin conținerea stării anterioare.

Ca o concluzie, credința autentică nu este despre alegerea extremei potrivite ci a conține extremele, a le oferi spațiu amândurora și a le onora. De aici, luciditatea apare și e ca și cum Dumnezeu comunică direct cu tine. Doar din această stare de Neutralitate interioară putem percepe mesajele și ulterior le putem traduce, când accesăm Înțelegerea, prin tranzitarea Acceptării. Acum cred că este mai clar de ce oamenii cer mesaje, le primesc dar nu știu cum să le traducă și astfel ideea lor de credință îi duce către interpretări care nu le sunt nici lor benefice dar nici semenilor lor.

E nevoie de practică interioară, de alchimie internă, de lucru cu stările aferente nivelurilor conștiinței și câți oameni au timp, răbdare și perseverență pentru a face asta? Dacă tu ești unul dintre acești oameni, felicitări, poți traduce cu luciditatea ceea ce viața îți transmite și astfel credința este deja integrată în tine, nu mai ai nevoie de ea pentru că tu ai devenit credința. Dacă nu ești încă în această situație, e în regulă, poți lucra cu nivelurile conștiinței și poți învăța să le distingi și să te stabilizezi treptat la nivelurile înalte nu pentru că ai fugit de cele joase ci pentru că ai învățat să le integrezi.